Logo referatele carte



ChiriTa In provinTie - comedie de vasile alecsandri



Vasile Alecsandri (1818-l890), personalitate marcanta a pasoptismului, se simte dator sa contribuie la construirea politica, morala si intelectuala a Principatelor Romane si considera ca spectacolul teatral atrage publicul mult mai usor decat lectura, deoarece transmite mesajul in chip nemijlocit si poate fi astfel un mijloc eficient de indreptare a moravurilor societatii si de implinire a idealurilor nationale si democratice ale epocii. in cei 46 de ani in care a scris piese de teatru, adica intre 1840, cand s-a jucat \"Farmazonul din Harlau\" si 1886, cand a fost definitivata drama \"Odiu\", a abordat cele mai variate specii dramatice: cantecele comice, farse, vodeluri, feerii, operete, comedii, drame etc.
Ciclul de comedii cunoscut sub numele \"Chiritele\" este alcatuit din patru piese: \"Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca\" (1850), \"Chirita in prontie\" (1852), \"Cucoana Chirita in voiaj\" (1863), subintitulata \"cinticel comic\" si \"Chirita in balon\".
Comedia \"Chirita in Iasi\", subintitulata de Vasile Alecsandri \"Doua fete s-o neneaca\" (1850) are ca tema demascarea parvenitismului si a snobismului coanei Chirita, sosita la Iasi, din proncie, ca sa-si marite cele doua fete, Aristita si Calipsita, cu niste barbati mai de soi decat cei locali, care erau \"grosi in ceafa si morocanoi\". in capitala Moldovei ea este escrocata de doi sarlatani, cu nume sugestive, Bondici si Pungescu. Acestia stiu sa profite de snobismul si de structura ei de pronciala parvenita si sunt gata sa dena mult-ravnitii gineri, dar sunt demascati la timp si arestati de serdarul Cuculet. Grigori Barzoi soseste si el la Iasi, ca sa-si recupereze nevasta si pe cele doua fiice care umblau dupa \"cai pe pareti\" si astfel piesa are un final fericit.
Comedia \"Chirita in prontie\" de Vasile Alecsandri este continuarea \"Chiritei in Iasi\", din care cauza fusese intitulata, initial, \"inturnarea cucoanei Chirita\", si a avut premiera in mai 1852.
Piesa, denumita de dramaturg \"comedie cu cantice\", este structurata in doua acte, fiecare dintre ele fiind alcatuit din mai multe scene.\" Personajele piesei, numite de catre autor \"persoane\", sunt mentionate cu numele si statutul social pe care il are fiecare in cadrul comediei. Perspectiva spatiala este reala si deschisa, fiind precizata de catre autor, \"Ia mosia Barzoieni\" si \"intr-un targ din tinut\", iar timpul in care se petrec intamplarile este plasat in prima jumatate a secolului al XlX-lea. Relatiile temporale sunt in cea mai mare parte cronologice, adica prezentate in ordinea derularii evenimentelor, iar in cateva situatii perspectiva temporala este discontinua, remarcandu-se alternanta temporala a intamplarilor, prin flashback.
Semnificatia titlului. \"Chirita in prontie\" ilustreaza statutul real al eroinei principale, acela de pronciala, sugerand in acelasi timp parvenitismul si snobismul ei de a respinge cu toata forta aceasta situatie pe care o considera degradanta si straduindu-se sa impuna in proncie moda oraseneasca de la Iasi ori Paris.
Tema. \"Chirita in prontie\" este o comedie realista de moravuri sociale, ilustrand contrastul dintre esenta si aparenta prin care sunt construite personajele apartinand micii boierimi rurale, care, inculte, vulgare si corupte, vor sa para aristocrati cultivati si emancipati.
Conflictul dramatic este reprezentat de incrancenarea cu care Chirita se impotriveste, din motive meschine si rautacioase, casatoriei dintre Luluta si Leonas, doi tineri care se iubesc si care triumfa in finalul comediei.
Piesa, structurata in doua acte, are ca tema satirizarea parvenitismului si a snobismului epocii, a stalcirii limbii romane, precum si demascarea abuzurilor si coruptiei din Administratia statului. in textul piesei sunt presarate cuplete pe care le canta, in anumite momente, personajele comediei, cu scopul de a accentua o situatie, o trasatura caracteriala sau un aspect social si care confera comediei dinamism si veselie.
Actiunea comediei se petrece dupa evenimentele revolutiei de la 1848, cand mica boierime era dornica de parvenire, straduindu-se din rasputeri sa se comporte la Barzoieni dupa moda de la Iasi si Paris.
Actul I se petrece la mosia Chiritei din Barzoieni. inceputul piesei ilustreaza ridicolul inovatiilor mondene infaptuite la Barzoieni sub indrumarile Chiritei, care isi maritase cele doua fete si aeum se ocupa de educatia mezinului, Gulita, de 14 ani. Prost si rasfatat, el ia lectii de franceza cu \"monsiu Sarla\", nume sugestiv in limba romana pentru trasatura dominanta a personajului, aceea de \"sarlatan\", de \"lenes\", provenind, fara indoiala din frantuzescul Charles. Chirita are\" scopuri precise: sa-si vada sotul ispravnic si pe Gulita casatorit cu Luluta, pupila ei, care era orfana dar mostenitoarea unei importante averi. Ea este connsa ca i se cune o rasplata pentru spaima pe care o traise in timpul Revolutiei de la 1848, \"Dumnezau stie cate-am patimit la 48\". Asemenea lui Agamita Dandanache din mai tarzia comedie a lui Caragiale, femeia socoteste ca, pentru aceste \"merite\", trebuie ca Barzoi sa ajunga ispravnic: \"Doara si el are drituri (drepturi-«.«.) ca patriot c-a patimit Nu-i , acu, care de care are pretentii sa intre in slujba sub cuvant ca i-o fost frica la 48? Helbet! (las\'pe mine!-«.«.) daca-i pe-aceea apoi si noi avem temeiuri Ada-ti aminte ce groaza-l apucasa pe Barzoi ca striga si pin somn c-o venit zavera\".
Chirita, ada sa se comporte dupa moda de la Iasi, fumeaza, calareste in costum de amazoana, desi \"hurduca si gloaba asta, ca m-o apucat de vro sapte ori sughitu pan-acu\". De altfel, intreaga vjata a Chiritei se deruleaza sub comanda modei, deza dupa care se conduce constituie un laitmotiv in piesa: \"d-apoi da!daca-i moda\", \"daca-i moda si daca-mi place\". Cu toate ca este nerabdatoare sa afle vesti de la sotul ei, plecat la Iasi sa obtina un post de ispravnic (dregator care raspundea de indeplinirea poruncilor domnesti, conducator al unui judet sau tinut-n.n.), ea refuza sa citeasca \"ravasul\" pentru ca nu este adus\"dupa moda\" si-i pretinde argatului Ion sa puna pe \"talger\" un \"sarvet\" si \"ravasu pe sarvet\". Bietul taran nu intelege \"protocolul\" si asaza ravasul si servetul sub tava, spre indignarea Chiritei. in biletul trimis, Grigore Barzoi ii spune ca \"s-a ispravnicit\" si o cheama degraba pe Chirita in targ \"cu toata gospodaria si cu tot neamul\", atragandu-i atentia sa nu uite \"curcanul cel batran\" pe care o sa-l puna \"in slujba\". Chirita este fericita ca a ajuns ispravniceasa \"cu jandari la poarta si-n coada!\" si seaza sa \"dureze\" un voiaj la Paris, in \"tara nemteasca\".
Luluta, o tanara de 15 ani, ramasa orfana in urma cu trei ani, se afla frv grija cucoanei Chirita, care intentioneaza sa o marite cu Gulita, deoarece fata \"are zastre buna\". Ea este insa indragostita de Leonas, un prieten din copilarie, tanar inteligent si cinstit, cu un acut simt al umorului, care stie sa imbine judecata sanatoasa cu gluma bufona. Leonas soseste la Barzoieni tocmai in iuresul provocat de Gulita, care incalecase fara voia \"nineacai\" si tot satul, in frunte cu ea, alerga sa-l prinda. Baiatul sufera o teribila \"trantition\" si, dupa ce-si rene din spaima, Chirita il alunga pe Leonas, care insa o prene: \"de azi inainte te asteapta la toate sotiile din partea mea\".
Finalul actului I infatiseaza plecarea triumfala spre ispravnicie a Chiritei, care tine in brate curcanul cel batran, fiind insotita de Gulita, Luluta si \"monsiu Sarla\", cu totii urmati de jandarmii \"cu sabiile scoase\". Este un entuziasm general, Chirita exclama cu avant: \"nous lavons le baril spalam putina [] Nous disons comme ca en moldave\".
Actiunea actului al II-lea se desfasoara in salonul Chiritei dintr-un \"targ din tinut\", unde ea aplica si impune mai abitir moda. Barzoi se ge ca:l strang hainele pe care nevasta-sa il obliga sa le poarte, este necajit ca ea nu mai vrea sa faca dulceturi si cozonac, nu mai catadicseste sa se ocupe de gospodarie. Barzoi este nemultumit si de cheltuielile fara masura pe care le face nevasta pe numeroase rochii si straie cu fir. Indiferenta la eprosurile sotului, Chirita este preocupata de petrecerea pe care o organizeaza in cinstea logodnei dintre Luluta si Gulita, cu toate ca baiatul este prea tanar iar fata \"are toane de nebunie\" si \"ii cam lipsata\", insa nu-si permite sa piarda \"zastrea Lulutai de la mana\". Totodata, este nerabdatoare sa plece la Paris, gandindu-se cu satisfactie anticipata la efectul \"ce-oi sa fac la Paris ca ispravniceasa\". \'
Reapare Leonas care, ca sa se razbune pentru ca fusese alungat si ca sa fie aproape de Luluta, se deghizeaza in ofiter, purtand niste \"musteti mincinoase\". Prin quiproquo (cprocvo - situatie comica prin care un personaj este confundat cu altul, rezultand o serie de incurcaturi-w.w.), se distinge comportamentul ridicol al eroinei, care il ia pe \"ofiterul\" Leonas drept un admirator infocat. El ii face curte Chintei si-i cere portretul ca dovada a iubirii ce i-o poarta, amenintand-o ca se impusca daca-l refuza, dar pistolul cu care o sperie este de ciocolata. Gulita il surprinde pe Leonas sarutand-o pe Luluta si-l provoaca la duel, spre disperarea Chiritei care-l recunoaste pe \"curtezan\" si-l alunga din nou. Pentru a scapa de logodna cu Gulita, Luluta se preface nebuna, tremura si da continuu din cap, vorbeste incoerent si dene agresiva cu Gulita: \"Vina-ncoace sa te musc sa te mananc\".
Leonas apare travestit in \"bricicar\" (briscar, zitiu-n.w.) si ne in audienta la ispravnic insa fara plocon, de aceea argatul Ion ii \"nde\" curcanul cel batran, pe care tanarul sa-l lase la ispravnicie. Curcanul fusese vandut \"de 57 de ori pe la impricinati, si o slujit pana-acum de 57 de ori ca pesches\", ori de cate ori petitionarul venea la Barzoi cu mainile goale. Recomandandu-se Piciu bricicariul, Leonas este recunoscut de Chirita, dar curajos si cinstit, tanarul ameninta cu demascarea faptelor de coruptie, londu-i peste picioare cu biciusca.
Musafirii sositi cu prilejul logodnei dintre Gulita si Luluta sarbatoresc totodata si pasaportul Chiritei, care-i fusese adus de \"monsiu Sarla\" de la Iasi si in care ea declarase titlul de \"baroana\", justificandu-si minciuna prin acelasi slogan: \"De ce nu? daca-i moda?\". Deghizat pentru a treia oara, Leonas se da drept actrita si sora acestuia. Luluta se preface nebuna si, in criza fiind, doreste sa se marite cu actrita, \"ca de nu nebunesc!\". Sarl ii sfatuieste sa n-o contrazica si s-o logodeasca pe Luluta Cu \"madama\", apoi fac schimb de inele. Leonas isi dezvaluie identitatea, il anunta pe Barzoi ca a fost numit ispravnic in locul sau si-i prezinta acestuia demiterea din functie. Chirita se intristeaza ca pierde \"bunatate de zastre\", dar santajata de Leonas ca arata portretul lui Barzoi, este de acord cu casatoria celor doi tineri, ba, mai mult accepta sa fie nuni mari la nunta.
Finalul piesei edentiaza o idee de natura filozofica, aceea a lumii ca teatru, in care oamenii sunt actori: \"Apoi nu stii ca lumea-i un teatru plin de comedieni?\" (Leonas), idee reiterata prin cupletele care se canta de catre toti cei prezenti pe scena, in timp ce \"Cortina cade\"..
Comedia are, asadar, un final fericit, binele triumfa, iar pedepsirea binemeritata a personajelor negative nu atinge forme atat de grave incat sa produca nenorociri ori sa impiedice impacarea finala.
Comicul este creat prin contrastul dintre estenta si aparenta, adica situatiile stau cu totul altfel decat vor sa para, iar personajele , Chirita in special, se straduiesc sa se comporte diferit fata de felul lor de a fi-si a gandi. Principalul mod de realizare a comicului in aceasta piesa este qinproquoul (se pronunta cprocvo), adica incurcatura comica produsa de faptul ca un personaj este luat drept altul.
Sursele comicului in piesa \"Chirita in prontie\" sunt variate, Alecsandri apeland la comicul de situatie, comicul de caracter, comicul de nume si comicul de limbaj.
Situatiile comice sunt numeroase: aparitia pe scena a Chiritei calare si efortul sertorilor de o da jos de pe cal; travestirile lui Leonas; nebunia prefacuta a Lulutei; nderea perpetua a curcanului etc.

Comicul de limbaj reiese, in principal, din stalcirea limbii romane si a limbii franceze prin:
*calchierea expresiilor romanesti (traducerea cuvant cu cuvant a expresiilor din limba romana in franceza, rezultand o insiruire de cunte care nu formeaza o expresie in franceza si, deci, nu are sens-«.«.): \"boire un cigare\" (a bea o tigara), \"un tambour d\'instruction\" (toba de sectiune), \"pour des fleurs de coucou\" (de flori de cuc), \"donner de l\'argent pour du miel\" (sa dai bani pe miere);
*amestecul ridicol de cunte frantuzesti cu expresii argotice in acelasi enunt: \"O! non te tem ca sunt vurtos\" (Sarl); \"est-ce que vous etes multamit de Gulita?\"; \"j\'aprendre tout seulette le francais pre legea mea\";
* deformarea cuntelor frantuzesti prin pronuntare romanizata, barbarisme: \"furculision\",\'\"fripturision\", \"invartision\";
* expresiile populare si regionalisme, cunte de argou si jargon: \"Mai tras-ai in carti, cumnataco?\"; \"Da\' asa s-aduce ravasul, mai oblojaltuie?\", \"bata-te cucu, mangosatule!\";
* pronuntia gresita a neologismelor: \"Sade toata zaua pe tandur (divan), la tauleta (toaleta) si din blanmajale (din fr. blanc-manger), din bulionuri, din garnituri nemtasti nu ma slabeste\";
* confuzii lingstice: \"Ils sont de minune cigeres de Halvanne\", adica tigari de halva, in loc de Havane, \"Am sa-i durez s-un voiaj la Paris\", insemnand ca intentioneaza sa intrerihda o calatorie la Paris;
Comicul de nume se manifesta prin diminutivele Leonas, Luluta, Gulita sau prin deformarea numelor unor personaje, cum este \"monsiu Sarla\", in loc de \"monsieur Charles\".
Pompiliu Mareea afirma ca personajele au fost totusi salvate de scandaluri si de a fi demascate pentru tare morale condamnabile in societate. La un moment dat, Chirita a fost in \"pericol de a-si pierde \"onoarea de familista\", dar Alecsandri dirijeaza firul situatiilor astfel incat femeia este salvata de a deveni adulterina. De altfel, \"happy-endul cu Barzoi si Chirita nuni, prin constrangere e adevarat, ai lui Leonas si Lulutei e semnificativ pentru caracterul umoristic si mai putin satiric al piesei, pentru caracterul idilic al lumii lui Alecsandri\".

Caracterizarea personajelor
Chirita Barzoi este personajul principal si eponim (care da numele operei-w.K.) al comediei, sotia lui Grigore Barzoi si mama a trei copii: Aristita, Calipsita si Gulita. intreaga piesa se concentreaza in jurul protagonistei, o mosiereasa de la tara, inculta si grosolana, care doreste sa para o aristocrata educata, cu preocupari mondene si vorbitoare de limba franceza. Personajul dene comic tocmai prin acest contrast intre esenta si aparenta, intre ce este de fapt Chirita si impresia pe care vrea s-o lase celorlalti.
Trasaturile de caracter ale eroinei reies, in mod indirect, din atitudinile si vorbele ei, din relatia cu celelalte personaje si in mod direct din didascaliile dramaturgului sau din opiniile altor personaje.
Coana Chirita se infatiseaza in mai multe ipostaze. Mai intai, Chirita este o pronciala de o mitocanie desavarsita, dornica sa-si insuseasca bunele maniere ale saloanelor pariziene, de aceea ea \"trage tiutiun\", e \"armazoana\", cocheteaza cu barbatii, obliga argatul sa-i aduca ravasul de la Barzoi pe talger cu servetel, angajeaza profesor de franceza pentru Gulita, ea insasi vorbeste o franceza moldoveneasca - \"nous disons corame sa en moldave\" (\"asa zicem noi in moldoveneasca\"). Masa nu trebuie sa fie serta inainte de ora 5 pentru ca \"Asa-i moda la les\". Ca orice \"cucoana\" gingasa si delicata, trebuie sa para sensibila, de aceea lesina ca sa produca impresie si trebuie ajutata cu saruri, ca sa-si rena. Aceste atitudini edentiaza indirect, cu mare forta de sugestie snobismul si parvenitismul Chiritei, trasaturi care o definesc.
Din atitudinea si mentalitatea eroinei reiese, indirect, o alta ipostaza a Chiritei, aceea de boieroaica de nivel mediu, ahtiata dupa ranguri sociale, de aceea isi doreste foarte mult sa ajunga ispravniceasa: \"Ah! cumnataca, sa ma fac ispravniceasa! alta nu doresc pe lume! Ispravniceasa cu jandari la poarta si-n coada!\". Dominata de dorinte ariste, isi trece in pasaport un fals titlu de noblete, \"baroana\", fapt ce-i mira pe musafiri, carora le raspunde cu invariabila deza: \"De ce nu? daca-i moda\". Altfel, Chirita isi ocaraste slugile intr-un limbaj vulgar, de mahala, care contrasteaza flagrant cu pretentiile ei, de ispravniceasa mondena: \"Tast, betilor!\"; \"Auzai, toparlanii!\"; \"Afara, mojacilor, ca va stiu eu de mult ca sunteti buni de gura si rai de lucru\"; \"Bata-te cucu, mangosatule!\".
Chirita este la varsta critica, ridicola prin faptul ca e mare amatoare de aventuri amoroase, trasaturi ce reies indirect din cantecelul prin care isi exprima emotiile starnite de curtea pe care i-o face \"motpanu\" (berbant, usuratic, afemeiat-) de Leonas: \"Iata-l, valeu!/ Fara sa vreu/ Samt acum, zau,/ Ca ma rosesc!/ Mii de furnici,/ De tricolici,/ De vafcolici/ Vai! ma muncesc!\". Din didascaliile autorului reies, direct/indirect comportamentul caraghios al eroinei, gesturile voit cochete si penibile manifestate in dialogul cu \"ofiterul\" Leonas: \"Chirita (cochetand); (coborandochii si tragandu-si mana); (cupudoare); (cu dragoste)\".
Chirita este, totodata, o mama lipsita de responsabilitate, care nu stie sa-si educe copin, degradandu-le personalitatea printr-un rasfat ridicol si cu totul deplasat. Superficialitatea prind educatia si instructia lui Gulita reiese, indirect, din didascalii si din vorbele eroinei. La inceputul piesei, atunci cand taranii n la Chirita sa-l reclame pe Gulita ca a \"vanat\" un tel, ca a dat foc bordeiului \"cu ciubucu cel de hartie\", ca tine calea fetelor din sat, Chirita reactioneaza cu olenta si-i ameninta \"(furioasa)\", \'\'\"\'(amenintandtaranii cu cravasa): Taca-va gura, mojicilor!\"; \"Cu biciul pe spate/ V-oi da!/ V-oi da eu dreptate/ Asa!\".
Limbajul Chiritei este ilustrativ pentru caracterul superficial, pentru spoiala de cultura si pentru snobismul ei. Cucoana Chirita amesteca limba neaos moldoveneasca, plina de savoare - sasa, cumnataca, o gasi, bucataca taieta, rosaie - cu frantuzisme - uvraj, musiu, desir, bontonuri - si cu expresii populare - \"ma munceste cugetul\", \"nu dau tatarii\". Chirita vorbeste o limba franceza ridicola, traducand din romaneste cuvant cu cuvant expresii care in limba franceza au alt sens ori nu exista deloc (decalcuri). Astfel, pentru toba de sectiune, ea spune \"un tambour d\'instruction\", sau pentru flori de cuc, \"fleurs de coucoii\", pentru a spala putina, \"laver le baril\" ori pentru a vorbi ca apa, \"parler comme l\'eau\" etc. Chirita este un personaj caricatural, dar simpatic prin firea volubila, prin agitatia ei ridicola de a parea o parizianca, prin snobismul ei ostentativ. in fond, Chirita este o autodidacta, invatase limba franceza de una singura, asa cum, de altfel, marturiseste: \"j\'ai apprendre toute seulette fransais pre legea mea\". Ea creeaza cunte proprii, rostind \"apprendre \". in loc de \"appris \" si \"toute seulette \" in lpc de \"toute seule \", forma \"seulette\" fiind \"o foarte nostima formula de autotandrete: singurica, vrea sa spuna eroina\" (Pompiliu Mareea).
Din punct de vedere al portretului fizic, Chirita este, in montarile spectacolelor si in ziunea regizorilor, o femeie batrana si grasa. George Calinescu o caracterizeaza astfel: \"Chirita e o cocheta batrana, dar si o mama buna, o burgheza cu dor de parvenire, dar si o inteligenta deschisa pentru ideea de progres, o bonjurista\". Autorul nu da nicio informatie despre varsta eroinei, cu exceptia raspunsului pe care Chirita i-l da lui Leonas, atunci cand acesta o jigneste spunandu-i ca este de pe vremea lui Papura Voda: \"Minciuni spui ca tocmai ieri am implinit 35 de ani\". Tanarul o persifleaza malitios, \"35 fara mercuri, fara neri si fara sambete\", iar alta data ii spune \"baba stracheta\". Pompiliu Mareea analizeaza imprejurarile si situatiile care ar putea identifica varsta eroinei: \"Chirita, in «Chirita in prontie», este mama lui Gulita, iar baiatul are paisprezece ani, ceea ce aflam din dialogul cu Safta, cumnata, pe tema itorului casnic al odraslei.[] Luluta, indragostita de Leonas, era, deci, la cincisprezece ani, deja nubila (aflata la varsa casatoriei-«.«.) si putem usor deduce ca lucrurile nu se petrecusera altfel cu Chirita. Acum un secol si ceva, si chiar azi, in mediul rural, varsta matrimoniala era, pentru fete, cam intre 15-l6 ani, iar copin veneau destul de repede dupa casatorie. Asa stand lucrurile, daca adaugam la 16-l7 ani, maximum maximorum 18-20, cei 14 ani ai lui Gulita, eroina lui Alecsandri nu putea sa aiba mai mult de 33-35 de ani, fiind, adica o femeie destul de tanara inca, astfel faptul ca se lasa curtata de Leonas, tanarul ofiter, nu pare deloc compromitator si nici ridicol\". Un alt argument ar fi acela ca invatase sa calareasca \"la les, la manejarie\", ori la o varsta inaintata ar fi fost ap\"roape imposibil sa mai poata calari. Aceeasi situatie este si cu fumatul, de care se apucase pentru ca \"asa-i moda\".
Despre \"greutatea\" Chiritei autorul face o singura referire prin intermediul lui Grigore Barzoi, atunci cand femeia se ge ca s-a plictisit la tara si vrea sa plece la Paris \"sa ma mai racoresc, ca m-am uscat aici in prontie\". Pufnind enervat, Barzoi ii raspunde sarcastic: \"Ba ca chiar Sa vede ca nu te-ai uitat de mult in oglinda!\", sugerand ca nu este nici pe departe \"uscata\". Altii interpreteaza scena 3 din actul 1 al comediei in aceeasi ziune, considerand ca eroina solicita ajutorul celorlalti pentru a se da jos de pe cal din cauza grasimii, dar poate ca pozitia pe cal a femeilor, cu ambele picioare in aceeasi parte, facea dificila coborarea.
Celelalte personaje sunt mai putin conturate. Grigore Barzoi ramane la fel de necioplit, \'li sta rugina de o schioapa la ceafa\", cu toata stradania Chiritei de a-l \"ciopli\". Se chinuie \"in straie stramte nemtesti\", se rusineaza de nasturii mari cat niste farfurii si jinduieste dupa bucatele \"cele crestinesti sanatoase si usoare\" pe care \"dumneaiei cucoana nu sa mai catadiesaste\" sa le pregateasca. Abaterile de lamoralitate ale ispravnicului Barzoi sunt sintetizate in modalitatea ingenioasa de a stoarce bani de la impricinati: un curcan este cumparat de solicitant in anticamera cancelariei si oferit ca plocon ispravnicului, astfel incat, in scurt timp, pasarea fusese vanduta de 57 de ori.
Gulita este fiul sotilor Barzoi, un adolescent de 14 ani, prost si rasfatat, care produce ube si necazuri satenilor. El este caracterizat direct de catre profesorul de franceza, Sarl, care-l considera \"copil obraznic\" si de Chirita, mandra ca odrasla ei \"are duh\" si-1 saruta cu drag pe Gulita. Chirita il examineaza-pe Gulita la limba franceza si acesta raspunde \"frantuzind\" cuntele romanesti, producand un comic irezistibil: pentru \"furculita\" spune \"furculision\", la \"friptura\", \"fripturision\", iar \"invartita\" o traduce \"invartisiori\". Ea este entuziasmata de \"inteligenta\" baiatului si exclama cu mandrie: \"Bravo Gulita! Bravo, Gulita! (il saruta.)\". Oripilat, \"monsiu Sarla\" izbucneste furios: \"Gogomanition, va!\". Desi are numai 14 ani, Gulita este de acord cu ul \"neneacai\" de a se logodi cu Luluta, o tanara in varsta de 15 ani, orfana dar cu zestre mare.
Referindu-se la comediile lui Alecsandri, George Calinescu afirma ca ele ilustreaza un amestec de \"moldoveneasca grecizanta si jargon franco-roman, de ieturi patriarhale si de inovatii de lux occidental\" care constituie un \"lou inedit pentru ochiul de azi\".
\"Valoros, cum am putut constata, in sine insusi, prin piesele cele mai izbutite, teatrul lui Alecsandri se cune apreciat si ca un puternic stimulent pentru creatia dramatica ulterioara. [] Totalitatea creatiei dramatice a lui Alecsandri ni se infatiseaza, dupa peste un veac, de la aparitie, ca o roca imensa si generoasa din care s-au it diademele ulterioare ale dramaturgiei nationale.\" (Pompiliu Mareea)

Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu
Olimpiu Nusfelean
   - Automobilul marii

Cauta referat
Scriitori romani