Probleme de atentie! referat







Deviatiile de atentie, cum sunt motivatiile inadecvate, interfereaza cu abilitatea de invatare a individului. Asa cum am descris in capitolul 1, in sectiunea despre criteriile de diagnosticare, prezenta unui aparent deficit senzorial este una dintre primele indicatii ca dezvoltarea unui copil nu se desfasoara normal. De fapt, multi considera problemele de atentie ca fiind motivul principal pentru esecul individului in a se dezvolta normal.

Itard, primul primul om de stiinta-practician care a studiat un copil cu grave intarzieri de devoltare (Victor), considera ca deficientele in procesarea senzoriala sunt principalul motiv al intarzierilor de dezvoltare ale lui Victor. Pentru a-l ajuta sa asimileze comportamente mai adecvate si competente, Itard a depus un efort deosebit in stimularea diverselor organe senzoriale ale lui Victor, in speranta ca le va deschide catre o receptie normala. A incercat sa-si atinga acest scop implicandu-l pe Victor intr-o serie de miscari corporale, lovindu-l , expunandu-l la situatii de teama, la medii fierbinti si reci, stimulari electrice ale epidermei, si o varietate de alte forme de stimulare.

Multe dintre interventiile lui Itard sunt in continuare folosite, 200 de ani mai tarziu si a fost experimentata o gama bogata de interventii asemanatoare, toate fiind concepute pentru a modifica perceptia senzoriala. Asemenea interventii includ Antrenamentul Senzorial-Motor, Integrarea Auditiva, lovirea cu pene, frecarea cu bureti, masinile de strans, plasarea in scaune rotative. Din pacate, toate aceste interventii au esuat in a-si demonstra eficacitatea in cresterea atentiei si a capacitatii de invatare (a se vedea capitolul 3). Unul dintre studiile mai recente postuleaza ca nu exista un defect in procesarea unui singur impuls senzorial, ci in procesarea a doua impulsuri simultane (Mundy, 1995). De exemplu, daca un copil poate fi atent numai la miscarile faciale ale mamei sale, sau la miscarile mainilor acesteia, si nu poate fi atent, simultan, si la vocea ei, acest lucru ar constitui un handicap in incercarea de a intelege verbalizarile mamei sale. Ipoteza Atentiei Combinate comporta o puternica similitudine cu ceea ce alti cercetatori au denumit, mai demult, „supraselectivitatea stimulilor”, sau „atentie unidirectionala”(Lovaas, 1979), teorie trecuta in revista in cele ce urmeaza.

Termenul de supraselectivitate a stimulilor se refera la descoperirea ca copiii cu autism raspund initial la un singur element, sau la o gama restransa de elemente ale unui complex de stimuli. De exemplu, atunci cand un profesor ii prezinta o cerinta, un copil va putea, fie sa citeasca buzele profesorului, fie sa fie atent la privirea acestuia, in loc sa raspunda la vocea profesorului. Atunci cand este invatat sa faca diferenta intre o papusa-fetita si o papusa-baietel, un copil poate face distinctia pornind de la pantofii papusilor, mai degraba decat de la alte caracteristici mai pregnante. Atunci cand profesorul indeparteaza incaltamintea papusilor, copilul poate sa nu mai fie capabil sa distinga intre cele doua papusi. Atunci cand invata semnificatia unui cuvant ca „mama”, copil va trebui sa asocieze doi sau mai multi stimuli simultani, cum ar fi cuvantul „mama” cu privirea, vocea, sentimentul, sau alti stimuli legati de mama sa. Incapacitatea de a asocia acesti stimuli poate lasa cuvantul „mama” fara nici o semnificatie.

O posibilitate alternativa este aceea ca atentia restransa nu ar fi o variabila cauzala in sine, ci, mai degraba, rezultatul unei motivatii inadecvate si a unor oportunitati restranse de invatare. Odata cu trecerea timpului, am ajuns sa favorizam aceasta posibilitate, deoarece raspunsurile supraselective par sa se diminueze sau, in cazul copiilor cu cele mai bune dezvoltari, sa dispara, pe parcursul tratamentului comportamental intensiv, fara a exista abordari speciale adresate problemelor de atentie. Ni se pare rezonabila presupunerea ca, daca un individ nu a fost intarit in incercarile anterioare de a-si castiga un mediu social, deoarece nu intelegea ceea ce se intampla in jurul sau, el nu ar mai avea nici un motiv sa incerce sa-si atinga mediul social, nici in prezent, nici in viitor. De exemplu, imaginati-va un elev (care ar putea fi oricare dintre noi) luand parte la o ora plictisitoare, la scoala, si divagand in diverse forme subtile de reverie si alte forme de auto-stimulare. Dupa o ora de asistenta, este foarte probabil ca individul respectiv sa fie incapabil sa-si aminteasca, fie chiar o parte din lectie, nici in ceea ce priveste spusele profesorului, nici referitor la ce a fost scris pe tabla. Dimpotriva, daca elevul ia parte la o lectie in care profesorul imparte lectia in parti mai usor de asimilat, vorbeste clar si ofera ample intariri pentru participare, atunci este probabil ca majoritatea, daca nu toate persoanele din sala de clasa, sa manifeste atentie fata de curs si sa invete. In mod similar, daca indivizilor cu intarzieri de dezvoltare le sunt oferite oportunitati de invatare, in cadrul carora sunt intariti sistematic pentru atentia acordata celor spuse sau aratate de altii, atunci este probabil ca acesti indivizi sa nu mai prezinte probleme de atentie atunci cand vor fi expusi, in viitor, la asemenea evenimente.

Doua observatii ne-au facut sa favorizam ipoteza de invatare aplicata in tratarea problemelor de atentie. In primul rand, inainte de inceperea tratamentului, copiii pe care i-am studiat se comportau ca si cum nu ar fi putut vedea sau auzi, pana cand erau confruntati cu un stimul de intrare care oferea o recompensa manifesta. De exemplu, un anumit copil nu reactiona la un sunet puternic de sirena si parea complet obtuz fata de persoanele din jurul sau, fixand, in schimb, o bombonica M&M, aflata la aproximativ 10 metri distanta. Sau, aparent atent la un spectacol de televiziune, un copil putea sesiza, cu coltul ochiului, ca un parinte s-a dus sus si a lasat usa de la intrare descuiata. Copilul fugea apoi, repede, la usa, o deschidea si alerga afara din casa, placandu-i acest lucru si simtindu-se intarit in reactia sa de goana care urma atunci cand era descoperit. Unii copiii apareau intotdeauna la timp pentru emisiunea lor favorita de la televizor si identificau cu claritate butonul anume care trebuia apasat pentru a activa sistemul.



Un studiu pilot efectuat la Clinica de Autism a UCLA (Universitatea din California, Los Angeles) ofera un extrem de viu exemplu a deficitelor senzoriale aparente in cazul copiilor cu autism. In incercarea de a stabili unde este localizat blocajul sistemului nervos senzorial, au fost inregistrate bataile inimii, raspunsul epidermic galvanic, dilatarea si contractia pupilara si orientarea la stimuli. Bataia din palme in spatele unui copil si observarea lipsei totale de reactie din partea acestuia a fost folosita adesea ca un diagnostic pentru autism. Nu am reusit sa observam nici un raspuns la bataia din palme, chiar daca aceasta era puternica. In continuare, si fara o avertizare prealabila, am crescut zgomotul, descarcand un pistol de start, la jumatate de metru in spatele elevului. Acest sunet a avut o putere suficienta pentru a provoca o tresarire majora tuturor adultilor prezenti. In contrast, in comportamentul copiilor nu a fost detectata nici o schimbare, sau una insignifianta., in ciuda sensibilitatii instrumentelor de masurare implicate in acest proces. Totusi, au existat modificari majore in inregistrarile facute atunci cand, in loc de declansarea pistolului, copiii au auzit sunetul usor, corespunzator desfacerii unei acadele, undeva, in afara razei lor vizuale. Ar parea ca acesti copii ar fi atenti la mediul inconjurator, daca ar exista o recompensa pentru aceasta. In evaluarea rezultatelor acestui experiment, este important sa va reamintim diferentele imense dintre persoanele ce sufera de autism. In legatura cu experimentul implicand declansarea pistolului, un copil cu teama fata de sunetele neobisnuite, cum sunt zgomotele produse de aspiratoare sau de ambulante, e foarte probabil sa fi reactionat diferit fata de copiii observati in cadrul studiului.

Alte observatii vin sa sustina ideea ca invatarea este posibil sa fie mecanismul major de captare a atentiei. Invatarea discriminatorie ofera un asemenea mecanism, ajutand elevii sa se focalizeze pe stimulii relevanti, cum ar fi instructiunile date de profesor. Modalitatea de a-i preda elevului cum sa discrimineze si sa se focalizeze asupra anumitor stimuli este detaliata in capitolul 16, iar pasii pe care acest lucru il implica sunt ilustrati, acordandu-li-se o importanta considerabila, in aproape toate programele prezentate in acest manual. Profesorul va descoperi ca, pe masura ce elevii parcurg programele din acest manual, isi extind, gradat, atentia asupra unui numar din ce in ce mai mare de stimuli, daca sunt intariti in aceste incepem. Unii dintre acesti stimuli sunt foarte subtili, necesitand un mecanism de atentie intact.

In timp ce unii copii mici, tipici, dau dovada de supraselectivitate a stimulilor, unii copii cu autism sau intarzieri de dezvoltare nu prezinta acest simptom. Asemenea observatii ne fac sa credem ca atentia restrictionata poate fi un efect, mai degraba decat o cauza, a esecului de a invata. In orice caz, atentia restrictionata este probabil sa fie prezenta la inceputul tratamentului, Inainte ca individul sa invete sa acorde atentie stimulilor profesorului. Este probabil ca elevul sa raspunda, cateodata, la indicii pe care profesorul ii ofera inadecvat, ignorandu-i, in schimb, pe aceia la care profesorul intentioneaza sa-l faca sa raspunda. De exemplu, daca profesorul se uita, in mod accidental, catre un obiect, in timp ce ii cere elevului sa i-l arate, elevul poate rezolva sarcina urmarind privirea profesorului, in loc sa fie atent la instructiunile vocale date de acesta. Intarirea oferita pentru un raspuns corect, in cazul acesta nu va face decat sa intareasca asocierea gresita intre indiciul vizual si raspunsul elevului. O asemenea greseala este foarte usor de facut. Am observat ca persoanele cu intarzieri de dezvoltare adesea invata sa faca o asociere datorita intaritorilor oferiti ca o consecinta a unui comportament; totusi, aceasta asociere poate sa nu fie cea pe care profesorul intentioneaza sa o faca. Pe parcursul acestui manual discutam mai multe modalitati de a evita asemenea probleme.



Concluzii

Analiza Comportamentala Aplicata s-a dezvoltat gradat si cumulativ, asa cum am aratat in capitolul . Pe masura ce se descopera lucruri noi, explicatii mai vechi sunt, adesea, revizuite sau inlocuite de noi explicatii. O observatie relativ recenta arunca o lumina noua asupra problemelor de atentie discutate in acest capitol. Se pare ca modalitatea de predare are o importanta majora. Aceasta inseamna ca unii elevi invata sa raspunda la un sistem auditiv, cum este vorbirea. Altii prezinta dificultati in invatare atunci cand profesorul utilizeaza indici verbali, dar exceleaza atunci cand profesorul se foloseste de indici vizuali. Asemenea variatii in preferintele de receptionare ne-au dat posibilitatea de a distinge intre cei cu capacitati d e invatare vizuale si cei cu capacitati de invatare auditive. Aceste descoperiri pot ajuta oamenii sa priveasca mecanismele de atentie dintr-o noua perspectiva (vezi capitolele 12, 13, 29 si 30 pentru tehnicile de invatare potrivite celor cu aptitudini vizuale).








Coduri - Postale, caen, cor


Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu





Cauta referat
Scriitori romani