Amintiri comentariu - proza memorialistica de Alecu Russo referat






AMINTIRI — Proza memorialistica de Alecu Russo.

Publicata initial in „Romania literara", Iasi, 1855, nr. 13, p.'l59, nr. 14, p. 171, nr. 37, p. 435, nr. 38, p. 442, nr. 44, p. 506, nr. 46, p. 527, nr. 47, p. 536 semnata , dar A. Russo la tabla de materii.

Cuprins in volumul Scrieri, Bucuresti, Editura Academiei Romane, 1908, editie critica cu o prefata, note si comentarii de Petre V. Hanes.

Materialul comentat si ideile fundamentale din Amintiri si chiar unele pasaje din cuprinsul acestora apar mai intii in Studie moldovana (in „Zimbrul", Iasi, 1851, nr. 1, p. 1, nr. 2, p. 6-8, nr. 3, p. 9-l1, sub pseudonimul Terentie Mora. intilnim in aceasta lucrare aceeasi conceptie si acelasi sentiment al istoriei, in care distingem, pe de o parte, cultul trecutului (de tip romantic) considerat a fi element de baza al „nationalitatii", fara de care „o societate este schioapa", iar, pe de alta parte, aceeasi atitudine realista fata de ritmul rapid al devenirii, fata de „rasipirea cea iute a Uecutului": „Moldova s-a schimbat in 16 ani din talpa pina in virf, limba, haine, obiceiuri, pina si numele nu mai sintem moldoveni, ci romani". Studie moldovana anticipeaza, de asemenea, sub unghi patriotic, atit Amintirile, cit si Cintarea Romaniei.

Alcatuita din noua capitole, Amintirile imbina elemente autobiografice propriu-zise (in primele patru capitole) cu comentarii de natura istorica. Un spatiu intins il consacra scriitorul istoriei noastre dinaintea anului 1830, anul „cutremurelor popoarelor de la Pind pina in Alpii italienesti". in cadrul ei, distinge doua epoci mari: prima, care incepe cu cel de-al doilea descalecat si se incheie cu ridicarea puterii de la rasarit sub Petru cel Mare, cea de-a doua, de aici pina la . Cea dintii e, in aprecierea scriitorului, „epoha cea mare, cea faloasa", epoca „vitejilor de la Dumbrava Rosie, Vadul Turcului, de la Baia", dominata de „uriesii istoriei"; cealalta e „epoha caderii, dar si a slabiciunii", „epoha de streang, de foamete", „in care oamenii sint aproape de a uita ca sint romani". intr-un numar important de pagini, comenteaza perioada de dupa 1830, multe din faptele la care se refera reprezentind propriile aduceri aminte. in aceasta parte, are o „explicatie cu epoca" sa — cum spune Vianu. Foarte densa, lucrarea aduce un bogat continut documentar, atit in ceea ce priveste trecutul Moldovei, cit si ideologia scriitorului; resentimentele sale fata de o seama de aspecte ale vietii Moldovei in special apar cu claritate. Ea contine totodata numeroa.se elemente artistice valoroase, care ii confera un loc important in cadrul literaturii noastre memorialistice.

Opera debuteaza cu o intrebare ce inchide in sine o problema teoretica referitoare la ideea de „amintire" si la functia pe care aceasta o indeplineste in viata sufleteasca a individului, urmata de raspunsul ce i-l da el insusi. Episodul acesta, cu rol de introducere, intereseaza deopotriva prin ceea ce incorporeaza (e vorba de capacitatea „amintirii" de a reactualiza tineretea, care e echivalata de el cu fericirea) si prin modul cum este exprimata, ce denota hanii artistic al autorului. intiia iubire si, cu deosebire, evocarea satului natal alcatuiesc continutul primelor doua capitole, care sint mereu citate, atit pentru frumusetea evocarii, strabatuta de o puternica unda de lirism, cit si pentru multele elemente autobiogralice pe care Ie cuprind. Codrii Bicului, acea „salba de smarand a Basarabiei" si totodata „cuib" al „voinicilor din cintecele vechi", imprejmuiau satul „raschirat intre gradini si copaci", in centrul caruia se inalta un par, loc de „divan", de adunare, asemenea fierariei lui locan din Moromefii lui Marin Preda.

Satul acesta, alcatuit dupa toate rinduielile vremii, cu casa boiereasca, cu biserica si cu „tinterim pestrit de iarba lunga, de sulcina aurita si de cruci negre", cu lintina cu cumpana, cu cirezi de vite si turme de oi etc, e infatisat in plina miscare. Descrierea inserarii a fost pe drept cuvint comparata cu cea din Zburatorul lui Heliade Radulescu si din Noaptea de vara a lui Cosbuc (Al. Dima). Prin filtrul liric al scriitorului trec si unele traditii, intre care Armindenul, obicei putin studiat la noi pina astazi si care aici e descris cu minutie si savoare, inclusiv atmosfera lui arhaica, cu iz oriental. Scriitorul rememoreaza apoi (cap. HI) plecarea la studii in Elvetia, „pribeag in lumea intelepciunii" — cum spune el. Nostalgia satului natal se asociaza aici cu sentimentul de instrainare si de dor, acest „al doilea suflet" al romanului sugerat prin imagini similare celor din lirica populara a instrainarii, in continuare, „amintirile" celui trecut prin scolile Apusului se confunda cu cele ale poporului din care se ridicase si ale istoriei sale •contemporane, la care asistase si pe care o judeca prin prisma imperativelor vremii si printr-o permanenta raportare la istoria altor popoare europene. Scriitorul vibreaza la amintirea „chipurilor luminoase care au fost marii voievozi" (cap. V) si este solidar cu cei multi si cu suferintele lor, din care au izvorit „cintecele dureroase ale poporului", caci stie ca „numai neamurile necajite au cintece triste ca a noastre". Multimile au cintat insa si „voiniciile trecute, voiniciile drumurilor mari si a codrilor" (cap. VI), in timp ce marea boierime, crescuta in gustul Fanarului, cinta „dupa modelul lui Anachreon".





Adept al progresului, remarca eforturile ce se fac catre 1831 pe tarimul instructiunii, faptul ca numerosi tineri sint trimisi in „lumea cea mare" pentru a se „adapa Ia izvoarele de invatatura" (cap. IV), familiarizarea lor cu doctrinele filosofice si, drept consecinta, afirmarea lor in planul satirei politice. Ideologia lui , impregnata de un puternic patriotism, ni-l aminteste pe Balcescu si ea se pune cu deosebire in evidenta in aprecierile formulate cu privire la Tudor Vladi-mirescu si mai ales la Ionica Tautu, cu care prezinta vadite asemanari, atit in plan sufletesc si temperamental, cit si in planul gindirii politice. Cele citeva pagini ce i le consacra (cap. VI, VII) reprezinta o patrunzatoare analiza a pilduitoarei activitati a acestui luptator politic despre care afirma ca a jucat „acelasi rol prin condei si straduinti in politica care il giuca Vladimirescu prin pusca plaieseasca".

Amplele citate din opera sa sint chemate sa-i sublinieze atit vederile politice inaintate, cit si talentul literar. Ultimele capitole ale Amintirilor punintr-o puternica lumina, conceptia politica a lui lata de marea boierime, incapabila sa inteleaga ceva din duhul nou ce anima inceputul veacului trecut si care incepea sa-si faca loc si in societatea romaneasca dupa .

Analiza ce o intreprinde celor patru proiecte de constitutie prezentate de diversele „tarafuri" boieresti duce la aceeasi concluzie: „boierii ramasera tolusi oligarhia de mai inainte, dind in spinarea cirmuirii greutatea si raspunderea starii sociale".

Virtutile literare ale Amintirilor se vadesc indeosebi in primele capitole, strabatute de o sensibila unda lirica, dar si in celelalte, cu caracter patriotic si protestatar. Descrierea si narat ia dramatizata, interogatia retorica, repetitia si enumera) ia s. a. confera stilului scriitorului accente personale ce vor reveni in Cantarea Romaniei. Iar „notatia delicata si exacta, comparatia neasteptata, senzatia culeasa din regiunile mai ascunse ale sensibilitatii, ne amintesc intr-un chip surprinzator pe atiti din imagistii contemporani" (T. Vianu).



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani