APE ADINCI - Proza poematica de Hortensia Papadat-Bengescu.
Editura Librariei Alcalay & Co., Bucuresti, 1918 (pe coperta, 1919), 215 p.
Prima editie, scoasa la indemnul si cu sprijinul efectiv al lui G. Ibraileanu, G. Topirceanu, dar si al lui Al. Vlahuta, poarta doua dedicatii: "Cenaclului literar de la «Viata romaneasca» ii inchin cartea mea dintii" si "Tatei si memoriei mamei, tot ce am lucrat si voi mai lucra". Volumul reunea: Marea, Dorinta, Vis de femeie, Sephora, O pasare si Femei, intre ele. Editia a doua apare in Editura Cultura Nationala, Bucuresti, 1923, cu acelasi sumar. Scriitoarea, care intre timp devenise membra a cenaclului "Sburatorul" si colaboratoare a revistei omonime, rentata la prima dedicatie, pastrind-o numai pe a doua.
A treia editie a aparut in coleqia "Biblioteca pentru toti" a Editurii Alcalay, in nr. 1443-l445, probabil in . Din editiile anterioare, sint reluate doar Marea si Femei, intre ele. Din corespondenta cu G. Ibraileanu, se deduce ca intiia editie a aparut la sfirsitul anului 1918, intr-un prim tiraj, din care nu s-a mai pastrat nici un exemplar. Aceeasi sursa permite fixarea in timp a genezei volumului, proiectat inca in . Intr -o scrisoare din 20 iulie a acelui an, n. P. B. mentioneaza: "invirtesc in minte Viziune, Marea, Dorinta, Vis de femeie, Sephora, Un crin in comedia umana, O pasare, Femei, intre ele. Don Juan si nu am nici o idee". Textele, a caror asezare in volum a fost fixata de autoare, care in aceeasi corespondenta marturisea dorinta "sa incep cu Marea, cu ceva mai consistent, ca sa nu se creada ca e un volum de schije mici", au aparut initial in periodice, astfel: Marea, cu subtitlul Din scrisorile unei necunoscute, in "Viata romaneasca", VII (1913), nr. 1l-l2 (nov.-dec), IX (1914), nr. l(ian.) si 2 (febr.); Dorinta in "Viata romaneasca" VII (1913), nr. 4 (apr.); Vis de femeie, in "Viata romaneasca" VII (1913), nr. 7-8 (iul.-aug.); Sephora, in "Viata romaneasca" IX (1914), nr. 7-8, (iul.-aug.); O pasare» aparut in revista ieseana "Versuri si proza", IV (1915), nr. 11 (17 oct,); Femei, intre ele, in "Viata romaneasca" X (1915), nr. 7-9 (iul.-sept.), nr. 10-l2 (oct. dec.) an XI (1916) nr. l-3 (ian.-mart.).
Ape adanci este debutul editorial al celei care avea sa se impuna in urmatoarele decenii, autoritar, mai ales prin opere de mari dimensiuni. Este dificil de incadrat volumul intr-o specie literara anume, deoarece el ajatura poeme in proza, portrete lirice si "un mic roman modern bazat pe tehnica rememorarii" (E. Tudor) - numitorul comun putind fi ceea ce numim azi, in general, proza poetica. Textele, inegale ca valoare, nu surprind pe cititorul familiarizat cu proza poematica a unui Macedonski, St. Petica sau D. Anghel, in succesiunea carora se inscriu. in 1941, Calinescu afirma cu excesiva severitate ca aceste scrieri ale Hortensia Papadat Bengescu "acum douazeci de ani interesau prin spiritul lor de observatie introspectiva, (dar) azi sint superficiale, cu neputinta de citit.
Sint pagini de jurnal vaporoase, inconsistente, in care o notatie acuta este inecata in divagatiuni de o importanta mediocra". Criticul era obligat sa recunoasca, insa, de indata, ca in calitatea de "documente ale sufletului feminin, analizat tara prefacatorie, primele volume (inclusiv Ape adinei, nota ns.) sint foarte interesante". in ciuda impresiei de elaborare spontana, se pare ca redactarea a fost chinuitoare si autoarea evoca patetic noua geneza, translatia de la foiletoanele publicate in 1912 in "La politique", trecerea de la scrisorile lungi, adresate mai ales Constantei Mari-no-Moscu, ea insasi prozatoare de oarecare notorietate, scrisori in care "impresii si ginduri trec intr-un valmasag de cataracta" - spre proza poematica, de noutatea careia debutanta era constienta. Prozele evidentiaza o notabila impletire de ardenta si luciditate, de pasiune si reflexivitate. Ele sint fise de temperatura care surprind tocmai aceasta coexistenta a ceea ce Eovinescu numea "lirismul frenetic si incisivitatea analizei psihologice, practicata cu patima si acribie. Este un vast teritoriu ciudat, in care eroine stranii, marcate de aspiratii nelamurite, cu o netarmurita sete de iubire, ne dezvaluie neimpliniti si mari singuratati, "deficitul colosal de existenta", de unde nevoia compensatorie de aplecare asupra "apelor adinci" ale propriului suflet. M. Zaciu vede in metafora titlului "nelinistitul acvarium al unei vieti reduse la formele ei primare". Cu atit mai intensa este impresia produsa cu cit, raportind-o la biografia cenusie a autoarei - viata fada din tirgurile de provincie obligind la conformisme sociale si familiale - ni se dezvaluie "un flux de viata emotiva si intelectuala de factura moderna, irumpind cu o forta proaspata, neistovita" (C. Ciopraga).
EDITII: Ape adinei. Bucuresti, 1919; Ape adinei. Bucuresti, 1923; Ape adanci Bucuresti, 1936; Opere, I, Bucuresti. 1972. |