Broasca de Vladimir COLIN referat






Vladimir COLIN
biografie



Nascut la 1 mai 1921 in Bucuresti, decedat in 6 decembrie 1991, Vladimir Colin este cunoscut in literatura romana ca poet, dar mai ales ca prozator, paginile sale cele mai reusite fiind in domeniul literaturii de esenta fantastica.

Printre lucrarile sale de gen enumeram Pentagrama, 1967, Un peste invizibil, 1970, Imposibila oaza, .

Scriitor de science fantasy, unul dintre creatorii nostri care ilustreaza cel mai bine acest domeniu S.F. in Romania (Viitorul al doilea, 1966, Dintii lui Cronos, 1975), este laureat cu mai multe premii in tara si in strainatate pentru acest gen de fictiune, pe care il sustine mai ales „printr-un bogat debit imaginativ" (Cornel Robu).

Este de asemenea tradus in limbi de circulatie.

Prezentarea textului - Broasca de Vladimir COLIN
INTAMPLAREA DIN GRADINA



Incadrata tematic „fanteziei eroice", povestirea Broasca (1964) de Vladimir Colin, inclusa in volumul Viitorul al doilea, 1966, are un subiect precis structurat din care nu lipseste, tangential, nici „ipoteza universurilor paralele". Printr-un debit imaginativ debordant, elementele fantastice se impletesc cu cele stiintifico-fantastice, scriitorul utilizand procedee tipice pentru fiecare dintre ele. Spatiul stiintifico-fantastic se prelungeste in real cu atributele respective. Aflat in concediu pe malul Dunarii, in satul Solzosu, impreuna cu fiica sa de sase ani, Ioana, naratorul, personaj-martor, statistician de profesie, din a carui perspectiva se face naratia, participa la o intamplare care depaseste limitele normalului. Ioana gaseste o fiinta de culoare rosie asemanatoare cu o broasca pe care o arunca intr-o groapa, dupa ce ii produsese o intepatura in palma. Vegetatia gradinii, loc al miracolelor in literatura fantastica, incepe sa capete culoarea rosie. Pe zi ce trece fetita incepe sa se comporte nefiresc: vede cu palma si prin „lucruri facute din materie organica'. Dupa ce se imprieteneste cu „o papadie rosie", povesteste lucruri stranii despre plante ganditoare aflate intr-o alta lume, paralela cu a noastra. Enigma, element specific S.F.-ului, schimba spectaculos planul, astfel ca realul se contrage in fabulos. Broasca e un mesager de pe alta planeta cu sarcina relevarii altei existente. Mai mult, in mitologia populara ea este inzestrata cu puteri sacre, ca si culoarea rosie, a carei forta de fascinatie contine misterul ascuns „al vietii". Visul premonitoriu al personajului narator, repetabil pe parcursul povestirii, se va converti intr-o realitate aparent posibila. „Evenimentele de la Solzosu" vor face obiectul cercetarii specialistilor. In locul magicianului din basme, apare savantul (profesorul Cornea), ale carui rationamente se bazeaza pe o mentalitate virtual stiintifica. Confruntarea cu misterele naturii, vointa, nevoia de a actiona si a explica sunt cateva trasaturi ale acestui personaj specific S.F.-ului. Actiunea, atata cata e, „regizata stiintific", aduce amanunte-surpriza, utopice in cazul de fata. Aflam ca Ioana primeste semnale de la „copacii ganditori" localizati pe o asa-numita ,j>laneta a doua" a unui soare albastru; recepteaza gazele rosii, fiind in stare sa le descifreze intentiile".

ARTEZIANA PURPURIE



Experimentarea voita prin supralicitarea posibilitatilor stiintei, cu scopul de a elucida fenomenul, aduce in actualitate visul personajului-narator:
"Inchipuiti-va pomul cu fructe de rubin din basmele copilariei. () De unde fructele micute ale nucului iradiau fiecare o lumina rosie egala, adunandu-se in masa palpaitoare din fata noastra, ca si cum cineva ar fi deschis deodata nenumarate robinete invizibile, un fel de tasnituri luminoase crescura din nucile abia implinite. As fi putut jura ca sub ochii mei fusese rasucita cheia unor neobisnuite fantani arteziene, ale caror jeturi de apa prindeau sa salte cu tot mai multa putere, sub stralucirea purpurie a reflectoarelor. Era un spectacol atat de neobisnuit, multiplicand si realizand in mare ceea ce luasem drept o plasmuire de vis in noaptea cand din floarea papadiei pornisera aceleasi raze, incat am incremenit si mi-am inclestat degetele pe lemnul scaunului. () Colosala arteziana purpurie si-a inaltat spre cer coloana in care desluseam firicelele stralucitoare pornite din bulbul fiecarei nuci, a tremurat o clipa intr-o suprema incordare, apoi, descriind brusc o curba, si-a prabusit suvoiul scaparator in palma Ioanei." in aceasta perceptie onirica a lucrurilor, vizualul are un efect plasticizam cu o functie estetica, dar si simbolica. Planeta soarelui albastru, taram miraculos, cadrul feeric, e un element afin basmului. Fata de fantastic, ce da „un fior de sensibilitate, de ordinul spaimei, al terorii" (I. Biberi), personajul-martor nu traieste aceste sentimente: „E poate curios, dar nu incercam niciunfel de spaima".





PRESUPUNERI



Ulterior, gradina in care au loc intamplarile miraculoase prin care trece fetita va fi sapata, rupandu-se legatura cu aceasta lume necunoscuta: „O alta lume, de pe alta planeta, ne intinsese mana si noi nu pricepusem sa-i venim in intampinare, nimicisem poate unicul prilej de a afla cate ceva despre universul de ganduri al copacilor cu frunze rosiF. Presupunerile profesorului Cornea, pregatite de multiple observatii si experimente, sunt incitante prin nivelul lor „de fictiune maxima": ,fructele nucului crescusera de la precedenta experienta, proces pe care l-a asimilat cu dezvoltarea creierului unei vietati terestre", plantele ganditoare s-au dezvoltat printr-o lunga evolutie asemanatoare celei a faunei terestre cu ai carei reprezentanti superiori pot fi comparate", „la baza tuturor cuceririlor uimitoarei flore a stat munca", „cunoasterea sau necunoasterea realitatii sentimentelor de catre flora ganditoare". Fata de timpul literaturii fantastice de esenta magica, timpul S.F.-ului prefera viitorul: ,"Daca aceste presupuneri vor fi vreodata confirmate, miturile planetei soarelui albastru se vor dovedi fara indoiala de o factura cu totul neobisnuita".

Finalul gliseaza intre realitate si fantastic, dezvaluind in persoana lui Vladimir Colin scriitor plin de fantezie, cu o imaginatie subtila, si un stilist remarcabil.

TASNITURILE ROSII
(fragment din text)


„Am fost gata sa-i spun vreo doua, pentru ca era culmea sa-nceapa sa-mi dea lectii in privinta felului cum se cuvenea sa ma port cu Ioana, dar cuvintele mi s-au oprit pe buze. De unde fructele micute ale nucului iradiau fiecare o lumina rosie egala, adunandu-se in masa palpaitoare din fata noastra, ca si cum cineva ar fi deschis deodata nenumarate robinete invizibile, un fel de tasnituri luminoase crescura din nucile abia implinite. As fi putut jura ca sub ochii mei fusese rasucita cheia unor neobisnuite fantani arteziene, ale caror jeturi de apa prindeau sa salte cu tot mai multa putere, sub stralucirea purpurie a reflectoarelor. Era un spectacol atat de neobisnuit, multiplicand si realizand in mare ceea ce luasem drept o plasmuire de vis in noaptea cand din floarea papadiei pornisera aceleasi raze, incat am incremenit si mi-am inclestat degetele pe lemnul scaunului. intorcandu-mi privirile catre Ioana, am vazut, dupa cum ma asteptam, ca marunte tasnituri rosii izvorau si din palma ei. Daca m-asfi speriat, as fi oprit imediat totul, dar feerica priveliste nu destepta in mine, din nou, decat o mirare neincrezatoare, o exaltare ciudata si amarul sentiment al izolarii, al excluderii de la ininteligibila legatura dintre Ioana si straniile fenomene luminoase.
Colosala arteziana purpurie si-a inaltat spre cer coloana, in care desluseam firicelele stralucitoare pornite din bulbul fiecarei nuci, a tremurat o clipa intr-o suprema incordare, apoi, descriind brusc o curba, si-a prabusit suvoiul scaparator in palma Ioanei. Am scos un strigat, temandu-ma ca masa incandescenta o va strivi, dar fata mea a primit torentul de raze fara o tresarire si, la paradoxala lumina de cuptor rece, ca a unui indescriptibil amurg, i-am vazut fata pe care un zambet extatic incremenise. Narile-i frematau si printre buzele intredeschise rasuflarea i se precipita in ceea ce mi s-a parut a fi un straniu gafait calm."


BIBLIOGRAFIE:

Carasel, Aurel - Dictionar de autori SF, Editura Vlad/Vlad, Craiova, 1996; Manolescu, Florin - Literatura SF, Ed. Univers, Bucuresti, 1980.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani