Bujorestu — comedie dramatica in palru acte de caton theodorian referat






BUJORESTU — Comedie dramatica in palru acte de Caton Theodorian.

Fragmente din piesa au fost publicate in revistele „Flacara" (actul ai doilea, in nr. 12-l3/1912) si „Scena"(actul al treilea, in nr. 7-8/1914). Piesa a fost jucata in premiera absoluta la Teatrul National din Bucuresti, in 25 martie 1915.

Este publicata pentru prima data in volum in acelasi an. Exersat si pe terenul prozei (al nuvelei, in speta). Caton Theodorian exceleaza in primul rind in dramaturgie. Comedia dramatica Bujorestii, scrisa intre 1912-l915, va face din autorul ei un dramaturg extrem de „curtat" in epoca. Cu o cariera scenica remarcabila (piesa se va instala ferm in repertoriul Teatrului National bucures-tean, unde va fj jucata, dupa premiera din 1915, in stagiunile din 1916, 1919, 1923 si intre 193l-l939, precum si pe scenele clujeana, 1920-l921, si ieseana, 192l-l922), beneficiind de cronici favorabile Ia publicarea in volum (precum cea a lui E. Lovinescu, in revista „Flacara", in nr. din 25 aprilie 1915), comedia va mai vedea lumina tiparului intr-o reeditare din 1924, precum si in 1930, in Italia, intr-o traducere in limba italiana, in colectia „Scriitori italiani e stranieri".

Mobilul demersului lextual din Bujorestii este ironia (calma altminteri) la adresa vechii aristocratii romane si a principiilor ei revolute.

Comicul rezida in situatii, atitudini si in unele clisee de limbaj cu care personajele sint investite. Actiunea se desfasoara in ultima decada a secolului trecut, iar trama este simpla. La moartea accidentala a fiului sau, boierul de vita veche Fotin Bujorescu refuza sa-si mai acorde consrmtamintul pentru nunta fiicei sale Olguta cu ofiterul Carbunaru, altfel decit cu conditia expresa ca acesta sa preia numele sotiei, pentru a perpetua onomastic dinastia Bujorestilor.

La refuzul tinarului, Fotin Bujorescu porneste demersurile pentru a descoperi un nou „pretendent", care sa-i accepte conditiile. Sansa ii suride in chip neasteptat: pe prospectul unui produs farmaceutic descopera numele lui Amos Bujorescu, farmacist din Husi, cu care va angaja o corespondenta febrila, ce se va incheia cu invitarea acestuia la mosia Bujoresti. Prinsa in conflictul dintre ratiune si pasiune, Olga incearca o solutie de compromis: ii propune farmacistului o formula matrimoniala temporara si exclusiv amicala, fara implicatii fizice, pentru a zadarnici planurile tatalui in legatura cu un mostenitor pe linie masculina.

Personaj timid si retras, Amos Bujorescu accepta cu greu. Casatoria lor va produce totusi un mostenitor, datorita relatiei anterioare a Olgulei cu fostul logodnic, insa slirsitul piesei, „momentul adevarului" in care secretul este revelat balri-nului Bujorescu, ii acorda cistig de cauza lui Amos, ca urmare a felului cum a stiut sa .si cistige (prin respect, devotiune si adora]ic) sotia, in timpul celor doi ani de falsa casnicie. Ceea ce salvea/a piesa de la a deveni o banala comedie este, dincolo de obsesia, adesea dramatica, a continuitatii istoriei familiale, un anume echilibru (aproape clasic) al constructiei personajelor, ferite cu grija de orice excese, fie ele de limbaj, fie de atitudine comica. Personajul central al comediei, Fotin Bujorescu, este o imagine a batrinului aristocrat marcat irevocabil, pina la cinism uneori, de statura istorica a propriei genealogii, care, conform spuselor sale si tablourilor do familie, coboara in linie directa din anturajul intim al lui Mihai Viteazul. Una dintre principalele modalitati ale comicului in aceasta piesa este data de discrepanta dinliv celebritatile istorice invocate si statura burgheza, citadina, a ultimului dintre Bujoresti.





Statura care, dupa micul seism familial al pierderii fiului, presupune instalarea imediata a „nevrozei", a carei forma obsesiva se manifesta prin cautarea infrigurata a unei solutii - spectaculoasa si scandaloasa, de altfel, cea la care se opreste finalmente — pentru perpetuarea onomastica a dinastiei. „Obsesia" si „insistenta" se dovedesc a fi doua formule ale comicului cu care personajul Fotin Bujorescu nu este unicul acreditat. In cazul sau, sursa comicului deriva din al doilea termen al dubletului: obsesia „istoriei" familiei il desemneaza pe Bujorescu mai degraba ca personaj de drama; insistenta lui asupra chestiunii genereaza in schimb comedia (Stelian Cinca). Fixatia personajului pe ideea de continuitate a „istoriei" familiei confisca si transfigureaza comic inclusiv elementele textuale de simbolistica crestina, caci batrinului i se pare ca moartea fiului in ajunul nuntii fiicei e un „semn" de gratie divina, care abiliteaza personajul inlru „rezolvarea problemei" (situatia nu va ajunge nieicind o „criza", data fiind rapiditatea si suficienta solutionarii, ci va ramine mereu o „problema", de unde regimul comic al textului si jocul ironic al dialogurilor). Figura exponenta prin excelenta a comicului de limbaj in comedia lui ( Caton Theodorian este medicul familiei, Scarlal Chim, figura Iara un rol in trama piesei, cu functia exclusiva de „raisonneur".

„Paraponul" lui Scarlal va li permanenta obsesie (comica, in ultima instanta) a sanatatii si vigorii fizice a tuturor personajelor din junii sau, a caror fisa fiziologica o produce cu fiecare ocazie a interventiilor sale (se remarca din nou, asadar, prezenta obsesiei si a insistentei ca modalitati comice). Epigonismul caragialian apare la Caton Theodorian sub forma unui triptic de personaje (Pasareanu, Ganea si Blebea), „cu desa-virsire artisti" (ei sint unul poet, al doilea muzician, iar ultimul pictor), asemuindu-sc pina Ia identitate, ca functie dramatica si model actantial, cu faimosul cuplu Farfuridi-Brin-zovenescu, din textul caragialian; cei trei sint figuri care fac parte din categoria personaje-lor-balast ale piesei.

O aparitie oarecum insolita este Amos Bujorescu, erou mai degraba dramatic decit comic, a carui functie este aceea de generator, prin recul, al unor reactii hilare urmind actiunile celor din jurul sau. Personajul este asadar unul static; el accede la un statut dinamic doar in finalul piesei, cind detroneaza ordinea instituita arbitrar pe tot parcursul tramei si modifica structura relatiilor familiale din casa Bujorescu.

Figurile feminine (Olguta, Profira) ramin in mare masura schematice, uneori cliseizate, fara a da o replica notabila locvacitatii personajelor masculine. Aprecierii lui E. Lovinescu, conform careia Bujorestii este „o piesa binevenita, intemeiata pe un spirit de observatie orginal //, o comedie fara o vorba de spirit, in care circula totusi o atmosfera spirituala" (v. Epiloguri literare,), i se poate adauga faptul ca, din perspectiva istoriei literare, comedia dramatica a lui Caton Theodorian poate fi acreditata ca clement de legatura intre universul comic caragialian si drama moderna.



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani