Baltagul (fragmente comentate) de mihail sadoveanu referat






Baltagul
(fragmente)
Capitolul I (fragment)


"Domnul-Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam.
Pe tigan l-a invatat sa cante cu cetera si neamtului i-a dat surubul.

Dintre jidovi, a chemat pe Moise si i-a poruncit: «Tu sa scrii o lege; si, cand a veni vremea, sa pui pe farisei sa rastigneasca pe fiul meu cel preaiubit lisus; iar pentru aceasta sa indurati mult nacaz si prigonire; iar pentru aceasta eu am sa las sa curga spre voi banii ca apele.»
A chemat pe unguri cu degetul si i-a ales, din cate avea pe langa sine, jucarii; «Iaca, dumitale iti dau botfori, si pinteni, si rasina sa-ti faci sfarcuri la mustati; sa fii fudul si sa-ti placa petrecerile cu sotii.»
S-a infatisat si turcul: «Tu sa fii prost; dar sa ai putere asupra altora, cu sabia.»

Sarbului i-a pus in mana sapa.
A poftit pe boieri si domni la ciubuc si cafea: «Mariilor-voastre vi-i dat sa traiti in desmierdare, rautate si ticalosie; pentru care sa faceti bine sa puneti a mi se zidi biserici si manastiri».
La urma, au venit si muntenii s-au ingenunchiat la scaunul imparatiei. Domnul-Dumnezeu s-a uitat la ei cu mila:
«- Dar voi, nacajitilor, de ce ati intarziat?
- Am intarziat, preaslavite, caci suntem cu oile si cu asinii. Umblam domol; suim poteci oable si coboram prapastii. Asa ostenim zi si noapte, tacem, si dau zvon numai talancile. Iar asezarile nevestelor si ale pruncilor ne sunt la locuri stramte intre stanci si piatra. Asupra noastra fulgera, trasneste si bat puhoaiele. Am dori stapaniri largi, campuri cu holde si ape line.
- Apoi ati venit cei din urma, zice domnul cu parere de rau. Dragi imi sunteti, dar n-am ce va face. Ramaneti cu ce aveti. Nu va mai pot da intr-adaos decat o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru.»"


Deseori s-a afirmat ca o trasatura a universului sadovenian este mitiza-rea. Povestirea sadoveniana poseda, de multe ori, o rama mitica. Stilizarea realitatii prin modelul oferit de mitologiile vechi, suprapunerea realului pe mit, se produce si la inceputul romanului Baltagul, unde se infatiseaza o sociogonie populara, pusa in relatie cu un destin colectiv, acela al pastorilor, care au un mod de existenta arhaic, si apoi cu destinul individual al lui Nechifor Lipan. Legenda povestita de Nechifor Lipan, pe care "ar fi invatat-o de la un batran, care fusese jidov la tinereta", prezinta trasaturile tipurilor umane care au intrat in contact cu spatiul nostru carpato-dunarean (unguri, turci, sarbi, nemti, evrei, tigani), dar fixeaza si ierarhiile sociale, care ii delimiteaza pe oameni si le impune o anumita conditie existentiala. Astfel, boierilor si domnitorilor le este dat sa traiasca in "desmierdare, rautate si ticalosie", iar pentru a le fi iertate pacatele, Domnul-Dumnezeu ii pune pe acestia sa zideasca "biserici si manastiri."

Oamenii muntelui sunt cei care au intarziat la stabilirea ordinii universale. Viata lor este aspra, ei avand de urcat "poteci oable" si de coborat prapastii, iar asezarile lor "sunt la locuri stramte intre stanci de piatra" Asupra acestora se abate mereu furia naturii: "Asupra noastra fulgera, trasneste si bat puhoaiele." Ei trezesc compasiunea Creatorului, insa destinul nu poate fi schimbat: "Dragi imi sunteti, dar n-am ce va face. Ramaneti cu ce aveti. Nu va mai pot da intr-adaos decat o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru. Sa va para toate bune".

Aceasta sociogonie mitica are rolul de a trasa coordonatele lumii vechi a pastorilor, felul lor de viata si psihologia lor. Chiar daca le-a fost randuita o viata grea, plina de privatiuni si neimpliniri, pastorii conserva legile vechi, nescrise. Ritmul lor sufletesc se conformeaza unei perspective de forte ce ii transcend, ii cuprind si ii dirijeaza - de aceea au trasaturi ale eroilor homerici.

In cadrul textului, "randuiala" si "semn" sunt unitatile lexicale cu cea mai mare frecventa, fiind cuvinte-cheie. Prin disparitia lui Nechifor Lipan, "randuiala", adica ordinea cosmica, a fost distrusa, deci conflictul, daca intr-un registru este social, pe plan mitic este ontologic, existential.
Totusi aceasta civilizatie pastorala milenara isi pierde in buna masura aura mitica: "Mitul s-a alimentat prin istorie. Muntenii traiesc in istorie" (N. Manolescu). Trecerea de la mit la realitate are trei trepte: mai intai intalnim in motto versuri din balada Miorita, urmeaza legenda povestita de Nechifor Lipan, pentru a se ajunge, in cele din urma la realitatea vietii celor de la munte (Anton Cosma).

Capitolul XIV
(fragment)


"Cu graba, dar fara lacrimi, femeia facu cea dintai randuiala. Desparti din tarhatul umed si muced o poclada si o asternu peste ramasitele lui Nechifor Lipan. Flacaul parea cu totul zapacit. Abia acuma intelegea ca acolo zace tatal lui. Plangea ca un copil mic, cu ochii mititei si buzele rasfrante. Femeia statu in picioare, cu mainile cuprinse sub sani si cauta sa-si deie sama de loc. (). Pana jos in cotlonul rapei, arata sa fie cam douazeci de metri. Aicea malul era ros si scobit si avea in fata putintel tapsan ocolit de colturi de stanca. Pe urma rapa se pravalea mai in fund. Era un loc asa de stramt, asa de singuratic, asa de dosit. Numai soarele il ajungea si-l batea in plin. Nu suia la nici o poteca; n-avea nici un fel de legatura in curmezis cu vecinatatile.
Aici fusese soarta lui Nechifor Lipan sa cada ca-ntr-o fantana, lovit si brancit de mana dusmanului. Nimeni nu mai putuse vedea acea crunta priveliste.
«- Gheorghita - hotari ea - tu sa stai aici, sa priveghezi pe tatu-tau. ().» Era o liniste neclintita, parca toate impietrisera in asfintitul de soare. Statu si el neclintit ca toate, ascultandu-si bataile inimii (). Singuratatile muntelui pulsau de apele primaverii; viata tainica isi intindea iar puntile peste prapastiile mortii. Sangele si carnea lui Nechifor Lipan se intorceau asupra lui in pasi, in zboruri, in chemari. Flacaul nu intelegea din toate decat o frica strecurata din pamant in el"






Drumul labirintic al mortii strabatut de Vitoria si Gheorghita atinge punctul central in momentul cand cei doi ajung in rapa unde se afla ramasitele pamantesti ale lui Nechifor Lipan.
Coborarea in rapa este de fapt un "descensus ad inferos" (Al. Pale-ologu), o patrundere in infern, o calatorie dincolo de mormant, avand ca scop comuniunea cu cel defunct. Rapa are atributele labirintului, ale inchisorii sau ale Regatului Mortii: "Era un loc asa de stramt, asa de singuratic, asa de dosit. Numai soarele il ajungea si-l batea in plin". Vitoria intelese ca "Aici fusese soarta lui Nechifor Lipan sa cada ca-ntr-o fantana". Fantana (apa) este un simbol al mortii, dar si al vietii.
Posibilitatea de a iesi din "rapa", din lumea intunecata "de dincolo", se dobandeste prin aflarea tainelor mortii si regenerarii. Conjunctia soarelui cu apa simbolizeaza moartea, dar si regenerarea.

Gheorghita se maturizeaza in trecerea sa prin intunericul rapei; act ce este o moarte initiatica, destinata unei a doua nasteri. O prima faza a initierii lui Gheorghita este starea de meditatie, care se desfasoara in nemiscare, in imobilitate: " Era o liniste neclintita Statu si el neclintit:' Vegherea in rapa a osemintelor tatalui este un act ce se configureaza intr-o renastere simbolica si asigura continuitatea intre parinte si urmas, insemnand si dobandirea unei personalitati: "Sangele si carnea lui Nechifor Lipan se intorceau asupra lui in pasi, in zboruri, in chemari. Flacaul nu intelegea din toate decat o frica strecurata din pamant in el"

Capitolul XV
(fragment)


"Domnu Toma avusese grija sa aduca la fata locului un car cu doi boi frumosi. il impodobise cu cetina si asezase in el sicriu gol. Dupa porunca Vitoriei, se aflau de fata trei preoti si trei oameni cu buciume; si patru femei bocitoare. (). S-au insirat oamenii cu prapurile si cu crucea. Altii au coborat racla in rapa s-acolo Vitoria singura, suflecandu-si manicile, a luat cu grija bucatile sotului sau si Ie-a potrivit una cate una in cutia de brad, stropindu-le cu vin. (). Vitoria singura umbla imprejurul slujbei, priveghind randuielile si avand la indemana o baba cu sulurile de panza pentru datina podurilor. (.,.). S-a facut slujba mare, cum putine s-au vazut in Sabasa. (). Vitoria a venit langa cucoana Maria si a rugat-o, cu glas pripit, sa aiba ea grija de cele din urma randuieli si mai ales sa nu uite sa ceara in clipa anumita vinul pentru stropit si gaina neagra care se da peste groapa."


Lumea pastorilor evocata de Sadoveanu este arhaica, cu randuieli bazate pe legea nescrisa, pe datina. Datina impune un comportament traditional, in momentele fundamentale ale vietii. Datina este un model de viata arhaica, ce tine seama de mituri, credinte si obiceiuri stravechi. La inmormantarea lui Nechifor Lipan ies la iveala o serie de rituri funerare protoistorice pagane care se interfereaza cu cele crestine. Sicriul gol, al celui care zacea in Rapa Mortii, este impodobit cu "cetina". Pe langa cei "trei preotF se aflau de fata "trei oameni cu buciume; si patru femei bocitoare." in mitologia romaneasca, bradul este copacul vietii vesnice, dar si un "insemn funerar psihofor", observa Romulus Vulpescu ui exceptionala sa Mitologie romana. in mentalitatea populara romaneasca, intre om si brad exista o comuniune de destin. Recunoastem in oamenii cu buciume, "ceata unchesilor" (v. Romulus Vulpescu), care in sunete tanguitoare insotesc pe mort pana Ia desprinderea totala a acestuia de familie, indreptandu-l spre lumea cealalta, a mosilor si stramosilor. Pe langa mitul bradului si al desprinderii de familie, intalnim mitul bocetului, care este o "transsimbolizare a strigarii la urechea mortului" (Romulus Vulpescu).

"Sulurile cu panza pentru datina podurilor" sunt insemne necesare in ritualul de trecere pe celalalt taram. Vitoria nu uita la acest ceremonial "gaina neagra care se da peste groapS aceasta fiind de fapt pasarea sufletului, o pasare psihofora, care are rolul de a insoti si indruma sufletul celui decedat, pe lumea cealalta.
De fapt, si calul, care l-a insotit pe Nechifor Lipan in moartea sa, este un animal psihofor, avand si rol in eroizarea mortului. Eroizarea mortului este un ritual intalnit in spatiul carpatic inca din epoca bronzului, indeosebi sub forma de eroizare ecvestra si anunta cultul cavalerului trac si mai tarziu al Sfantului Gheorghe.
Dintre insemnele funerare crestine retinem: "prapurele", "vinuP' (simbol al vietii si al renasterii) si "crucea", care este si un insemn solar al mortului.
Pentru ca sufletul lui Nechifor Lipan sa se reintoarca in lumea spiritelor, unde duce o post-existenta, pentru ca intoarcerea sa sa fie o integrare in comunitatea mortilor, Vitoria urmareste cu mare grija sa fie respectate toate riturile funerare.
Paul Georgescu observa ca Vitoria isi rezolva durerea prin rit, obtinand astfel "linistea finala", prin insotirea sufletului cu duhul celui disparut. Ceremonialul funerar are drept scop "reintrarea in ciclurile naturii si prin aceasta reinnoirea vietii" (Al. Paleologu).

Teme de lucru:

. Stabiliti functia prologului (sociogonia mitica) in realizarea personajului Nechifor Lipan.
. Caracterizati personajul Nechifor Lipan in functie de locul si rolul sau in structura narativa (in planul realist si in planul mitic).
. Pornind de la identitatea onomastica secreta, analizati paralelismul simbolic dintre destinul lui Nechifor Lipan si cel al lui Gheorghita.
. Corelati identitatea simbolica a destinelor celor doua personaje (Nechifor si Gheorghita Lipan) cu semnificatiile mitului labirintului si cu sensul etimologic al numelui Nechifor (gr. nike-phoros = "purtator de biruinta").



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani