Caracterizarea lui Victor Petrini personaj principal din Cel mai iubit dintre pamanteni (1980) referat






Roman realist; roman politic.

Personaj principal, dinamic, multidimensional, referential; alter ego al autorului.

Modalitati de caracterizare:

— mijloace directe: caracterizarea directa; portretul facut de alte per-soaje; autocaracterizarea;
— mijloace indirecte: caracterizarea prin propriile actiuni, ganduri si simtiri; prin mediul de viata al personajului; prin monologul interior; prin comentariul auctorial.

Viziunea integratoare pe care i-o ofera personajului iubirea apare ca un triumf peste tot ceea ce incearca sa produca disolutia, sa intensifice sentimentul perisabilitatii. Fiinta infrunta teroarea realului, care nu este altceva decat exprimarea in concret a terorii istoriei, ca forma de subminare a demnitatii si libertatii umane. Victor Petrini gaseste in iubire forta creatoare de energii care contracareaza adancirea in episodic.

Trei personaje sustin epica lui Marin Preda, fiecare reprezentativ pentru momentul in care autorul l-a creat: Ilie Moromete, Niculae Moromete (copil, dar si matur), Victor Petrini. in jurul lor prozatorul creeaza o adevarata mitologie, care tinteste spre radiografia unui timp prin intermediul constiintelor problematizante. Cornel Ungureanu sesiza aspiratia spre totalitate a personajelor, care produce, din varii motive, caderea in fragmentarism. Privirea lui Ilie Moromete se vede nevoita sa se intoarca spre mizeriile cotidiene, intamplarile meschine care ii macina bucuria contemplarii linistite a lumii. Niculae Moromete vrea sa intemeieze „o noua religie", dar se trezeste luptand cu „spiritul primar agresiv", exclus de mecanisme dictatoriale, fanatice. Victor Petrini incearca sa dobandeasca sentimentul stapanirii intregului scriind despre Era ticalosilor si analizand, ca odinioara Ilie Moromete, dar intr-un excurs de mai mare anvergura, momentele care au dus la subjugarea constiintei. Sentimentul eliberarii de „barbaria concretului" vine prin confesiune. Personajul descopera ca existenta sa a fost strabatuta de „mitul fericirii prin iubire", deci ca, dincolo de violenta unor episoade, a existat intotdeauna o chemare mai inalta, care ii integra fiinta in „gandirea cosmica", in jurul careia teoretizeaza intelectualul, filosoful Victor Petrini, ar avea puterea sa-l elibereze pe om de teama, „nelinistea cosmica" „in fata unui univers de catran care pare absurd'. „intelegand ca universul suntem noi insine, putem, prin inteligenta, intelege ca noi nu murim niciodata. Gandind cosmic, continua Victor Petrini, ne salvam chiar prin el, prin univers, care ne-ar putea deveni familiar si eternitatea lui ni s-ar transmite, desi stim ca intr-o buna zi vom muri totusi"

Viziunea integratoare pe care i-o ofera iubirea apare ca un triumf peste tot ceea ce incearca sa produca disolutia, sa intensifice sentimentul perisabilitatii. Fiinta infrunta teroarea realului, care nu este altceva decat exprimarea in concret a terorii istoriei, ca forma de subminare a demnitatii si libertatii umane. Victor Petrini gaseste in iubire forta creatoare de energii care contracareaza adancirea in episodic.

Roman al „obsedantului deceniu", Cel mai iubit dintre pamanteni face, prin Victor Petrini, procesul unei epoci. Personajul cauta explicatia esecului sau din diferite momente existentiale si intelegerea cauzelor care fac din individ o victima a mecanismelor sociale si politice. Tocmai cand se parea ca destinul ii surade ajunge in fata instantei de judecata, acuzat de crima. Dupa despartirea de Matilda, prima sotie, o cunoscuse pe Suzy Culala, casatorita cu un inginer dipsoman, Pencea.

Intr-o excursie, in urma unei altercatii cu Pencea, il impinge, involuntar, in prapastie. E a doua crima, dupa ce, in penitenciar, unde fusese aruncat pe nedrept, din motive bizare (acuzat de colaborare cu „sumanele negre"), il suprimase pe un supraveghetor. Sfatul prietenului avocat (Stefan Pop, Ciceo) de a povesti in scris tot ce s-a intamplat cu el de-a lungul anilor declanseaza resorturi foarte adanci, nebanuite. Romanul devine confesiunea unui om intr-o situatie limita. Diferite elemente l-ar apropia de cartile lui Alexandr Soljenitin (Pavilionul cancerosilor. Arhipelagul Gulag), de atmosfera romanelor kaf-kiene (Procesul, Castelul) sau ale lui F.M. Dostoievski (Amintiri din Casa mortilor, Idiotul). Povestea lui Victor Petrini are insa notele povestirilor exemplare, de aceea nu o distruge dupa ce o incheie. Un Odiseu confesiv isi poate contempla prin acest intermediu aventura, isi regaseste Centrul (in sens jungian), nu altul decat „mitul fericirii prin iubire", simtindu-si eliberata constiinta de balastul conjuncturalului. Ultimele randuri ale romanului indica substanta cea mai pura a cartii. Celebrele cuvinte din final „daca dragoste nu e, nimic nu e!" au o rezonanta cu totul speciala sub condeiul celui care scria eseul Era ticalosilor. Autorul nu acorda iubirii sensul mistic, teologic, dupa cate se pare, cum face Sf. Apostol Pavel, din epistola caruia s-a inspirat (I Corinteni, cap. 13: „Si de-as avea darul proorociei si tainele toate de-as cunoaste si orice stiinta, si de-as avea atata credinta incat sa mut muntii din loc, iar dragoste nu am, nimic nu sunt").





Cel mai iubit dintre pamanteni, in opinia lui Eugen Simion, e „romanul unui destin care asuma o istorie, romanul unei istorii care traieste printr-un destin". Dragostea pentru Matilda si pentru Suzi Culala sunt marile evenimente care jaloneaza acest destin. intre acestea, o serie de episoade, cu gradul lor diferit de ironie, culoare, dramatism (Nineta, Caprioara etc). Tema camilpe-tresciana a luciditatii si suferintei gaseste raspuns ironic la Victor Petrini: „Cata luciditate, atata suferinta! Da, asa el Dar cine dracu te pune! De ce nu ne mai iubeste? Ce stupid, cand totul ar fi fost atat de simplu daca am pastra in noi revelatia acelor clipe sublime, acea seninatate izbavitoare".

Victor Petrini face efortul de a se smulge din ,/atalitatea relatiei", de a descoperi legea secreta a existentei sale, de a spune lucruri esentiale despre conditia omului dintotdeauna. Acceptand ca experientele lui sunt repetabile, cauta totusi unicitatea, acele puncte inalienabile din personalitatea umana care se reveleaza intotdeauna surprinzator. Traversand medii diferite, personajul radiografiaza mentalitati (de la lumea scriitorilor, medicilor, a puscariei politice, pana la lumea grupului de la salubritate), oferind imaginea, „totalitatii unei existente"'.

Fara indoiala ca Marin Preda a intentionat sa creeze un „om al timpurilor noastre" intr-o naratiune care ar ilustra ceea ce numea odata „tema povestitorului" (v. Imposibila intoarcere). Dupa Morometii (vol. I si II), unde isi impusese dictatorial prezenta „tema lor, a taranilor", nu „[tema] povestitorului, de mii de ori mai interesanta decat a taranilor care sunt atat de plini de ei incat isi inchipuiesc ca lumea e o lume de tarani", visa o carte in care tema lui sa aduca incununarea operei, sentimentul satisfactiei depline. Victor Petrini, alter ego al autorului, personaj situat contrapunctic fata de Niculae, intruchipeaza ecuatia unei existente traite cu o voluptate sfidatoare de angoase.

Caracterizarea lui Matilda



Modalitati de caracterizare:
— mijloace directe: caracterizarea directa; portretul facut de alte personaje; autocaracterizarea;
— mijloace indirecte: caracterizarea prin propriile actiuni, ganduri si simtiri; prin mediul de viata al personajului; prin comentariul auctorial.

Prin Matilda, Marin Preda a creat o ipostaza a feminitatii, interesanta psihanalitic, de o vigoare neasteptata, enigmatica. Radacinile psihologice ale feminitatii schimbatoare, dominata de instincte contradictorii, il fascineaza pe autor, care creeaza un personaj unic in literatura noastra.

In personajul din roman Marin Preda a creat o ipostaza a feminitatii, interesanta psihanalitic, de o vigoare neasteptata, enigmatica. V. Petrini traieste, in relatia cu ea, momente de euforie, de perplexitate si, fara sa o marturiseasca, teama si repulsie. A exercitat de la inceput o anume fascinatie asupra sa si chiar dupa ce relatia lor inceteaza, ramane ceva inexplicabil, nespus, imposibil de caracterizat, enigmatic. Radacinile psihologice ale feminitatii schimbatoare, dominata de instincte contradictorii, il fascineaza pe autor care creeaza un personaj unic in literatura noastra. Matilda ar trebui situata in descendenta personajelor feminine voluntare (doamna Chiajna, Vidra, Mara etc), in personalitatea carora energia masculina a vointei (arhetipul animus, dupa C.G. Jung) accepta cu greu principii, comandamente straine, chiar atunci cand impulsul interior ar indemna la o atitudine concilianta.
Era sotia lui Petrica Niculau, iar Victor Petrini, desi prieten cu el, va contribui la despartirea lor, va intra intr-un vartej sentimental care ii va adu-ce, la inceput, momente de bucurie intensa, apoi multa amaraciune. intre clipele de tandrete si izbucnirile lamentabile (cum e cea de la botezul fiicei) se acumuleaza o serie de detalii care, in loc sa „descifreze" enigma caracterului Matildei, o maresc. Pentru V. Petrini e de neinteles cum a fost posibila apropierea de Matilda. Asista neputincios la caderea in infernul discutiilor interminabile, al nervozitatilor si agresivitatii feminine.

Caracter posesiv, nu accepta sa piarda si gaseste solutii neasteptate pentru a se mentine la suprafata. Dupa ce se desparte de Petrini, se casatoreste cu Mircea, activist la judet, apoi la Bucuresti. Cand proprietatea afectiva ii e amenintata (Victor Petrini se indragosteste de Suzi Culala), ea reactioneaza, incearca sa ii deturneze atentia.
Matilda este „misteriosul suflet abisal, intrat si altadata in literatura romana, insa niciodata cu atata forta si intr-o desfasurare epica atat de ampla ca in romanul lui Marin Preda" (Eugen Simion).











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu
























Cauta referat
Scriitori romani