Bacalaureat de Ion Luca CARAGIALE - analiza referat






AUTORUL SI OPERA SA - Ion Luca CARAGIALE



S-a nascut la 30 ianuarie 1852, in satul Haimanale (azi I.L. Caragiale), judetul Dambovita. Este dramaturg si prozator. Urmeaza clasele primare si Scoala Domneasca la Ploiesti si urmatoarele patru clase in particular si la Gimnaziul „Sfintii Petru si Pavel" din acelasi oras. Intre anii 1868 si 1870 frecventeaza cursurile Conservatorului din Bucuresti, clasa de declamatie si mimica, avandu-l profesor pe unchiul sau, dramaturgul Costache Caragiale. In 1870 renunta la postul de copist pe care-l detinea la Tribunalul Prahova si se angajeaza ca al doilea sufleor si copist la Teatrul National din' Bucuresti. in aceasta perioada, incepe sa publice in gazetele politice si umoristice de orientare liberala: „Ghimpele", „Telegraful", „Asmodeu"; este girant responsabil la „Alegatorul liber" (1875-l876), corector la „Unirea democratica" (1876-l877).

Intre anii 1877 si 1881, colaboreaza cu articole, reportaje, note sau traduceri la ziarul politic al junimistilor, „Timpul". Tot acum frecventeaza sedintele „Junimii" si publica, in revista „Convorbiri literare", principalele piese de teatru: O noapte furtunoasa (1879), Conu Leonida fata cu Reactiunea (1880), O scrisoare pierduta (1885), D-ale carnavalului (1885) - comedii; Napasta (1890) - drama. In 1879 face prima calatorie in strainatate, la Viena, ca invitat al lui Titu Maiorescu. in stagiunea 1888 - 1889, Caragiale este director general al teatrelor, manifestandu-se ca un foarte exigent regizor si organizator. in cursul anului 1889, apare la Editura „Socec" primul volum al autorului - Teatru -, prefatat de Titu Maiorescu, cu studiul acestuia din 1885, Comediile domnului Caragiale. Urmeaza mai multe volume, brosuri si pliante, care, impreuna cu „Calendarul Claponului" (1878), „Calendarul Moftului roman" (1902) si cu principalele gazete editate singur sau in colaborare („Claponul", 1877; „Natiunea romana", 1877; „Bobarnacul", 1878-l879; „Moftul roman", 1893; 190l-l902; „Vatra", 1884-l903), reprezinta cea mai complexa oferta facuta de un scriitor clasic roman circuitelor de difuzare literara si publicului. Aceasta activitate ar fi trebuit sa-i aduca scriitorului consacrarea, dar lui Caragiale i se refuza sistematic confirmarea culturala si sociala. Totul culmineaza cu un scandalos proces de plagiat (190l-l902), intentat de obscurul scriitor Caion (CA. Ionescu). Se muta cu familia la Berlin, in primavara anului 190. Aceasta solutie extrema, a exilului voluntar, o alege dupa ce cautase sa se opuna numeroaselor obstructii prin gesturi spectaculoase (initiativele comerciale ca berar sau ca mandatar al restaurantului din gara Buzau) si printr-un complicat joc al aliantelor politice cu junimistii, cu liberalii si cu conservatorii. La Berlin continua sa scrie; trimite spre publicare in tara povestiri fantastice (Kir Ianulea, Calul dracului) si un studiu de analiza politica- 190. Din primavara pana-n toamna. Moare la Berlin, la 22 iunie 1912, dupa ce respinge ideea jubileului de saizeci de ani, organizat in tara.

Prezentarea textului - Bacalaureat de Ion Luca CARAGIALE



Inclusa intr-o serie tematica mai larga, cea a scolii, schita Bacalaureat, figurand in volumul Momente, schite, amintiri, satirizeaza favoritismul, promovarea prin interventii a elevilor incompetenti.

Subiectul este concis, simplu, conceput linear. Textul se compune din doua dialoguri care dezvolta firul epic, ceea ce ii confera un caracter dramatic, de mic spectacol, legate prin scurte secvente narative, cu rol de indicatie scenica, facute din perspectiva naratoriala. Deschiderea schitei se face brusc, printr-o relatare Ia persoana I (relatia autor-narator-personaj trebuie avuta in vedere), si surprinde cele doua personaje principale, doamna Caliopi Georgescu si naratorul-personaj, in plina miscare. Pozitia personajelor se schimba, fiecare trecand, pe rand, in prim-plan.

PRIMUL DIALOG dintre naratorul-personaj si doamna Georgescu, care detine in acest segment pozitia principala, se desfasoara alert si contine informatia ce va declansa actiunea orientata riguros catre deznodamant. Caragiale isi lasa personajele sa vorbeasca, „individualitatea oamenilor lui, o individualitate purtatoare de sensuri tipice, devine evidenta mai intai din modalitatile lor de a se exprima" (Tudor Vianu). Printr-un debit verbal insistent, hotarat, intrerupand orice replica a interlocutorului pentru a evita ezitarile, madam Caliopi pronunta numele lui Ovidiu, fiul sau, care trebuie ajutat sa promoveze examenul . la Morala, persecutat", dupa parerea mamei, de profesorul Popescu, „capabil sa-i zdrobeasca cariera", tanarul ,foarte simtitor", si avand in vedere si „educatia primita", c capabil sa se omoare. „- inchipuieste-ti, sa-i dea nota 3, si lui ii trebuie 6 si la ce? tocmai la Morala?" Ticurile verbale, expresiile stereotipe („Poti! sa nu zici ca nu poti stiu ca poti trebuie sa poti!"), gesturile redand agitatia in atingerea scopului (,Moveste la stanga, loveste la dreapta, apoi iar la dreapta, apoi la stanga; in fine, infige iar varful in spinarea birjarului, care opreste") ingroasa caricatural personajul si pun in evidenta contrastul dintre aparenta si esenta. Interventiile preopinentului, care este in fapt o dedublare a autorului, reduse la cateva replici ambigue la prima vedere, lasa impresia unui acord fata de propunerile doamnei Georgescu. Substratul este ironic. in final, dialogul e intrerupt de o secventa apartinand naratorului, care informeaza asupra unei situatii comice: numele celor trei fii ai doamnei Georgescu sunt Virgil, Horatiu si Ovidiu, ceea ce reflecta snobismul. Pe de alta parte, cititorul afla faptul ca primii doi sunt deja studenti la drept, pe cand mezinul, destinat aceleiasi cariere, trebuie sa treaca bacalaureatul, dar „s-a intepenit la Morala". Satira este potentata de ironie.





AL DOILEA DIALOG, in care rolul principal il detine naratorul-personaj, se desfasoara acasa la profesorul Popescu. Pentru a ajunge la „obiectul" solicitat, schimbarea notei din 3 in 6, personajul recurge la o miscare de motivare deviata intr-o divagatie cu o functie comica. Efectul discursului, caracterizat prin vorbarie goala si frazeologie bombastica, nu este cel scontat, si atunci strategia va fi alta. Profesorul este luat direct: „- Uite, frate Popescule, sa lasam chestiile de principiu. Stii de ce am venit la dumneata?" Si mai departe: „- Am venit sa te rog sa dai lui Ovidiu Georgescu pe care l-ai examinat ieri la Morala si i-ai dat nota 3 — sa-i dai nota 6" Automatismul verbal imperativ al doamnei Georgescu este reluat de personajul-narator: „Sa nu zici ca nu poti! Stiu ca poti! Trebuie sa potiP' Replica „Ce are a face Morala cu cariera de avocat, pe care vrea tanarul s-o imbratiseze?" releva sensul interventiei mamei, subliniind ridicolul situatiei. Argumentul .JSunt toti de familie buna", repetat de profesor, persoana coruptibila, incurajand nonvaloarea, va fi reluat de madam Georgescu, dezorientata in privinta intelesului.

EPILOG SI MORALA.

In epilog, comicul rezulta din rezolvarea favorabila a situatiei, dar mai ales din replica personajului feminin, devenita „norocita matroana romana" (aluzie la numele latine ale fiilor): „Uf am scapat! Am dat si bacaloriatul asta". Pronuntia deformata a cuvantului „bacalaureat" este relevanta pentru nivelul de cultura si mediocritatea personajului.
Cuvantul-cheie al schitei, „morala", e in discordanta cu favoritismul practicat de doamna Georgescu (replica din final arata ca procedeul a mai fost folosit cu succes) si vazut ca un comportament normal. in conceptia personajului feminin nu exista incompatibilitate intre faptul de a fi „corigent" la Morala si cariera juridica, de impartitor al dreptatii.
Comicul de situatie, de limbaj, de caracter actioneaza simultan, ajutand Ia caracterizarea personajelor.

„CE ARE A FACE MORALA CU CARIERA DE AVOCAT?"
(fragment din text)


„Ma dau jos din birja si pornesc ridicand rugi calduroase la cer, sa dea Dumnezeu sa mi fie acasa d-l profesor de filosofic Intru, ajung la locuinta lui, bat. Cerul n-a voit s-asculte rugile mele: d-l profesor este acasa Cum sa incep? Sa-l iau pe departe zic:
— Frate Popescule, ciudate sunt si programele si regulamentele scolilor noastre: prea se da o egala importanta tuturor obiectelor de studii si asta e daunator mersului, adica vreau sa zic, progresului: caci in definitiv, ce vrea sa faca scoala din tinerele generatiuni, care vin si cauta, ma-ntelegi, o cultura sistematica, pentru a deveni cetateni utili, fiecare in ramura sa de activitate sociala?
Profesorul se uita la mine aiurit, fara sa inteleaga. Eu urmez:
— Bunaoara, am vazut absurditati in scolile noastre: am vazut copii cu excelente aptitudini la studii, condamnati a sta un an repetenti, fiindca n-au avut nota suficienta la muzica sau la gimnastica. intelegi bine ca un an de intarziere, pentru inaptitudine Ia muzica sau la gimnastica! Dar asta, trebuie sa convii si dumneata, e tot asa de absurd ca si cand ai impiedica pe un tanar dispus sa invete dreptul, sa piarza un an. fiindca nu e tare la Morala Ce are a face Morala cu cariera de avocat, pe care vrea tanarul sa o imbratiseze? Ba nu, spune d-ta!
Profesorul holbeaza ochii la mine si mai aiurit Vazandu-l asa, imi zic: nu merge! nu merge cu sistema mea pe departe! trebuie apucat boul de coarne.
— Uite, frate Popescule, sa lasam chestiile de principiu. Stii de ce am venit la dumneata?
- Ba!

- Am venit sa te rog sa dai lui Ovidiu Georgescu pe care l-ai examinat ieri la Morala si i-ai dat nota 3 - sa-i dai 6
- !
- Sa nu zici ca nu poti! Stiu ca poti! trebuie sa poti! -Atunci trebuie sa le dau la toti!
- Sa le dai la toti!
- Bine, dar
- Sa nu zici ca nu poti! Stiu ca poti! trebuie sa po(i! sa le dai la toti! Sunt toti de familie buna!
Profesorul - e si el om de familie buna - zice:
- Bine! daca sunt de familie buna, vom cauta sa le dam Ia toti nota 6.
- imi promiti?
- Pe onoarea mea de profesor'"





BIBLIOGRAFIE:

Cioculescu, Serban - Caragialiana, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1977; Cioculescu, Serban - I.L. Caragiale, Ed. Tineretului, Bucuresti, 1967; Vianu, Tudor -Studii de stilistica, Ed. Minerva, Bucuresti, 1973.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani