Amendament la instinctul proprietatii - cometariu - proza scurta de Mircea Nedelciu referat






AMENDAMENT LA INSTINCTUL PROPRIETATII — Proza scurta de Mircea Nedelciu, Bucuresti, Editura Eminescu, .

Cartea este anuntata intr-o nota de subsol din volumul precedent, Efectul de ecou controlat (Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1981):

„Autorul cere permisiunea de a reveni asupra acestei teme intr-o carte ulterioara, intitulata: AMENDAMENT LA INSTINCTUL PROPRIE-TATir. Tot in 1981, in „Suplimentul literar" al „Scinteii tineretului" (Anul I, nr. 4, duminica 11 oct. 1981) cele doua pagini ale rubricii „Se anunta o noua carte" sint consacrate Amendamentului, cu precizarea ca volumul este promis Editurii Eminescu pentru .

Paginile din S.L.A.S.T. cuprind: o prezentare semnala de Laurentiu Ulici; trei fragmente din viitorul volum {Tipografi si topografii, Cu coada ochiului. Copil calatorind spre Cislau), precum si o marturie a autorului (Autorul se explica) din care retinem: amendament la instinctul proprietatii este o carte in care structuri narative de tot felul sint folosite pentru a studia cu mare atentie evolutia ideii (prejudecatii, instinctului, nefericirii) de proprietate in ultimii 30 de ani in lumea cunoscuta de mine. imi place sa povestesc si stiu sa ascult povesti, ba chiar mi se intimpla sa gasesc cite o poveste in locurile cele mai pustii, deci nu povestile vor lipsi din carte.", cu toate ca — avertizeaza autorul — cartea „nu va ii o simpla poveste". in volumul colectiv Desant '83, Antologie de proza scurta scrisa de autori tineri, Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1983, M. N. este prezent cu Provocare in stil Moreno si O zi ca o proza scurta, doua povestiri cuprinse in Amendament.

Volumul continua tentativa de renovare si reabilitare a prozei scurte sustinuta si in Aventuri intr-o curte interioara (C.R., 1979) si Efectul de ecou controlat (din care vor li preluate si citeva personaje). in conceptia lui M. N. (comuna, de altfel, prozatorilor din generatia '80) proza scurta nu este un simplu exercitiu pentru roman, ci o specie independenta in spatiul epicii, avind virtuti si privilegii specifice, intre care: avantajul de a surprinde si a reda cu mai mare rapiditate evenimentele, posibilitatea ca autorul sa se exprime cu voce proprie (v. Genul scurt — genul implicarii imediate in actualitate, masa rotunda realizata de Victor Atanasiu, S.L.A.S.T., Anul I, nr. 1, duminica 20 sept. 1981) si sansa de a-l implica in mersul textului pe cititorul insusi, care devine „personajul principal al operei" (v. M. N., Un nou personaj principal, in Competitia continua. Antologie de Gh. Craciun, Ed. Vlasie, Pitesti, 1994). Toate aceste probleme, teoretizate de M. N. in diverse articole si transparente in discursurile literare propriu-zise din volumele anterioare, constituie miza Amendamentului care capata, astfel, un pronuntat caracter programatic. Cartea (ce „Se dedica literaturii romane din ultimele trei decenii", fiind, astfel, in acelasi timp, o provocare si o invitatie la noutate) cuprinde unsprezece povestiri care vadesc calitatile de tehnician ale lui M. N-, capacitatea lui de a structura textul intr-o maniera mai putin obisnuita, utilizind diverse procedee literare. Or, abundenta modalitatilor de constructie (multe dintre ele — intertextualitatea, constructia personajului prin persoana a Ii-a singular etc. — de mare noutate) nu se datoreaza unui nonconformism cu orice pret, nu constituie, adica, un scop in sine, ci ele sint mijloacele necesare pentru a crea un nou statut celor trei parteneri care se intilnesc in spatiul textului (autorul, personajul si cititorul), pentru ca „Povestitorul, ascultatorul si eroul unei povesti sint coproprietari", Ce inseamna, insa, aceasta coproprietate si cum se exprima ea? Cit il priveste pe autor, acesla isi asuma o prezenta textuala ferma si isi face loc (in sens propriu) in pagina, prin notele de subsol. Aici da explicatii cititorilor, le pune intrebari si isi formuleaza „amendamentele" care, spre finalul volumului, vor constitui (iata un alt loc numai al autorului) Decalogul. Alteori, el poate urca mai sus in text, precum in O zi ca o proza scurta, unde naratiunile-replici dintre EA si TU sint intrerupte pentru replica autoritara a autorului: „Eu: Va contrazic!", insotita si de o nota de subsol explicativa: „Un drept al meu, printre altele!"

Citeva pagini mai incolo o alta nota de subsol sanctioneaza aceasta autoritate si ambiguizeaza, cu buna stiinta, relatia autor-personaj: „Dar acest personaj din subsol (nu din subterana, atentie!) acest n. a. care-si permite sa intervina tot timpul, el in ce relatie de proprietate se afla cu cei de deasupra liniei? EI e sclavul sau stapinul acelora?" Cititorului insusi i se cauta un loc in text, devine si el o figura prezenta, fie pe propria infrapaginii a autorului (invitat permanent la dialog), fie chiar alaturi de personaje. Cartea insasi se deschide cu o replica directa adresata cititorului, instituind „figura" acestuia: „Dumneavoastra aveti o gindire foarte rapida, o gindire de om al secolului XX sau XXI (), asa ca, imediat ce ati citit titlul, ati si inteles un sfert din text si va aflati cu ochiul pe la rindul al cincisprezecelea".

Or, sensul acestei captatio benevolentiae de moda noua e evident: ea nu reclama un cititor dispus sa se desfete, ci unul decis sa se implice, gata sa renunte la o receptie comoda, periferic emotionala, pentru a-si asigura astfel o participare activa prin gindire. Alert, batind pasul cu o naratiune cinetica, cititorul devine coproprietarul textului prin intelegere, prin capacitatea sa de a-i atribui un sens: „Lucrurile se intimpla asa cum le intelegeti, restul e alcatuit din figurile de stil ale povestitorului". Cit priveste cinetismul naratiunii, acesta se realizeaza fie prin ritm (accelerat cinematografic sau, dimpotriva, fracturat, creind un efect de spatializare), fie prin procedee de constructie (prezenta in acelasi text a mai multor naratiuni, care uneori merg in paralel, alteori se intersecteaza ori chiar se multiplica prin variante), fie prin personaj. Propriu prozei lui M. N. este un personaj „la drum", in continua miscare. Ghizi (profesia preferata, pentru ca „un ghid face un decupaj in lumea inconjuratoare"), soferi, liber-profesionisti sau, pur si simplu, turisti, personajele cartii se inscriu — majoritatea — in doua tipuri: hoinarul si calatorul (acesta avind o tinta). La acest destin narativ le condamna nu numai faptul ca ele pot vedea, hoinarind, lumea in variatia ei si pot asculta limbajele in diversitatea lor savuroasa, inregistrind mereu o noua realitate (caleidoscopica), ci insasi conditia lor de personaje care e asemanatoare cu cea a latului intrauterin, caruia i se atribuie o viata posibila inainte de a o avea in mod real: „intr-o zi s-a trezit discutind despre asemanarea dintre un prunc nenascut si un personaj de roman. Imaginezi despre el tot felul de povesti, inca nereale, construite, infrumusetate, dramatizate". Drept care, autorul i se adreseaza unui personaj cu tandrete si complicitate protectoare, paterna: „Deci asta esti in cele din urma; UN NEIDENTIFICAT. De ce ma voi fi simtit obligat sa-ti dau totusi un nume?





Un neidentificat, deci, al nimanui". Daca Amendament la instinctul proprietatii si Voiajul chimic, doua dintre cele mai bune povestiri ale volumului (ele se afla si in relatie de continuitate epica) utilizeaza motivul calatoriei si valorifica din plin avantajele unui personaj la drum, ce trage dupa sine paliere si fragmente diverse din realitate, Provocare in stil Moreno (cel de-al treilea text de referinta din carte) arc ca narator-protagonist un personaj static, un tinar ramas invalid de la cutremur. Fascinat el insusi de realitatea cotidiana, instalat pe o terasa („o terasa spre lume si nu o fereastra deschisa, kitsch, numai spre cer"), privind lumea printr-un binoclu, dar si completind-o imaginar acolo unde ii este inaccesibila, personajul din Provocare mai adauga realitatii imediate un palier ce, departe de a i se opune (cum se crede in mod constant), ii apartine: palierul livresc. Sub privirea sa se afla si cartile, drept care povestea despre sine sau despre ceilalti se intrerupe pentru a face loc unor fragmente din alte texte, „citite de mine atunci, intre doua examinari ale strazii": reviste, Anuarul statistic, G. Durand, Bulgakov, Moreno etc. Citatele, pe linga functia declarata de „relansatori textuali", au si un rol hermeneutic: daca sint puse intr-o relatie inteligenta cu textul ce le gazduieste — mai ales fragmentele din Moreno si Bulgakov — ii lumineaza acestuia sensurile de adincime.

Trebuie remarcat ca, in afara de tehnica citatului, care face un joc intertextual la vedere, M. N. utilizeaza o intertextualitate difuza, neexplicita, doar sugerata (o lista de tipul La Mosi si faptul ca personajele se pregatesc pentru sarbatoarea Mosilor — in dublul ei sens, de carnaval si pomenire a mortilor) prin care textul isi creeaza o relatie de derivatie din „arhitextul" caragialian. Neavind subiect (mai degraba subiecte) si nici intriga intr-un sens traditional, povestirile din Amendament au o tema comuna, care este si tema majora a operei de pina acum a lui M. N.: tema identitatii; nu e vorba numai de identitatea scripturala a autorului, personajului, cititorului, ci — prin intermediul acestora — e pusa in cauza identitatea umana ce se cauta continuu si care se configureaza (ea nefiind stabila, renovindu-se permanent) doar in relatie cu ceilalti. Prin urmare va fi investigat tot ceea ce pune fiinta in relatie: memoria, familia, prietenia, iubirea si literatura insasi. in totul, Amendament, condensind teme, motive, tipuri de personaj, situatii epice, se dovedeste un breviar al operei lui ML N., care asigura buna intelegere, fie retrospectiva (Aventuri intr-o curte interioara, Efectul de ecou controlat), fie prospectiva (Zmeura de cimpie, roman, Bucuresti, 1984; Si ieri va fi o zi, proza scurta, Bucuresti, 1989) a acesteia. Doar Tratament fabulatoriu (Bucuresti, 1986, roman) pare sa se aseze in alt areal, dar si acesta inrudit prin problematica generala.

EDITII: Amendament la instinctul jjroprietatii. Bucuresti, 1983.



REFERINTE CRITICE: Gh. Craciun, in „Aslra", nr. 10/1983; V. Cristea, in „Romania literara", nr. 41/1983; V, Podoaba, in „Familia", nr. 12/1983; I. Holban, Profiluri epice contemporane, 1987; Eug. Simion, Scriitori romani de azi IV, 1989; R, G. Teposu, Istoria tragica si grotesca a intunecatului deceniu literar noua, 1993; Gh, Periau, Scriitori romani postmoderni. 1996.




loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani