Copii de pe natura — volum de scrieri umoristice referat






COPII DE PE NATURA — Volum de scrieri umoristice si satirice de mici dimensiuni, majoritatea in proza, de Iacob Negruzzi.

Aparut la Bucuresti in 1874 si, intr-o noua editie, augmentata, in seria de Scrieri complete, in . Cu o singura exceptie, Copiile au fost publicate mai intii in „Convorbiri literare", intre 1869 si . Izvorite initial din dorinta marturisita de autor de a deschide un nou front in lupta junimistilor impotriva a ceea ce ei numeau „forme iara fond", Copiile de pe natura, numite astfel la sugestia lui V. Pogor, au fost cultivate staruitor de Iacob Negruzzi, ajungind la o apreciabila diversitate sub aspect tematic, tipologic, al formulei artistice si al valorii.

Desi teoretic impartaseste conceptia lui Maiorescu despre poezie, Iacob Negruzzi practica in Copii mai frecvent o arta tendentioasa, ca si in alte specii, definita astfel in Epistola II. Catre Alecsandri:

„s-un cintec Iara seaman la noi am inceput:
Nu de strabuna slava si falnicul trecut
Ci-a timpului de astazi ridicule-ngimfari,
Naravuri ticaloase si goale declamari,
Cu-a satirei ghimpi aspri m-am pus sa biciuiesc
cereind astfel puhoiul in cale sa-l opresc".


Scrierile acestui volum se situeaza, in general, la interferenta clasicismului cu realismul.

Spre aceasta formula il indrumau pe autor si modelele sale livresti — La Bruyere, Boileau, A. Cantcmir, Mumuleanu, Kogalni-ceanu, C. Negruzzi si specificul propriului talent. El cultiva deliberat un gen „inferior", alegindu-si subiecte din actualitate si „eroi" din multimea anonima „cu gindul marginit", cum marturiseste in Prolog. Solicitat in exclusivitate de realitatile umane, morale si sociale, N. zugraveste o galerie de „figuri ce am vazut", vadind, in proportii diferite, preocuparea pentru relevarea individualului, a singularului — „un chip asa ciudat" - - si totodata a tipicului — „si cred, la orice fata iti vei aduce-aminte,/ De alte chipuri multe cc-n lume-ai intilnit". in functie de criteriul tematic, se disting trei mari categorii de Copii. Cea mai numeroasa, desi nu cea mai importanta din punct de vedere valoric, cuprinde scrieri pe teme de stringenta actualitate in epoca: fenomene sociale, politice, culturale si tipuri caracteristice, generale de introducerea civilizatiei moderne si prezentate din perspectiva „teoriei formelor lara fond".

Dublind actiunea critica maioresciana, N. abordeaza probleme de limba (Gramaticale, Vorbe parlamentare)^ de literatura (Poeticale. Scaieti), de jurnalistica (Vespasian si Papinian, Foi cazute), de teatru (Artistul dramatic), de politica (Electorale), de cultura intelectuala si morala (Curiozitati contimporane) etc. Cu un pronuntat caracter satiric, unele din aceste copii apartin mai degraba ziaristicii decit literaturii. Chiar forma este uneori asemanatoare celei maioresciene prin aparenta stiintifica si alternarea comentariului ironic cu citarea abundenta, dupa procedeul colajului, a unor texte, in general autentice, in care fenomenul e dus la absurd. Astfel, in Gramaticale, pentru a raspunde la intrebarea „a sti sau a nu sti gramatica?", Iacob Negruzzi cerceteaza „sistematic" scrisul a opt categorii sociale si profesionale, de la „ministri" la „functionari si subalterni", cu exemple edificatoare pentru a doua alternativa. Dintre acestea, „capodopera" de umor este procesul-vcrbal incheiat de un subcomisar de politie din Iasi despre „rezolutia Camirei si femeia Marghioala lui Vasile Chetrarul recomendata noua dimpreuna cu o blana de hulpe care furind in calitate de serva". Electorale, copie versificata, ridiculizeaza alegerile parlamentare, prin parodierea eposului clasic.

In fata alegatorilor, impartiti in doua grupuri, de dreapta si de stinga, protagonistii, profesorul Tiberiu Lehaiescu si bacalul Nastase Patlagica, se infrunta mai intii prin discursuri demagogice, dupa care se ajunge la insulte si apoi la paruiala generala pe intuneric, intr-o totala confuzie a combatantilor. Finalul, descriind locul „de bataie", cuprinde, surprinzator, citeva imagini eminesciene avant la date:

„Acum sala e desarta: peste locul de bataie,
Dintr-un nor ce-o ascunsese, iesind luna cea balaie
Ela arata printre geamuri a sa fata argintie
Luminind cu blinde raze cimpul luptei celei vie:
Ochelari, galosi, caciule, mese, scaune zdrobite,
Clopotel si bete rupte zac pe seinduri ifispindile!".






Dar mult mai importante sint asemanarile cu ceea ce va fi actul III din O scrisoare pierduta. Numeroase elemente caragialiene contin si Tachi Zimbila om politic, in care Iacob Negruzzi creioneaza portretul oportunistului politic cu ambitii ministeriale, si Don Juan de la Arhiva, aducind figura micului functionar pisicher si crai cu doctrina, care anunta pe Rica Venturiano, dar si pe Nae Girimea. intr-o alta serie de Copii sint redate moravuri si tipuri patriarhale in contact cu noile forme de viata. Conservator prin convingeri si structura, Iacob Negruzzi adopta un ton diferit in aceste scrieri, inlocuind adesea satira cu umorul, nu o data strabatut de nostalgie si calda simpatie umana, in functie de gradul de adaptare sau inadaptare a personajelor la noile realitati.

La un capat al. seriei sta Parintele Gavril, preotul mercantil, betiv si versatil, care iese din orice incurcatura cu formula impaciuitoare „sa tic bine" sau aceea, mai profesionala, „pace tuturor!". La celalalt, Cuconul Pantazachi, micul proprietar holtei dintr-o mahala a lasului, personaj „ciudat", de o neobisnuita delicatete sufleteasca, ce-l impiedica sa mai ramina in slujba dupa ce i s-a facut un „prezent" (cadou) in schimbul unui serviciu si-l determina sa se sinucida din cauza refuzului brutal al unei vaduve cochete pe care o ceruse in casatorie.

In Ioni/S Cocovei apare un alt holtei timid si maniac, fascinat de institutia justitiei. Un umor de buna calitate este realizat in Cucoana Nastasiica si Un drum Ia Cahul. Din prima, retinem figura batrinei boieroaice, reprezentanta a vechilor conceptii matrimoniale, incapabila sa inteleaga cum romantioasa Catinca, nepoata sa, in loc sa accepte mirele ales de ea, fuge cu un ofiter, intocmai ca fata din curte. „Valeu! a facut ca Zo-i-ja -aleu!" se tinguie batrina, acompaniata de credincioasa slujitoare Floarea, ambele ingrozite de acest gest nivelator, „democratic", in cea de-a doua, realizata sub forma memorialistica, sintem introdusi in atmosfera lirgului de provincie si facem cunostinta cu lumea birocratica, indeosebi cu magistratul abuziv „Cacon Manalas", cum ii spune un impricinat. Prezident al tribunalului, cuconul Manolas intimpina cu invariabilul refuz „atunci nu vom pute" pe avocatii si impricinatii care omisesera sa-i faca o prealabila vizita lui sau „duduii Pipita". Victime ale acestui abuz, autorul si clientul sau au ocazia sa se razbune pe „Cacon Manalas", cind acesta, cazut din post, ajunge avocat, intoreindu-i intocmai sicanele: „Fara procura nu vom pute! strigai eu. -Clientul meu este aici fata, raspunse Manolas.


Trebuie roba la Cacon Manalas'. striga moscalul de la spatele meu, cu energie". O anumita arta a constructiei, spiritul de observatie, darul descrierii expresive a cadrului si figurilor, cu accentuarea detaliului semnificativ, ambiental, vestimentar, gestual sau verbal, acestea din urma adesea un tic, umorul confera acestor mici nuvele viabilitate artistica, pe linga valoarea documentara. Prin ele, Iacob Negruzzi apare ca un precursor al literaturii tirgurilor de provincie cultivate de un I. A. Bassarabescu sau Al. Bratescu-Voinesti.

In sfirsit, o ultima serie de copii o reprezinta „caracterele" sau „fiziologiile", in care N. incearca, inspirat de modele clasice, sa zugraveasca sintetic unele categorii morale si profesionale.

Scriitorul porneste de la o idee generala, pe care o ilustreaza prin date furnizate de observatie. Preocuparea pentru conturarea caracterului este in unele cazuri dublata de intentia realizarii unui tablou de moravuri. Epicul este absent sau foarte restrins, iar atitudinea autorului oscileaza intre relatarea umoristica si cea satirica. Se retin Lei paralei, o fiziologie a parazitilor mondeni de ambele sexe, Artistul dramatic, dar mai ales Chilipir si Christachi Vaicarescu, in care sint creionate, dupa cum reiese si din titluri, figurile chilipirgiului si ipohondrului. Alaturi de Amintiri din „Junimea", Copiile de pe natura reprezinta partea cea mai rezistenta a operei lui Iacob Negruzzi. Ele au, pe linga valoarea intrinseca, si pe aceea de veriga de legatura intre momentul pasoptist, cu amestecul de elemente clasice, romantice si realiste, si proza realista ajunsa la maturitate a sfirsitului de veac Copiile au devenit un model pentru numerosi scriitori contemporani sau urmasi. intre altii, Caragiale i-a recunoscut lui Iacob Negruzzi

In mod deschis calitatea de precursor.



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani