COMEDII IN FOND - Volum de poezii de George Bacovia. Bucuresti, 1936.
Volumul - aparut la Editura "Universala" Alcalay, in populara colectie "Biblioteca pentru toti", nr. 1489 - avea din punct de vedere grafic, dupa parerea lui Vladimir Streinu, "o infatisare de-a dreptul respingatoare".
Majoritatea poeziilor sint din anii 1933-l936, la care se adauga o serie de versuri scrise - daca ar fi sa dam crezare datarilor lacute de sofia poetului, Agatha Grigorescu-Bacovia - intre 1900-l90. Cea mai veche poezie din volum este Si (oale, cu care George Bacovia a debutat in 1899, in revista "Literatorul" a lui Alexandru Macedon-ski.
In editia definitiva din 1944, cuprinsul a fost imbogatit cu trei poezii mai recente, purtind titlurile Balada, Miazazi de vara si Requiem.
Daca in cazul celorlalte volume beneficiem de una sau chiar doua variante manuscrise, in cazul Comediilor in fond manuscrisul - cumparat cu 5.000 lei de catre editura Alcalay - nu s-a pastrat. Raminind pe acelasi teren al comparatiilor, ar mai fi de observat ca de data aceasta poeziile au aparut, in marea lor majoritate, direct in volum, iara o prealabila tiparire in revistele culturale. Retragerea lui George Bacovia din presa literara e cu atit mai surprinzatoare cu cit in acesti ani numele lui incepe sa devina din ce in ce mai cunoscut (in 1932, de pilda, poetul este invitat de catre profesorul D. Caracostea sa vorbeasca studentilor despre opera sa).
Desi putine, exista totusi in Comedii in fond poezii care au aparut mai intii in diferite publicatii, in mici reviste din provincie, dar si in reviste din Capitala: "Revista scriitoarelor si scriitorilor romani", "Muzica si poezie", "Viata literara", "Curentul", "Veac nou", "indreptar", "Tribuna literara", "Cronicarul", "Linia noua". Semnificativa, in ordinea "popularitatii" de care incepea sa se bucure poetul, este prezenta lui intr-una din marile reviste ale epocii, "Revista Fundatiilor Regale", cu patru poezii ce vor intra mai tirziu in Comedii in fond. Reluarea de catre revistele literare a unor versuri deja publicate este, de asemenea, mult mai rara decit inainte; numai doua din poeziile volumului {Renuntare si Sfirsit de toamna) au cunoscut o raspindire de acest fel. Ca atare, variantele fie ca lipsesc cu totul - si aceasta e situatia obisnuita, fie ca sint putine si tara importanta, constind in schimbari de titiu (poezia Memento, de exemplu, se intitula in revista Ecou de romanta), in mici inlocuiri lexicale sau in reordonari ale versurilor in strofe. O problema deosebita creeaza Elegie, care in editia din 1957 a suferit o modificare impusa, probabil, de cenzura comunista. De altfel, in editiile antume aparute in anii comunismului (1956, 1957) poeziile din Comedii in fond au fost publicate intotdeauna selectiv, in raport cu gradul de permisivitate ideologica al momentului.
Prin citeva insusiri specifice, mai putin intilnite in scrierile anterioare, volumul Comedii in fond (1936) reprezinta o etapa noua, inegala valoric, in evolutia poeziei lui George Bacovia Modificarile pe care le aduce - pregatite cu mult inainte, dar implinite de abia acum -r privesc atit obiectul, cit si forma poeziei. Ele se prefigurau inca clin anii debutului, dar nimeni n-ar fi banuit ca niste aspecte secundare, de mica importanta, cum pareau pe atunci, se vor amplifica intr-o asemenea masura, incit mai tirziu sa devina definitorii pentru un intreg volum. Avind o fizionomie proprie, de indata sesizabila, Comedii in fond nu mai poate fi considerat, precum Santei galbene si, intr-o oarecare masura, Cu voi, doar o prelungire a volumului Plumb. E deja altceva. Pentru a vedea insa care sint elementele de noutate din aceasta carte, e nevoie in prealabil sa detasam, pe de o parte, cele citeva poezii scrise in maniera cunoscuta a primelor volume, iar pe de alta parte, poeziile ce anunta formula viitoare a "stantelor". Ori de cite ori s-au referit la Comedii in fond, criticii literari au fost inclinati sa evalueze cartea si sa observe ca ea nu se ridica la nivelul celor precedente. Prestigiul urias al Plumb'Vlui i-a impiedicat multa vreme sa aprecieze si alte poezii decit acelea care aminteau de "vibratia simpla si starea de emanatie poetica de altadata" (Vladimir Streinu).
In Comedii in fond, asemenea versuri ce continua firul poeziei dinlr-o etapa anterioara, resimtita lot mai mult ca incheiata, sint insa putine. Daca tinem seama ca Miazazi de vara a fost inclusa in acest ciclu mult mai tirziu de abia cu ocazia editiei definitive din 1944 - atunci am putea spune ca sint numai doua: Sfirsit de toamna si Ecou tirziu. Atit una, cit si cealalta sint poezii de observatie, intoarse spre lumea din afara, zugravind tablouri ale caror elemente provin din recuzita bacoviana a primelor volume. Regimul imaginilor este insa diferit: daca prima e un pastel cu o nota de pitoresc in descriere, a doua e un crochiu realist ce fixeaza detaliul imund de la periferia marelui oras.
Desprinse din acelei filon, mult subtiat acum, din care s-au detasat cindva si poeziile din Plumb, ambele au ca sursa principala de lirism perceptiile (vizuale, auditive sau olfactive). (.) alta orientare ce se prelungeste din cartile precedente este aceea, mult discutata pina de curind, a poeziei sociale. Daca in Schitei galbene aparea o singura poezie de acesl fel, in Cu voi numarul acestora a crescut intr-o asemenea masura incit ele au dat, penii ii multi critici, nota dominanta a volumului.
In Comedii in fond domeniul este iarasi foarte restrins si, abstractie facind de cileva inllexiuni sociale ivite unde nu te-ai astepta, tot o poezie ramine sa ilustreze in mod expres "genul". Intitulata Spre primavara, ea se integreaza lucraturii socialiste nu numai prin ideologie si prin perspectiva viitorista, ci si prin procedeul stilistic al apostrofei, specific discursului socialist in general.
Apostrofa ("Sculati, ai muncii proletari"), repetata de doua ori, e un indemn adresai proletarilor sa se trezeasca din somnolenta hibernala .si sa intimpine "vremurile mari" ce se anunta. Ceea ce lumineaza insa din interior poezia este altceva dacil mesajul ei ideologic, este surisul lui Bacovia , un suris fericit ce schimba pentru o clipa fizionomia, de obicei sumbra, a poetului. Nu e singura data cind vocabularul poeziei sociale alimenteaza inspiratia scriitorului (cuvintul "burghez", bunaoara, se bucura de o frecventa deosebita), dar rareori se intimpla, in Comedii in land. ca fenomenul sa depaseasca nivelul unor simple irizari terminologice.
Regresia socialului, dupa ce avusese o extindere neasteplala in Cu voi, nu inseamna si o epuizare, caci scrierile de batrinete ale poetului, poate si sub influenta circumstantelor Istorice, vot revigora inca o data aceasta ramura, deloc neinsemnata, a poeziei sale. Dupa poetule de observatie si poeziile sociale, care ne-au intors spre trecut, spre o etapa intrucitva depasita, unneaza sa separam o alta Categorie, restrinsa si aceasta, care ne indreapta atentia spre ceea ce poezia lui George Bacovia va ii de acum inainte.
Spre deosebire de critica literara interbelica, necontrazisa pina de curind in optiunile ei fundamentale, citiva critici ai anilor '80 (Ion Bogdan Lefter, loan Milea) au incercat sa citeasca intreaga opera prin prisma ultimului volum al podului, cu ecou dessebit in actualitatea postmoderna. Comedii in fond numarul poeziilor ce pot ti asimilate "stantelor" e inutadevar intr-o usoara crestere, indicind, chiar daca nu foarte clar, spre ce anume evolueaza poezia bacoviana. Fara nici o ezitare, in categoria "stantelor", ar intra poeziile Din vremuri ("E frig, iama"), Pastel ("Tacute locuri.,, curent") si Requiem (aceasta apartine ciclului doar din 1944, cind s-a tiparit editia definitiva).