Cel mai iubit dintre pamanteni de Marin Preda referat






Cel mai iubit dintre pamanteni este un roman care a cunoscut, la aparitie, un imens succes de public si de critica, fiind una dintre cele mai citite si mai discutate carti ale deceniului noua al secolului XX. Este un roman care a aparut intr-o epoca literara dominata de cenzura: curajul de a spune adevarul despre anii '50, ani ai instaurarii totalitarismului in Romania, este uimitor si exista conjecturi ca acest fapt ar fi provocat moartea autorului.

Gen: epic
Specia: roman subiectiv

Opera si contextul cultural



Marin Preda (1922- 1980) este unul dintre cei mai mari prozatori romani din perioada postbelica.

A debutat cu volumul de nuvele intalnirea din pamanturi (1948), care l-a impus in randul prozatorilor importanti ai epocii. Urmeaza, in 1955, volumul I din romanul Morometii, care se situa in 2001 pe primul loc intr-un top al celor mai bune romane romanesti, realizat de catre revista Observator cultural. Volumul al doilea este publicat in 1967. Urmeaza alte romane: Risipitorii (1962), Intrusul (1968), Marele singuratic (1972), Delirul (197'5), apoi un volum de publicistica [Imposibila intoarcere, 1971) si o carte de memorialistica, de asemenea un mare succes de public si de critica [Viata ca o prada, 1977). Dupa aparitia romanului in trei volume, Cel mai iubit dintre pamanteni (1980), autorul, aflat intr-una din locuintele de creatie ale Uniunii Scriitorilor, la Palatul Mogosoaia, a fost gasit mort, ceea ce a iscat nenumarate supozitii, care nici azi nu sunt elucidate. Autorul face parte din generatia '60, alaturi de alti scriitori, printre care: romancierul Nicolae Breban, poetii Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Constanta Buzea, Ana Blandiana, criticii literari Nicolae Manolescu si Mircea Martin s.a. Acestia, afirmati in anii '60, au incercat sa reia traditia dezvoltarii firesti a literaturii romane, intrerupta odata cu instalarea abuziva a regimului comunist, in 1947 Dupa realismul socialist si epoca proletcultista, in care dominau cenzura, lipsa autonomiei estetice, temele obligatorii si ideologizarea politica a literaturii, scriitorii reiau modelele modernismului interbelic, de aceea generatia '60 a fost numita si generatia neomodernista.

Abordarea operei literare



Tipologie si tematica:

Romanul Cel mai iubit dintre pamanteni este:

a) roman subiectiv, intrucat este scris la persoana intai, din perspectiva (subiectiva) a personajului-narator, Victor Petrini. Cu exceptia unui singur moment, in volumul al treilea, cand discursul epic este la persoana a lll-a, fiind preluat de Ciceo, avocatul prieten al lui Petrini, in carte nu exista decat o voce narativa, cititorul nu afla decat atat cat stie si dezvaluie personajul principal;

b) roman modern: problematica este complexa; eroul este un intelectual, ca si multe alte personaje ale cartii; se imbina diferite tehnici narative, de la naratiune, confesiune si introspectie pana la rememorare, descriere, eseu; romanul se inscrie in tipologia neo-modernista a literaturii romane postbelice, incercand sa dezvolte, sub pretextul unei povesti personale (a lui Petrini), marea poveste a conditiei umane intr-un moment anume din istoria societatii;

c) roman citadin: actiunea se petrece intr-un oras de provincie;

d) roman erotic, prin interesul pentru istoriile de dragoste ale lui Victor Petrini si pentru incercarile repetate ale acestuia de a-si gasi implinirea alaturi de femeile pe care Ie-a iubit si care s-au indragostit, la randul lor, de el: Nineta Romulus, „Caprioara", Matilda, Suzy Culala;

e) roman politic: fundalul socio-istoric al romanului este reprezentat de lumea romaneasca a anilor '50, atunci cand se instalase dictatura comunista; se regasesc, intr-o formula critica, si nu doar in limbaj aluziv, esopic, abuzurile sistemului totalitar exercitate in mai multe domenii ale vietii sociale si culturale; Victor Petrini este arestat si condamnat, prima data fara vina, din cauza unei culpe ipotetice, asa cum se intampla des in anii '50-'60 in Romania comunista, si este tratat in afara normelor drepturilor omului si intr-un sistem judiciar aberant; cititorul din anii '80, care nu avea libertate de expresie, putea gasi in roman imagini, situatii (precum statul la cozi, discriminarea, absenta libertatii, saracia, suspiciunea generalizata, confiscarea abuziva a averilor) pe care ei insisi le traisera sau inca le mai traiau, dar despre care nu puteau vorbi - din contra, realitatea era, in presa si in literatura oficiala, prezentata trunchiat, intr-o lumina fortat pozitiva, in concordanta cu doctrina politica a vremii; Petrini scrie un eseu filozofic intitulat sugestiv „Era ticalosilor";

f) roman eseu: foarte multe pagini ale cartii sunt constituite din fragmente in care accentul cade pe meditatia asupra unor chestiuni teoretice, filozofice, literare. Discutiile lui Victor Petrini cu Petrica Nicolau sau cu Ion Micu, pornind de la istoria veche sau recenta, de la caracterul oamenilor, de la situatii sociale sau reflectiile lui Petrini asupra mortii (cu care se deschide romanul), asupra iubirii, asupra libertatii individului etc. constituie substanta eseistica a romanului. De retinut ca protagonistul are el insusi o formatie de filozof, este profesor si viseaza sa scrie o carte care sa revolutioneze perspectiva in filozofia contemporana;

g) total: asa cum reiese numai din enumerarea celorlalte tipuri in care poate fi incadrat, are o problematica foarte vasta, incercand sa cuprinda atat destinul uman, cu istoriile de iubire si cu intamplarile dramatice ale existentei, cat si evolutia unei lumi, cu tarele ei cu tot, dar si o atitudine explicit exprimata asupra vietii, conditiei umane si istoriei.





Compozitie si structura



Romanul este scris la persoana intai, bazandu-se pe un artificiu narativ: conventia manuscrisului care ii apartine unei persoane aflate la inchisoare si care isi rememoreaza viata, incercand atat sa se disculpe, cat si descopere sensul adanc al vietii si al vremurilor traite. Petrini se afla inainte de cel de-al doilea proces (in primul fusese inculpat fiind absolut nevinovat), unde este acuzat ca omorase un om, pe sotul lui Suzy. Perspectiva narativa este deci actoriala, a personajului-narator Victor Petrini, iar intregul roman pare marturisirea unui om care isi da seama, cu toata luciditatea, ca nu este decat o „jucarie a destinului", singura salvare parand a fi de fiecare data cautarea si trairea iubirii.

Subiectul romanului, desfasurat in cele trei volume, are, prin urmare, in centru destinul dramatic al personajului Victor Petrini.

Sentimental, traseul acestuia cuprinde urmatoarele momente principale:

- iubirea adolescentina pentru Nineta Romulus, initierea erotica dupa escapadele de la „Mama ranitilor", soldate cu despartirea aparent absurda: Petrini refuza sa-si continue plimbarea pe o anumita strada, pe unde voia fata;
- relatia din timpul facultatii, cu frumoasa „Caprioara", care il paraseste pentru un medicinist cu care ramane insarcinata, pentru a se intoarce apoi la Petrini. Povestea sfarseste tragic si oarecum - s-a observat - senzational: incercand sa renunte la sarcina, in vremea in care acest lucru era - in mod aberant - interzis prin lege, „Caprioara" dispare, iar Petrini este chemat la interogatoriu;
- intalnirea hotaratoare cu Matilda, o femeie fascinanta, abisala, frumoasa, la inceput sofia prietenului sau Petrica Nicolau, intalnire ce are loc intr-un moment in care cuplul Matilda-Nicolau era in destramare. Cea mai mare parte din roman se desfasoara sub auspiciile acestei iubiri puternice si nefericite dintre cei doi. Casatoria si venirea pe lume a copilului, o fetita, nu impiedica destramarea perechii, erodata de o treptata imposibilitate a comunicarii. Matilda se va casatori cu unul dintre demnitarii vremii, incercand apoi o revenire tarzie si zadarnica la Petrini;

Despre relatia lui Petrini cu Matilda s-a scris destul de mult: aproape fara exceptie, criticii au citit romanul in cheia lui Petrini (vezi, de exemplu, fragmentul seducator, dar oarecum nedrept intitulat „Une passante Xantipa" din cartea lui Ion Pecie, Romancierul in fala oglinzii), vazand in firea abisala, pasionala si periodic irationala a Matildei cauza impasului la care ajunge comunicarea dintre cei doi. In Doslaievski si romanul romanesc, Elena Loghinovski ii face, in sfarsit, dreptate Matildei. Vorbind despre polemica pe care o intretine in text Marin Preda cu romancierul rus, Elena Loghinovski scrie: daca la Dostoievski „de vina" este barbatul, Petrini o invinuieste numai pe Matilda. Inevitabil, se ajunge la intrebarea: „Este oare setea Matildei de comunicare cu adevarat excesiva, „dostoievskiana"? Sau, moi degraba, lui Petrini ii e frica de marea ei dragoste? De fapt, de viata?". Matilda fusese de la incepui resimtita ca foarte diferita, suspectata (si „invinuita") ca este rusoaica si ramane, din perspectiva protagonistului, de o alterilale ireductibila.


- reinvierea sperantei si dorinta de implinire erotica alaturi de Suzy Culala, o iubire care vine dupa incercari dramatice, dupa intoarcerea din inchisoare si caderea pe scara sociala. Se intalnesc la Oraca, o intreprindere obscura, unde lucreaza amandoi, si iubirea se naste atunci cand Petrini gaseste o garoafa rosie pe birou. Suzy provine din vechea burghezie, este si ea, ca si Petrini, o fiinta care, a suportat vremurile grele si infrangerea individului de catre noua ordine sociala. Si povestea aceasta sfarseste tragic, cu o crima pe care o infaptuieste Petrini, care, atacat intr-o telecabina de sotul dipsoman al iubitei sale, il arunca in prapastie. Este a doua crima pe care o infaptuieste personajul-narator, prima fiind uciderea unui supraveghetor in perioada detentiei.

Planul romanului politic cuprinde, la randul sau, cateva momente importante. De la inceput, Petrini pare un intransigent, un reflexiv incapabil de compromis si de aceea incapabil de fericire intr-o lume care respinge valorile, aflata intr-un nefast si dramatic moment istoric: „obsedantul deceniu" al secolului trecut. O intamplare absurda - faptul ca, intr-o gluma dintr-o scrisoare trimisa peste hotare unui prieten, Victor Petrini scrisese cuvantul „ordonante" - face sa fie anchetat, arestat, trimis in detentie la canal (Canalul Dunare-Marea Neagra, acolo unde, in realitate, si-au gasit sfarsitul enorm de multi intelectuali romani in anii '50-'60 ai perioadei comuniste) si apoi intr-o mina de plumb, timp de trei ani de zile.

Intamplarile din mediul universitar, unde intelectuali de formatie serioasa sunt dati afara pentru a fi inlocuiti cu persoane absolut incapabile, prigoana studentilor care proveneau din asa-numitele „medii nesanatoase", adica din randul burgheziei sau al micilor proprietari de pamant de dinainte de 1947, ca si noul mediu, al muncitorilor de la deratizare, unde este nevoit sa lucreze Petrini dupa venirea de la puscarie, toate acestea alcatuiesc o cronica in culori sumbre a vietii sociale, politice si intelectuale a vremii.

Concepte operationale folosite:
actiune, autor, final, incipit, narator, personaj, perspectiva narativa, naratiune, roman (modern, subiectiv), tema












Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu
























Cauta referat
Scriitori romani