Caracterizarea lui Aglae Tulea din romanul Enigma Otiliei referat






Personaj principal, realist (personaj-tip), unidimensional; psihologie statica.

Modalitati de caracterizare:

— caracterizare directa: de catre narator (portretul fizic, comentariul auctorial), de catre alte personaje;
— caracterizare indirecta: prin mediul de viata, prin limbaj, prin gesturi, atitudini caracteristice, comportament

In portretizarea Aglaei Tulea, autorul recurge la o tehnica de sorginte clasicista, constand in reducerea personajului la o singura si atotcuprinzatoare categorie morala, dar bine determinata social, potrivit canonului realist.

In Enigma Otiliei tehnica, la origine clasicista, a reducerii personajului la o categorie morala (bineinteles determinata social, potrivit canonului realist) este evidenta indeosebi in realizarea personajelor care compun clanul Tulea. Ele sunt, fara exceptie, psihologii statice: „baba absoluta" (Aglae), fata batrana resentimentara (Aurica), imbecilul placid (Titi), dementul senil (Simion), si au un comportament mecanic care nu face decat sa ilustreze perfect trasatura general-umana dominanta, fiind o permanenta sursa de comic.

Indiscutabil, „capul familiei" prin asumarea tuturor initiativelor pe care le pune in aplicare cu consecventa si darzenie, Aglae Tulea devine o prezenta memorabila de la prima aparitie in text, cu ocazia partidei de table din casa lui mos Costache. Fizionomia, imbracamintea, un anumit gest si o anume fraza caracteristica, o fixeaza tipologic ca intr-o efigie. Procedeul corelarii caracterului cu aspectul exterior (fizionomie si vestimentar) este balzacian. Ceea ce nu mai tine de modelul balzacian sau poate fi o supralicitate a modelului, este, insa, descrierea in exces a defectelor. in portretul din expozitiune, pe care naratorul i-l realizeaza din perspectiva personajului-reflector, Felix Sima, Aglae ne apare ca expresia absoluta, dar si caricaturala a rautatii: .„Otilia opri pe Felix in fata femeii mai mature. Era o doamna cam de aceeasi varsta cu Pascalopol, cu parul negru pieptanat intr-o coafura japoneza. Fata ei era galbicioasa, gura cu buzele subtiri, acre, nasul incovoiat si acut, obrajii brazdati de cateva cute mari, acuzand o slabire brusca. Ochii ii erau bulbucati ca si aceia ai batranului, cu care semana putin, si avea de altfel aceeasi miscare moale a pleoapelor. Era imbracata cu bluza de matase neagra cu numeroase cerculete, stransa la gat cu o mare agrafa de os si sugrumata la mijloc cu un cordon de piele, in care se vedea, prinsa de un lantisor, urechea unui cesulet de aut".

Acest portret fizic, realizat dupa formula balzaciana prin insistenta pe detaliul fizionomie si vestimentar, implineste o dubla functie: de dezvaluire, in masura in care fata ,galbicioasa", buzele subtiri, acre", nasul „incovoiat si acut' sunt expresia fara echivoc a rautatii extreme, revelandu-ne deci caracterul personajului; si de simbolizare, intrucat ingrosarea caricaturala, prin sarja, a defectelor si enumerarea lor printr-o tehnica a acumularii, permit lesne incadrarea tipologica a personajului.

Introdus astfel in actiune, personajul Aglae Tulea confirma ulterior, intru totul, prin faptele si comportamentul fata de celelalte personaje, intuitiile psihologice incluse in portretul fizic expozitiv. Din punct de vedere caracterologic, Aglae Tulea este un personaj imobil (nu sufera transformari sufletesti pe intreaga durata a evenimentelor). Cel mai elocvent ne este dezvaluita psihologia ei prin procedeele caracterizarii indirecte, specifice discursului narativ. Dialogul cu mos Costache si cu Pascalopol, in aceeasi scena a jocului de table, dialog ce contine intrebari retorice incisive, tradeaza rautatea nativa a Aglaei si resentimentele ei obscure. Ciuda si nemultumirea fata de gazduirea lui Felix in casa lui mos Costache, ostilitatea fatisa pe care i-o arata lui Felix deoarece vede in el un potential pretendent la averea fratelui ei, sunt relevante, iar intrebarile ei rautacioase scot la suprafata tensiunea care exista in relatiile cu Otilia, Felix, mos Costache si Pascalopol, si pe care desfasurarea evenimentelor le va amplifica progresiv. Concentrata excesiv si exclusiv asupra intereselor ei si ale copiilor ei (care au inainte de orice o justificare economica), Aglae nutreste resentimente puternice fata de toti cei care, intr-un fel sau altul, afecteaza, chiar involuntar, aceste interese. Eroina se comporta si actioneaza fara motivatie morala, sub semnul unui anume automatism psihologic, prin exacerbarea a doua instincte fundamentale: instinctul matern si cel de posesiune a averii. Ura si dragostea se exprima, in cazul Aglaei Tulea, de fiecare data in exces si printr-un comportament dominator, autoritar. Pe Otilia o priveste ca pe o intrusa in casa lui mos Costache, nepierzand nici un prilej pentru a-i aminti cu rautate faptul ca este orfana. Teama ca Otilia ar putea fi mostenitoarea averii lui mos Costache si stiinta cu care ea atrage barbatii, mai ales pe Pascalopol, considerat o „partida buna" pentru Aurica, alimenteaza constant ura Aglaei. Pe Felix l-ar putea accepta ca pretendent la mana Auricai, insa din momentul in care devine evident faptul ca tanarul nu este interesat de aceasta, ci de Otilia (o stricata", o „dezmatata"), sentimentele fata de el sunt mentinute de ipoteza rivalitatii pentru averea lui mos Costache. Intimidat de presiunile exercitate asupra lui de Aglae, de agresivitatea ei verbala si comportamentala, mos Costache insusi ezita in luarea deciziei de a o adopta pe Otilia si de a-i asigura financiar viitorul si mai ales un statut social „clar", „onorabil". El se simte tiranic supravegheat de sora lui si reuseste greu sa pastreze anumite secrete fata de vigilenta Aglaei, cel mai important fiind cel legat de locul in care isi ascunde banii. Pe de alta parte, grija excesiva pentru interesele copiilor ei, in special Aurica si Titi, inchide, contrar dorintei Aglaei, orice perspectiva in existenta acestora. Vointa dominatoare cu care mama le controleaza destinele ii priveaza de capacitatea de a-si asuma responsabil faptele, actele savarsite. Aglae isi condamna copiii la o perpetua imaturitate, supraveghindu-le si preluan-du-le initiativele. Ea se substituie cu usurinta autoritatii paterne in cadrul familiei, lui Simion - barbatul ei - rezervandu-i, prin revers, rolul femeii supuse, docile. Alunecand spre involutie, indepartandu-se de rosturile firesti, sociale si familiale, ale unei fiinte umane, Simion Tulea va muri uitat intr-un ospiciu. Aglae isi schimba vizibil, ostentativ obiceiurile vestimentare dupa moartea sotului.





Rautatea Aglaei se manifesta constant si cu frenezie ca automatism psihologic, prin observatii tendentioase facute la adresa tuturor celor pe care ii antipatizeaza si fata de care nu-si retine antipatia. in asemenea situatii, atitudinea si replicile ei subliniate, de regula, printr-un comentariu auctorial, nu sunt accidentale, ele devin modalitati complementare de caracterizare, motivand caracterizarea directa realizata de narator prin intermediul portretului fizic din expozitiune.

Aglae Tulea este un simbol, caracteristic unei categorii morale, este exponenta unei tipologii. Fara sa fie umbrita constanta psihologica, ba dimpotriva, imaginea Aglaei se rasfrange subiectiv in aprecierile celorlalte personaje: Otilia o considera „vipera". Stanica - „ambitioasa si veninoasa", „o vrajitoare", Weismann - „baba absoluta, fara cusur in rau", iar Pascalopol, cu innascuta-i delicatete, foloseste eufemismul „malitioasa".

Rautatea eroinei, determinata de foamea achizitiva de avere si de instinctul matem exacerbat, iese din limitele normalitatii, reliefandu-i-se imoralismul, lipsa de valoare in sens etic; nestapanita sete de inavutire deterioreaza grav si ireversibil sentimentele familiale firesti. Ulterior, Aglae va ordona, sub ochii muribundului Costache, transferarea „lucrurilor mai de pret' din casa batranului in propria-i casa („decat sa vina cineva sa fure"), dupa ce in prealabil a cercetat, impreuna cu Titi, Olimpia si Stanica, toate odaile. Furia ei acaparatoare nu cunoaste masura si controlul rationalitatii, desfasurandu-se ca instinct pur. Avaritia se intovaraseste natural cu rapacitatea, amandoua expri-mandu-se in forme absolute, antologice, neprimind „girul" moralitatii. Comica este insa disproportia dintre desfasurarea de forte si obiectul lacomiei, al patimii achizitive: Aglae nu stie exact ce suma de bani are fratele ei, iar casa in care acesta locuieste este degradata intr-un stadiu avansat.

Energia malefica a Aglaei Tulea va fi anihilata, la modul comic, prin manevrele unui personaj care are aceeasi structura morala ca si ea, dar si multa abilitate: Stanica Ratiu o ia prin surprindere pe Aglae, reusind sa-si insuseasca banii lui mos Costache, grabindu-i acestuia sfarsitul.

Creat in maniera balzaciana, dar prin supralicitarea modelului in directia expresivitatii comicului grotesc, personajul Aglae Tulea isi lamureste profilul psihologic in scene memorabile, precum cele analizate mai sus, in care fizionomia, imbracamintea, un gest, o replica ori un anume tip de comportament ii exprima clar si in chip caracteristic tipologia, reducand-o la esenta.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani