Caracterizarea lui Georgie Duca-Voda din Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda referat






Georgie Duca-Voda

Roman de inspiratie istorica.

Personaj principal, protagonist al planului istoric, antagonist fata de Alecu Ruset; dinamic, multidimensional; eponim, realizat in maniera romantica.

Modalitati de caracterizare:
— mijloace directe: portretul facut de narator si de alte personaje; autocaracterizare;
— mijloace indirecte: caracterizarea prin propriile actiuni, prin simtiri, ganduri; prin mediul de existenta si limbaj.

Caracterizat mai mult indirect, Duca-Voda este personajul surprins in actiune, manuind cu multa abilitate atat intriga, cat si delatiunea.

Protagonistul planului istoric al romanului Zodia Cancerului este Georgie Duca-Voda, domnul care nu este iubit nici de boieri, nici de popor, si care pune asupra spatiului pe care il stapaneste pecetea neincrederii, suspiciunii, amenintarii, teroarei si prefacatoriei. O atmosfera apasatoare domneste atat in treburile statului, cat si in familie.



Modelul sau, ca si al lui Alecu Ruset, se afla in cronica Iui Ion Neculce, care ni-l arata pe Grigorie Duca-Voda ca pe un domn venetic, crud si plin de rautate; ca si acesta, personajul sadovenian este un domn razbunator, viclean, lacom, rau si dornic de marire. Caracterizat mai mult indirect, Duca-Voda este personajul surprins in actiune, manuind cu multa abilitate atat intriga, cat si delatiunea. Austeritatea sa nu este decat o alta fateta a neincrederii, intruchipand tiranul al carui sfarsit este usor de prevazut.

Cu experienta celorlalte doua domnii, el conduce despotic, avand incredere doar in propria-i persoana; nepunand pe prim plan destinul tarii, el are ca unic scop pastrarea tronului, motiv pentru care face orice: asupreste taranii, impovarandu-i de dari pe care le strange prin forta, organizeaza comploturi si intrigi sau chiar isi foloseste familia in planurile de razbunare. Astfel, nu intamplator, in deschiderea romanului, Alecu marturiseste: ,Duca-Voda insa a organizat hotia domneasca (). Surparea parintelui meu se datoraste maritului domn de astazi. In tara aceasta tronul se castiga de la tiranii agareni, obijduitorii crestinatatii, prin intriga si bacsisuri". Mitropolitul Do-softei, luandu-se dupa indeplinirea de catre domnitor a indatoririlor bisericesti (cucernic, ziditor de lacasuri sfinte, cultivand severitatea morala in familie), il crede demn de stima; locuinta lui si a doamnei sale este „o chilie de monahi care vietuiesc fara prihana, ca odinioara fericitii Andronic si Anastasia". Semnificativa deci in caracterizarea personajului este si prezentarea locuintei acestuia: ,Aici stapanea Duca-Voda cu topuzul sau si cu cele doua tuiuri in a treia sa domnie. Langa biserica cea veche (), in capatul ulifii mari, se inalta poarta cu turn si paraclis, pazita de slujitori armati"1; de cine se temea oare marele domn?

Nu in cele din urma, Georgie Duca-Voda se dovedeste a fi un fin cunoscator al psihologiei umane. In dialogurile pe care le poarta cu Alecu Ruset incearca sa-i gaseasca punctul vulnerabil; astfel, sufera profund cand acesta il infrunta cu propriile-i cuvinte, fiind nevoit sa-l accepte asa cum este: ,j-acuma se cade sa te judece Domnul tarii, atat pentru acele fapte cat si pentru altele. Deci teme-te, beizade Alecu, de supararea mea" ,fl-as putea intr-adevar sa spun, beizade, ca am dovezi de viclenia ta, ci mai mult unii, pe care ni-i socotim prietini, au pus vorbe rele intre noi. () N-ai sa ai din partea nimanui nici o sminteala atat cat vei dovedi intelepciunea pe care o arati acuma. Astfel, mila domneasca are margine si mania omului poate covarsi toate".





Fiind „singur" in politica tarii, el spera doar in ajutorul de la Dumnezeu: „Cu dreptatea lui tare si cu sprijin de la Dumnezeu, pe care l-a castigat cu atatea lacasuri si daruri, trebuie sa izbandeasca in cuibul railor, sa-l sparga in sfarsit.

Adesea furios sau coplesit de propriile-i planuri, Duca-Voda stie sa se controleze, ilustrand astfel capacitatea disimularii: „Tulburarile lui Duca erau insa trecatoare. indata isi dobandi stapanirea de sine. intorcand spatele marelui episcop si coborand glasul, ca sfantul sa nu-i vada obrazul si sa nu-i auda soaptele, ispravi printr-o porunca plina de cumintenie".

Asa cum dezvaluia un calugar catolic abatelui, in relatia cu propria-i familie domnitorul impune respect, fiind un autoritar; doamna ii este total supusa, inofensiva chiar, iar fiica, desi incearca, nu poate scapa de sub „dominatia" lui: ,La varsta la care se gaseau si el si doamna, se intelegeau deplin in evlavia si smerenia pe care le aratau sfintei biserici rasaritene, in curatenia si simplicitatea vietii lor si in aceasta apriga stradanie de agonisire" [s.n.].

Conceptia lui Duca despre indatoririle unui domn, de fapt ale unui tiran, ne-o dezvaluie el insusi: „un domn are doua datorii: sa judece pricinile bine si sa urmeze calea pravoslavica; si doua drepturi: sa urmareasca birul si sa sfarme falcile viclenilor". Astfel, unii obiditi ai vremii remarcau faptul ca in tara lui Duca-Voda „nu-i nimic sigur decat birul si moartea".



Vazuta din alta perspectiva, cea a marilor boieri, Moldova lui Duca-Voda se contureaza ca un spatiu al instabilitatii, al intrigilor si banuielilor, al te-roarei si executiilor sangeroase. Suspiciunea, indoiala, frica sunt „trasaturile" spatiului dominat de Duca-Voda. insusi domnitorul recunoaste: „eu in putini am incredere", dar se tanguieste cand constata ca este „impresurat de inselaciune si viclenie". Voda n-are liniste nici noaptea, caci ganduri launtrice ca niste flori ale grijii" il trezesc din somn. increderea deplina este un sentiment total necunoscut. Alaturi de viclenie, prefacatoria intra si ea in protocolul curtii; afland despre tradarea unor boieri, Duca il sfatuieste pe hatman sa fie mut pentru ca nimeni sa nu simta nimic: „Vazandu-ma pe mine vesel si nebanuind nimic, daca sunt langa noi, unii din vinovati nu vor scapa".

Asadar, vremea lui Duca-Voda este echivalenta cu o zodie nefasta, in care totul se destrama, regreseaza, cade in barbarie, mergand inapoi ca racul, caci e „zodia cancerului".











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani