COLECTIUNE DE POESII VECHI -
Volumul I, Bucuresti, . ingrijita de Al. I. Odobescu, editia intruneste prima data in volum poezia lui lanache, Alecu si Nicolae Vacarescu. Antologia mai cuprinde, alaturi de "cintece vechi" populare, selectii din Psalmii lui Dosoftei, din poezia lui . Barac, C. Conachi, B. P. Mumuleanu, A. Beldiman, si poezii ale lui Iancu Vacarescu (v. Colectie din poeziile domnului marelui logofat Iancu Vacarescu).
Varianta balcanica a liricii galante occidentale, erotica Vacarestilor corespunde unui mod de viata propriu protipendadei din epoca fanariota, unei atmosfere sugestiv evocate de anecdota savuroasa citata de Odobescu in studiul sau, Poetii Vacaresti. Scrisa pentru trebuinte personale (ale rudelor si prietenilor), fara a fi destinata publicarii, ea analizeaza si da expresie unor stari de spirit provocate de iubire. Pandant al aparitiei constiintei lirice romanesti, erotica, la inceputurile ei, sta sub semnul unei inclinatii spre interiorizare si intimism, al preferintei pentru solitudine, in spatiul inchis al alcovului, intr-un decor domestic, efeminat, marcat de senzualitate si rafinament.
Ipostazele demersului erotic penduleaza intre adorarea iubitei si elogierea superlativa a farmecelor ei, intre decantarea suferintelor si chinurilor pricinuite, dragostea si declaratiile, infiorate de senzualism, insotite de gesturi teatrale, lamentatii patetice, simboluri si metafore ce sugereaza acte de devotiune si fidelitate. Retorica acestei poezii dispune de topoii clasicismului intirzial, derivati din poezia anacreontica, saphica sau nasoniana, reactualizata la noi de literatura neogreaca (Hristopoulos, Rigas, Fotino etc). Registrul erotic e abordat si in stilul poeziei moderne italiene (Petrarca, Dante), al idilei (Metastasio) sau al micii poezii franceze (Dorat, Delille, Paray, Colardeau etc). Ecourile din lirica antica si moderna, ca si cele din folclorul romanesc, sint captate din cinte-cul de lume european, prelucrat si raspindit de lautarii profesionisti. Reunite in caiete manuscrise (condicuje, mismasuri), versurile Văcărescu cunosc o larga difuzare si audienta, devenind, in urma circulatiei, creatii anonime, regasite in culegerile lui A. Pann.
Preocupat de ornamentarea discursului, de gasirea unor solutii prozodice sau licente stilistice, Ianache Văcărescu compune versuri didactice (sententioase), pentru a ilustra in ,;Observatiile" sale reguli, definitii si mai ales modele, "chipuri" de versuri ori figuri de stil. in Istoria prea puternicilor imparati otomani, intercaleaza versuri encomiastice sau critice (satirice) la adresa unor sultani turci. Lirica sa ocazionala (moliile, stihuri intru slavirea lui Alex. Moruti si a cismelelor sale), este lipsita de fior poetic. Reputatia acestui "Anacrcon al romanilor" se justifica prin erotica sa pe teme si motive anacreontice, reluate de poezia neogreaca a veacului al XVlII-lea, transpuse intr-o figuratie mitologica, conventionala.
Poetul traieste cu o sensibilitate fragila emotia erotica, in jurul careia prolifereaza o "mitologie" a durerii, a chinului, a suspinului si a jertfei. Motivul romanului cavaleresc, dragostea-boala, unul din componentele cintecelor de lume, patrunde si in lirica Văcărescu Partitura erotica creste de la alegoria inrobirii ("un soim prins in latisor") pina la proportiile unei pasiuni ardente, resimtite ca durere si placere in acelasi timp. Defularea emotiei prea pline pretinde un limbaj poetic adecvat: oluri. linguiri si un intreg arsenal al umilintei devin prin repetare manierism al eroticii si caricatura a pateticului, "Complexul" Ianache Văcărescu (E. Si-mion) se manifesta cu deosebire in cautarea mijloacelor capabile sa exteriorizeze emotia. Devenite stereotipii ale ornamentarii, diminutivele (Spune inimioara, spune, Tu esti puisor canar), acrostihul (Zoico, mor) si alegoria (intr-un copaci zarifior) dilueaza sentimentul. M. Scarlat il considera pe poet un creator prolific de automatisme si clisee, mai putin suparatoare in opera sa fata de ceea ce ele vor deveni mai tirz.iu la urmasii sai, prin exces si rutina. Cele mai izbutite poezii de dragoste (Amanta turturea, intr-o gradina), cu puncte de plecare in folclorul romanesc, se remarca prin sinceritatea, candoarea si delicatetea sentimentului, prin gratia suava a alegoriei, prin armonia, concizia si simplitatea imaginii. Fiul Iui Ianache, Alecu Văcărescu, numit de Văcărescu Popp "Ovidie al romanilor", este, prin excelenta, cintaretul iubirii. Eliberat de "complexul" tatalui sau, el isi valorifica darul improvizatiei, cu deplina constiinta a disponibilitatilor sale erotice (literare).