Caracterizarea lui Apostol Bologa din Padurea spanzuratilor (1922) de Liviu Rebreanu referat






Roman de analiza psihologica.

Personaj principal, dinamic, multidimensional, realist, exponential.

Modalitati de caracterizare:
— caracterizarea directa: portretul facut de narator si de alte personaje; autocaracterizarea;
— caracterizare indirecta: prin propriile actiuni, simtiri si ganduri; prin mediul in care traieste; prin comentariul naratorial; prin nume.

Traiectoria existentiala a lui Bologa este sinuoasa si contradictorie, evidentiind — dincolo de relevanta faptelor - drama eroului, care provine, esential, din conflictul dintre nevoia de optiune personala si neputinta de a rezista unor imperative exterioare constiintei.

„Personaj de manevra morala" (Al. Protopopescu), Apostol Bologa intra de la inceput in trei laturi ale unei psihologii geometrice care sunt statul, neamul si iubirea. Aceste trei imperative strivesc mereu in Bologa libertatea de optiune, alcatuind astfel „un trio represiv". Bologa are orgoliul individualitatii (spre deosebire de Klapka) si cauta mereu un acord cu aceste „instante supraindividuale" pe calea unei constiinte lucide.



Crescut in spirit religios de o mama bigota si intr-unui de respect fata de valorile nationale („sa nu uiti niciodata ca esti roman") de un tata condamnat si apoi intemnitat in procesul Memorandumului, Bologa isi pierde credinta, la moartea tatalui. La Budapesta, ca student la filosofie, isi faureste o conceptie despre viata bazata pe ideea datoriei fata de stat, afisandu-se ca partizan al politicii oficiale (in contradictie cu avocatul Domsa): ,Eu nu afirm ca statul nostru e bun! Dar cata vreme exista, trebuie sa ne facem datoria Dati-mi un stat mai bun si ma inchin (). In viata trebuie sa contam pe realitati, nu pe dorinti". Va merge mai departe. Prieten cu Marta, fiica avocatului, Bologa se ambitioneaza sa plece pe front (cu toate ca beneficia de scutire, ca fiu de vaduva) din dorinta de a-si verifica in fapta conceptia datoriei pe care tocmai o dobandise, esentiala fiind confirmarea atitudinii etice. Nu apetitul Martei Domsa pentru uniforme ofiteresti, asa cum s-a afirmat prea ades, este deci imboldul principal al inrolarii voluntare a lui Apostol.

Urmeaza scoala de artilerie, ajunge ofiter, e ranit, decorat de cateva ori si avansat locotenent. in rastimp de doi ani, razboiul a luat locul de frunte in conceptia lui de viata din care odinioara voise sa-l elimine. Mai mult, acum devine adept al acestuia: „razboiul e adevaratul creator de energii", sustine Bologa. Ca ofiter devotat statului austro-ungar, figureaza printre membrii Curti' Martiale care-l condamna la moarte pe sublocotenentul ceh Svoboda pentru incercarea de a trece la inamic. Convins de vinovatia ofiterului ceh, Bologa, „o fire excesiv de sovaitoare", cum se autodefineste, are de aceasta data „constiinta pe deplin impacata, absolut pe deplin" in momentul in care Klapka il anunta ca se vor muta pe frontul romanesc, Bologa va trece printr-un acut proces sufletesc, printr-o criza de constiinta generata si intretinuta de imposibilitatea de a impaca teza datoriei fata de statul multinational, in a carui armata lupta, cu spiritul national, al romanului. Ofiterul cu pieptul plin de decoratii descopera ca eroismul lui nu raspundea unei convingeri intime, ci ca ii fusese inculcat de educatia budapestana. „Trebuie sa se gaseasca un mijloc de salvare!", crede disperat Bologa. Pana atunci continua sa fie un militar de onoare; distruge un reflector al inamicului, fapt pentru care este felicitat de insusi generalul Karg, caruia eroul ii expune cu sinceritate impasul moral in care se va afla cand unitatea sa va ajunge pe frontul romanesc. Nu reuseste altceva decat sa devina suspect. Si numai faptul ca intre timp e ranit il impiedica sa dezerteze si astfel sa-si linisteasca sufletul, constiinta. E trimis in concediu acasa, unde rupe logodna cu Marta. Motivul ruperii logodnei nu este prezenta tanarului ofiter de husari in preajma Martei, cum au sustinut unii critici. Explicatia aceasta este „gaselnita" avocatului Domsa, prin raspandirea si statornicirea careia fiica sa ar fi putut fi disculpata in fata targului de viata prea usuratica pe care o ducea. Resorturile intime ale eroului, obsesiva insinuare a ochilor Ilonei, fiica groparului ungur Vidor - de care se indragostise - in mintea lui, raspunsurile evazive ale mamei la intrebarile sale despre „cum o mai duce" Marta sunt argumente mult mai convingatoare pentru ruperea logodnei.





Fara sa-si termine concediul, Bologa se intoarce pe front, ravasit si mai adanc de criza lui morala. Revenirea la misticismul din copilarie, ca si reintalnirea cu Ilona, cu care se si logodeste, ii dau pentru o clipa iluzia fericirii:

Sufletul are nevoie de merinde vesnica, isi zice Apostol Dar merindea aceasta in zadar o cauti pe afara, in lume. Numai inima poate s-o gaseasca, fie intr-o tainita a ei, fie intr-o lume noua, mai presus de vederea ochilor si de auzul urechilor".

Chemat la divizie, i se propune sa faca parte din completul Curtii Martiale in locul unui ofiter care se imbolnavise. Era punctul maximei sale incercari. Viata lui se afla intr-o incompatibilitate grava cu situatia morala creata. Iesirea nu putea fi decat in fuga sau in moarte, solutii sinonime in imprejurarile date. Dezerteaza, este prins de husarii locotenentului Varga, deferit justitiei militare si condamnat.

Traiectoria existentiala a lui Apostol Bologa este, cum s-a putut observa, sinuoasa si contradictorie, evidentiind - dincolo de relevanta faptelor - drama eroului, care provine, esential, din conflictul dintre nevoia de optiune personala si neputinta de a rezista unor imperative exterioare constiintei.

intr-adevar, simtind nevoia ca viata sa-i fie randuita de convingeri intime si nu de valori ce i se impun din afara, Bologa are revelatia unui fals profund care i-a fundat existenta. I se intampla mereu ca, „uitandu-se in urma", sa constate „ca toata viata i-a fost goala"

Aflat permanent „in stare de urgenta sufleteasca" (Nicolae Manolescu), Apostol Bologa este, prin destinul sau, purtatorul unui mesaj cu accente dramatice si cu caracter generalizator: in confruntarea om - istorie, omul e lipsit de posibilitatea unei optiuni cu adevarat libere, care sa-i lumineze individualitatea. Prizonier al istoriei implacabile, n-o poate invinge decat prin moarte.

Aurel Sasu explica astfel conditia eroului: „Drama lui nu tine de a reusi sau a nu reusi, nici de ura sau de impacare, ci de faptul ca s-a simtit o clipa «complet» in raport cu lumea sau ca a simtit lumea «incompleta in raport cu visul sau»". „Prins" in tensiunea acestei ecuatii, Apostol Bologa descopera, fara intarziere, „ca a fost manipulat" (Nicolae Manolescu).










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani