Cartea nuntii este un roman de dragoste, in genul lui Daphnis si Chloe de Longos (ca si Thalassa de Macedonski), cu oarecare lirism idilic interior, tratat insa intr-o forma cu desavarsire epica. Practic, ni se reistoriseste eterna poveste maritala: Ion Marinescu - Jim, un tanar profesor universitar cu studii serioase in strainatate, se indragosteste de Vera si o ia in casatorie.

Intentia demonstrativa reiese din simplitatea voita a subiectului si din tratarea lui, astfel incat prin haina tipator de moderna sa transpara schemele eterne ale temei iubirii.

Sosit in tara cu sufletul saturat de contrarietati, tanarul doctor in litere Ion Marinescu - Jim - era mistuit de o dorinta, la reactivarea careia contribuise si intamparea din tren (profitand de intuneric sarutase o fata necunoscuta, tovarasa de compartiment, in fapt viitoarea sotie Vera): "Simtea nevoia sa iubeasca, sa aiba o fata a lui, pe care s-o ocroteasca si s-o tina in casa lui, in stapanirea sa (s.a.)

Se gandea incordat la prietenele din adolescenta: Dora, Lola si Medy, interogandu-se intrigat care din ele ar putea corespunde unei eventuale proprietati afective. Jim se simtea indragostit de umbrele prietenelor sale, dar comunicarea sentimentelor se dovedea aproape imposibila din cauza nuantei de camaraderie spre care evoluase prietenia. Continua sa cultive, sub rezerva unui anumit grad de indiferenta, prietenia cu Vera, fata din tren, pe care intamplarea i-o adusese din nou in fata, dar numai "din nevoia unui exercitiu sufletesc, din vanitatea de a putea dispune, oricand ar fi voit de o fata" (Ion Balu).

Ce-l determina pe Jim sa doreasca impetuos casatoria? Explicatiile sunt felurite. Pe de o parte, a fost invocata versiunea romancierului conform careia fiecare cuplu uman reediteaza perpetuu legenda lui Adam si a Evei: "Daca n-am fi decat noi pe acest pamant, monologheaza Jim, roadele lui ar fi miraculoase.

Din noi ar iesi zece trupuri, din acele zece o suta, din cele o suta o mie si asa mai departe si peste cateva mii de ani pamantul ar fi din nou furnicar de oameni iesiti, toti, din noi doua Pe de alta parte, Jim cauta prin casatorie afectiunea de care fusese lipsit in copilarie, dar si un suport moral in lupta pentru existenta: "De acum, ii tine el Verei un logos, tu esti numai a mea, si soarta mea este si a ta Eu nu am de acum incolo alt scop in viata decat sa te ocrotesc pe tine, iar tu trebuie sa ma ajuti sa-mi fii credincioasa ca sa pot izbuti in viata".

In termeni asemanatori va monologa mai tarziu si Felix Sima din Enigma Otiliei, fara ca proiectata casatorie sa se realizeze.

In Jim Marinescu "exista samburele omului superior, care are nevoie ulterior de linistea necesara creatiei" (Ion Balu). Stiind ca de acum inainte viata i se va desfasura dupa un program strict de activitate, el vrea sa-si rezolve de la inceput problemele erotice: casatoria odata incheiata, iubirea va trece pe un plan secund.

Scriitori romani