Caracterizare manjoloaia - la hanul lui manjoala - nuvela fantastica referat






Personaj principal, multidimensional, dinamic.

Modalitati de caracterizare:
— caracterizare directa: portretul facut de alte personaje, autocaracterizarea;
- caracterizare indirecta: prin propriile ganduri, simtiri si actiuni; portret caracterologic.

Personaj secundar din perspectiva prezentei directe in povestire, dar personaj principal in lumina raporturilor cu personajul-narator, cocoana Marghioala — cum o numeste acesta — indeplineste rolul de Circe de factura rurala, dar cu nimic mai prejos, in privinta rezultatelor, decat celebrul ei arhetip.

Manjoloaia este stapana unui han din care, dupa moartea barbatului ei, a reusit sa faca o afacere infloritoare: „acuma era hanul Majoloaii - omul murise de vreo cinci ani Zdravana femeie! ce a facut, ce a dres, de unde era cat p-aci sa le vanza hanul cand.traia barbatu-sau, acuma s-a platit de datorii, a dres acaretul, a mai ridicat un grajd de piatra, si inca spun toti ca trebuie sa aiba si parale bune". Succesul rapid al femeii nu este explicabil pentru oamenii locului prin mijloace tocmai ortodoxe: „Unii o banuiesc ca o fi gasit vreo comoara altii, ca umbla cu fermece". intamplarea cu talharii care au vrut sa-i calce hanul vine sa intareasca aceste banuieli, dar ele sunt lasate in suspensie de personajul-narator care le evoca.

Cocoana Marghioala, ,frumoasa, voinica si ochioasa", este o gazda primitoare, dar si o mana de fier, conducandu-si autoritar oamenii aflati in slujba ei la han: cotoroanta - cum o prezinta tanarul oaspete pe mana dreapta a Manjoloaiei -, celelalte slujnice, a caror prezenta o ghicim din promptitudinea cu care se indeplinesc ordinele date de stapana, si randasii. Pe langa aceste calitati, cocoana Marghioala este o gospodina desavarsita, o femeie de a carei curatenie tanarul nu conteneste sa se minuneze. S-ar spune ca este in firea lucrurilor ca un tanar inca bucurandu-se de statutul de celibatar si „mai mult obraznic decat curafel" sa nu ramana pasiv la aceste farmece naturale. Dar acumularea unor gesturi si fapte ale acestei frumuseti locale ne face sa banuim ca la farmecele pomenite se adauga si altele. Mai intai sa observam ca nu exista nici un indiciu pe baza caruia sa concluzionam ca femeia este frumoasa si in ochii altor personaje. Ne intrebam atunci daca nu cumva ea este vazuta asa numai de tanarul nostru. Oricum, ar fi vorba de o frumusete cam coapta, din moment ce junele plecat la insuratoare spune chiar in primele randuri ale povestirii: „trecusem pe la hanul lui Manjoala de atatea ori, inca de copil, pe cand traia raposatul taica-meu, ca pe acolo n-era drumul la targ" [s.n.].

O arma importanta din arsenalul desfasurat de apriga hangita este privirea. Dovada ca personajul narator a cazut in mrejele acestei priviri este faptul ca, pe parcursul naratiunii, pomeneste admirativ de cateva ori „ochii strasnici" ai femeii: o data ca sa dreaga gestul obraznic, la care „l-a-mpins dracul1', de a o ciupi pe ispititoarea hangita, apoi in momentul siestei cand, privind-o ,pan fumul tutunului", nu se poate abtine sa nu exclame „Fie, cocoana Marghioalo, strasnici ochi ai!" si, in fine, cand se hotaraste sa-si reia calatoria spre fata pocovnicului Iordache, priveste pe femeie drept in lumini, care-i sticleau grozav de ciudat" si isi ia ramas bun spunand ,Sarut ochii, cocoana Marghioalo!". Tot privirea, intelegem fara mare greutate, este responsabila si de patania prin care trece tanarul din cauza propriei caciuli, inaintea plecarii, acesta o surprinde pe femeie, „dusa pe ganduri", tot invartind si rasucind in maini buclucasul obiect si, putin mai tarziu, „uitandu-se adanc in fundul caciulii".





In buna traditie a unei povestiri fantastice, apar si alte aspecte care ne determina sa o vedem pe cocoana Marghioala si altfel decat ca pe o femeie frumoasa, gospodina si cumsecade. Animalele pripasite la han sunt un cotoi batran, care da „un racnet" (nu miauna ca unul normal!) si care „suparat da navala afara" [s.n.] tocmai cand oaspetele isi facea cruce dupa datina, si o caprita neagra ce reuseste sa bage in sperieti atat calul tanarului, cat si pe omul care iese dintre coceni exclamand: „Tiu! Ta-ta! Prfiu! Uciga-te toaca, duce-te-ai pe pustii!" „Urarea" are un destinatar evident in credinta populara.
Toate aceste elemente ne fac sa intelegem de ce tanarul se intoarce de trei ori la han si este scos cu mare greutate de pocovnicul Iordache, doar dupa ce pune oameni sa-I prinda, sa-l duca „legat cobza' la un schit in munte unde petrece patruzeci de zile in ,post, matanii si molitve".

Finalul povestirii, desi respecta scenariul prozelor fantastice, lasand o doza de ambiguitate, este scris pe acelasi ton umoristic detectabil pe intreg parcursul relatarii evenimentelor. Aceasta tonalitate intentionata si, de altfel, specifica autorului, confera intamplarii o anumita transparenta, ezitarea cititorului penduland intre niste limite care ii permit sa se relaxeze si sa recepteze Si comicul pataniilor protagonistului. De aceea, cand aflam tragicul sfarsit al harbuiter' de acum cocoane Marghioala, ingropata sub hanul ce arsese ,pa-na-n pamant', nu ne putem retine un zambet la vorbele pocovnicului Iordache, patruns de satisfactia ca o instanta impersonala, dar usor de ghicit, a facut dreptate: ,A bagat-o in sfarsit la jaratic pe matracuca!".










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani