Catastrofa (fragment comentat) referat






Catastrofa
(fragment)


"David statea mereu nemiscat, cu ochii mereu inainte, cu creierul absolut gol. Nici un gand, nici o dorinta nu mai avea. Numai ochii nu-i putea lua de la sirul cela verzui de oameni care se zvarcoleau nerabdatori, chinuiti. Nu mai stia ce se petrece nici in dreapta, nici in stanga; nici nu se mai putea gandi la asemenea lucruri. ii erau dragi gloantele ce veneau din vale si-i suierau la urechi, care nu voiau sa-l atinga, cari parca-i vorbeau, plangeau, il dojeneau.
«Parca pe mine ma cauta, parca ar sti ca si eu sunt» isi zise David de cateva ori fara a-si sfarsi gandul.
Il cuprinse dorinta mare de-a fi izbit de un glonte din vale. isi inchipuia ca lovitura aceea va fi mangaierea sufletului sau rebegit. Gloantele sa-saiau cand furioase, cand vesele, si nu-l atingeau. Gura-i era uscata. il chinuia o sete grozava. Dorea sa stie cate ceasuri sunt, isi dadea seama ca are in buzunar un ceasornic de precizie, si totusi i se parea ca n-are sau simtea o frica atat de cumplita de ceas, ca si cand ar fi fost vorba de ceasul mortii.
«Trebuie sa fie vreo patru ceasuri de cand s-au oprit pe loc de cand i-a oprit asta, se gandi dansul, adaogand numaidecat cu disperare istovitoare: Cate ceasuri sa fie, Doamne, cate?»
Ii era cald, parca ar fi stat intr-un cuptor. Hainele il ardeau. Apoi, deodata, fara sa-si dea seama, scoase scrisoarea Elvirei si incepu s-o ceteasca linistit, nepasator de ceea ce se intampla in jurul lui. Se simtea acuma bine, multumit si fericit."



Fragmentul reprodus marcheaza punctul culminant al actiunii in nuvela Catastrofa, cand tensiunea evenimentelor, concomitent cu cea interioara, se resoarbe in deznodamant. Traind momente de maxima incordare in timpul atacului asupra romanilor, David Pop experimenteaza sentimente contradictorii: apropierea sufleteasca de cei din fata lui de care se simte profund legat, vinovatia si neputinta de a face gestul hotarator, dorinta de a muri pentru a-si redobandi linistea, dar si frica de moarte. Rupt de lumea exterioara sau, mai bine spus, intors complet catre propria interioritate, ignorand adevaratele probleme, eroul isi constientizeaza temerile si gandurile prin monolog interior, redat in stil direct sau reluat la persoana a Ill-a de narator. Perspectiva narativa omniscienta metaforizeaza limbajul analizei pentru a da concretete si tensiune starii de criza: "isi inchipuia ca lovitura aceea va fi mangaierea sufletului sau rebegif sau "ca si cand ar fi fost vorba de ceasul mortii."'





Secventele de monolog interior in stil direct ascund si sugereaza in acelasi timp ganduri pe care eroul se teme sa le exprime chiar si numai pentru sine. Semnele de punctuatie sustin ezitarea personajului: "parca ar sti ca si eu sunt" roman, ar trebui sa adaugam, dar aceasta implica o datorie pe care eroul a incalcat-o, o realitate la care nu a reusit sa se adapteze intr-o situatie-limita.
Apoi gandeste: "de cand s-au oprit pe loc de cand i-a oprit asta", tradandu-si culpa si rusinea pentru atitudinea sa. Evita insa a-si asuma responsabilitatea propriilor acte. Asteptarea devine tot mai apasatoare, iar obsesia timpului tradeaza spaima omului in fata posibilei morti, sugerata de interogatia "Cate ceasuri sa fie, Doamne, cate?" Un suflet zbuciumat care isi numara cu disperare clipele de viata ramase, care asteapta implinirea unui destin cu care nu poate lupta.
Finalul fragmentului arata inca o data ca eroul a trait permanent o iluzie si ca singura sa solutie in fata problemelor se gaseste intr-o atitudine pasiva. Cand tensiunea atinge apogeul, el alege sa citeasca scrisoarea sotiei si sa devina nepasator la tot ce il inconjura. Nimic nou sau neprevazut. Toata viata sa David procedase la fel. In loc sa se implice printr-o decizie ferma care i-ar concretiza gandurile, personajul anuleaza starea de criza prin evadarea in lumea iluzorie a linistii si a tihnei sufletesti. Nu este atitudinea detasata a lui Bologa ce isi asteapta senin si impacat executia pentru ca David Pop nu a facut nimic pentru a dobandi inaltimea morala a acestuia.

Moartea lui David Pop dovedeste ca nici un gand bun nu are insemnatate daca nu este sustinut de acte existentiale constient asumate.

TEME DE LUCRU:

. Care este rolul celor doua personaje, E. Oprisan si A. Candale, in evolutia personajului principal?
. in ce context isi aminteste David Pop scena uciderii soldatilor rusi si cum se raporteaza ea la momentul mortii eroului?
. Se poate vorbi de cunoastere de sine si de transformare a eroului pe parcursul crizei sale? Argumentati raspunsul.
. Explicati semnificatiile conceptului de datorie din perspectiva eroului David Pop.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani