Caracterizarea lui Dionis / Dan din nuvela fatastica Sarmanul Dionis referat






Nuvela fantastica si filosofica.

Personaj romantic, principal, dinamic, eponim, arhetipal — impreuna cu Maria intruchipea2a cuplul adamic; personajul principal traieste drama cautarii absolutului. Modalitati de caracterizare:

— caracterizare directa: predomina portretul fizic si caracterizarea directa a naratorului, elemente de autocaracterizare;
— caracterizare indirecta: prin propriile ganduri, simtiri si actiuni, prin intermediul mediului emblematic in care traieste personajul; prin monologul interior.

Obsedat de „adevarata patrie", personajul principal traieste drama cautarii absolutului, in contextul relativizarii tuturor elementelor care ii definesc existenta.

In nuvela Sarmanul Dionis jocurile fanteziei creeaza fenomene dintre cele mai interesante, alimentate de „nostalgia inversa" pe care o traiesc personajele. Cautand „adevarata patrie", personajul principal traieste drama cautarii absolutului, in contextul relativizarii tuturor elementelor care ii definesc existenta. Dionis, „metafizicul nostru", crede in simultaneitatea lumilor si in posibilitatea de a trece dintr-un plan existential in altul. Sarmanul Dionis ajunge sa faca un pact cu umbra, obsedat de posibilitatea de a recupera lumile anterioare, ale timpului echinoxial si de a ajunge astfel Ia cunoasterea tainelor sugerate de o misterioasa carte cu desene in rosu si albastru.

Intelectual neadaptat contextului in care traieste, copil al unui „om misterios", iubit de mama sa cu o iubire care a avut efectul de a mari prapastia intre el si lume, Dionis cauta refugii, s-ar putea spune, pentru a trai sentimentul plenitudinii vietii. Autorul avertizeaza insa ca orice cauzalitate, in intelegerea personajului, trebuie eliminata:

„cu firul cauzalitatii in mana, multi vor gandi a fi ghicit sensul intamplarilor lui, reducandu-le la simple vise afle) unei imaginatii bolnave".

Din sirul strategiilor narative face parte si insistenta, la inceput, asupra ,/antaziilor metafizice ale lui Dionis", ,predispunerii sale sufletesti atat de visatoare". Pentru Dionis, fiinta insingurata, „visul era viata si viata un vis", ajungand sa confunde planurile existentiale.

Lumea nu are o consistenta reala, ci „e visul in sufletul nostru", „trecut si viitor e in sufletul meu, ca padurea intr-un sambure de ghinda, si infinitul asemene, ca reflectarea cerului instelat intr-un strop de roua1.

Metamorfozarea umbrei in personaj (Eminescu preia din textul Umbra mea), dialogul si pactul cu umbra au ca efect, pregatit si de un bine condus joc al fuziunii experientei de viata cu imaginatia si memoria, scindarea personalitatii, simtita ca o putere („despartirea individualitatii mele"). Astfel, intoarcerea in timp, transpunerea in fiinta calugarului Dan din vremea lui Alexandru cel Bun, „care se visase mirean cu numele de Dionis" creeaza posibilitatea accederii in spatiul edenic din luna. Dan traieste inainte'aceeasi ispitire a pactului cu umbra. De asta data, Ruben isi pune in miscare toate vicleniile: „Mult a trebuit pan l-am prins in lat pe acest calugar evlavios" impreuna cu Maria, fata spatarului Tudor Mesteacan, Dan traieste clipe de intensa fericire, tulburata de curiozitatea de a patrunde taina care invaluia „Doma lui Dumnezeu" (,fiumai o poarta inchisa n-au putut-o trece niciodata") si proverbul „cu literele strambe ale intunecatei Arabii". Ideea luci-ferica de a se crede Dumnezeu cand vede ca ingerii ii implinesc gandurile („nu-si putea explica aceasta armonie restabilita intre gandirea lui proprie si viata cetelor ingeresti") produce caderea. Fascinatia puterii si a cunoasterii a tulburat starea de iubire absoluta, creand, prin inselarea adusa de imaginatie, o alta scindare a personalitatii. intre tentatiile imaginatiei si bucuriile sufletului se produce o ruptura, alimentata de curiozitatea fara limite a personajului.





Caderea in lume (Dan redevine Dionis) il aduce in banalitatea existentei unui personaj de nuvela realista. Fata care canta la clavir era fiinta din visul sau si, dupa ce Dionis mosteneste o avere, se casatoreste cu ea, retragandu-se undeva la tara. Reflexe din textele poetice ale momentului se regasesc in final (v. inger si demon). Experienta prin care a trecut personajul e a unui demon romantic atras in aventura cunoasterii. Elementele de portret din final subliniaza contrastul dintre Dionis si Maria: „chipul unui tanar demon langa chipul unui inger, ce n-a cunoscut niciodata indoiala.

Autorul a creat un substrat filosofic nelinistilor lui Dionis / Dan, asa cum sesizeaza si cercetatoarea Rosa del Conte. Personajul nu ajunge la revelatie, iluminare, pentru ca nu reuseste „sa justifice Creatia si cu atat mai putin sa o transfigureze". La cunoasterea adevarurilor divine si a Creatiei nu se poate ajunge prin pactul cu diavolul, fiindca natura umana, subjugata de rau, devine incapabila de a infrunta manevrele oculte ale fortelor malefice. Dionis, sarmanul", cade in capcana credintei ca sufletul este un univers autonom, centrat pe sine, care isi poate alimenta la infinit existenta prin propria vointa.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani