1. Divina Comedie - "catedrala si mormantul Evului mediu" (G. Carducci). Explicati de ce poate fi comparata cu o catedrala gotica cu 3 nave. Explicati titlul, tinand cont atat de final cat si de stil. Divina Comedie, expresie a viziunii renascentiste.
2. Cele 4 sensuri ale operei (stabilite de Dante insusi in Il convivio/ Banchetul):
- literal - calatoria poetului (viu fiind) in cele trei tinuturi ale lumii de dincolo, calauzit de Virgiliu (simbol al ratiunii umane) in Infern si Purgatoriu, si de Beatrice (simbol al ratiunii divine) in Paradis;
. alegoric - sufletul lui Dante, poet ales, se mantuie cu ajutorul celor doua calauze;
- moral - ii avertizeaza pe oameni cat de usor se poate pierde calea cea dreapta (padurea intunecata) si cat de greu se rascumpara drumul drept, al intoarcerii pe calea virtutii, fara o profunda meditatie asupra destinului si fara continutul si lungul studiu al lucrurilor divine si umane;
- anagogic (suprasensul) - opera dantesca reprezinta tenebroasele conditii ale umanitatii medievale si necesitatea de a le depasi, urmand preceptele Imperiului in domeniul lucrurilor temporale si Biserica, in al celor spirituale;
3. Geografia mitica a Divinei Comedii : Cum s-a format Infernul si unde? Ce se intampla cu materia dislocata? Planetele, cerurile. Cromatica.
. Descrierea Infernului, a bolgiilor sale. Pedepsele pacatosilor. Fragmentul Francesca da Rimini si Paolo Malatesta.
( Alexandru Balaci - Dante, Editura 100 + 1 Gramar, Bucuresti, 1995; pp. 184-251)
Italia se poate pentru totdeauna mandri de a fi daruit lumii pe autorul uneia dintre cele mai mari capodopere ale literaturii universale. Un poet care a indraznit in plin ev mediu, teologal si scolastic, sa se ridice deasupra lumii si s-o judece dupa legile inflexibile ale adevarului. Divina Comedie cuprinzand toate laturile vietii societatii italiene din acea epoca de tranzitie a secolului al XIV-lea, cu toate contradictiile ei, este expresia artistica cea mai desavarsita a acestei epoci si prima uriasa manifestare a noului spirit in literatura care tinde sa devina realista.
Divina Comedie este o interferare a vietii generale cu cea individuala, o marturisire in care realitatea este transfigurata de catre arta. Poetul in fata lumii se destainuie cu indrazneala si sinceritate. Daca in literatura medievala anterioara scriitorii se aplecau asupra propriului suflet, pentru a se intreba fara a raspunde, Dante Alighieri este primul creator literar care a indraznit sa-si raspunda la intrebari, sa se marturiseasca. De aceea Divina Comedie are drept centru al lumii istorice si al cele fantastice aflate in simbioza pe autorul insusi, ea fiind o splendida autobiografie psihologica, cel mai sincer poem, sinteza intregii vieti anterioare a lui Dante. Dante Alighieri reduce in personalitatea sa, care imbratiseaza toate aspectele multiforme ale realitatii contemporane, intreaga psihologie a vremii. Aceasta reducere a universului la unitatea psihologica umana este o alta caracteristica a creatiei dantesti si ea ii asigura caracterul universal, permanenta valorii si actualitatea.
Divina Comedie poate fi considerata cel mai maret monument literar al evului mediu, chintesenta gandirii si cunostintelor omului din veacul de mijloc, gata sa-i intoarca spatele, spre a-si indrepta privirile catre viata noua a Renasterii. In ea au fost cuprinse toate aspectele realitatii, tutto lo scibile, intrega stiinta, intreaga istorie Florenta, Roma, Imperiul Roman si Biserica.
Comparata cu o catedrala gotica cu trei nave, Divina Comedie este un grandios poem, un inceput al unei noi limbi si literaturi nationale, precum si sinteza tuturor creatiilor minore ale poetului. Comparatia care a fost facuta intre Divina Comedie si o catedrala gotica indica verticalitatea, spiritul ascensional, inalta fantezie compozitionala a creatorului italian. Amestecand voit genurile literare, epopeea, lirica si drama, opera dantesca este expresia constiintei colective a poporului italian, tematica sa este viata practica, politica, istorica, religioasa, culturala a acestui mare popor.
Plecand de la traditiile atat de frecvente in evul mediu ale viziunilor de dincolo de mormant, Dante intrebuinteaza in uriasa sa constructie poetica toate materialele stiintei contemporane, traditiile si legendele lumii Antichitatii pagane, amestecate cu elementele sacre.
Divina Comedie este descrierea calatoriei lui Dante prin imaginarele taramuri catolice de dincolo de lume, prin Infern, Purgatoriu si Paradis. Dar calatorind in aceasta fantastica lume a mortilor, Dante duce cu el toate pasiunile celor vii. Sufletul marelui poet calator nu este al unui om izolat, ci este reprezentativ pentru lumea intreaga. El nu este un rece simbol, o abstracta figura alegorica, ci ramane mereu el insusi, omul viu. Morala lui este vie, permanenta, e viu ca cetatean, ca florentin si exilat pe nedrept. La vederea si la auzul cuvintelor omului care printr-o extraordinara gratie, datorata in primul rand artei sale, calatoreste viu prin Infern, Purgatoriu sau Paradis, sufletele celor morti renasc intr-o clipa, traiesc din nou puternic, ca pe pamant, redevin oameni cu totul vii, cuprinsi de vijelioasele pasiuni si sentimente ale vietii.
Beatrice Portinari, Forese Donati, Cavalcanti, papa Bonifaciu al VIII-lea, Robert d'Anjou, Filip cel Frumos, Charles de Valois, familiile Cerchi si Donati, Florenta antica si contemporana, istoria intregii Italii, istoria lui Dante cu patimile si ura sa, cu razbunarile si cu iubirea sa sunt tot atatea fete si aspecte ale vietii multiforme zugravite in Divina Comedie. Astfel, in mijlocul nenumaratelor productii teologice ale evului mediu, apare acum pentru prima data descrierea naturii pamantene, apare omul intreg, apare istoria si societatea cu viata ei integrala. In felul acesta, lumea de dincolo de harti, lumea "cealalta", descrisa atat de realist de Dante, depaseste, in esenta ei, abstractiunile doctrinare si mistice.
Dante Alighieri si-a intitulat capodopera Commedia. Atributul de divina i-a fost acordat poemei de catre marele prozator italian Giovanni Boccaccio, primul lector public al operei dantesti, ca un omagiu datorat extraordinarei, supranaturalei ei frumuseti artistice. Dante si-a intitulat opera Commedia pentru ca, potrivit normelor poetice medievale, spre deosebire de tragedie, care are un inceput vesel si un sfarsit catastrofal, oribil, tragic, commedia, dupa un inceput dureros, incurcat, ajunge la un deznodamant "prosper", fericit. Dante si-a intitulat opera commedia si din punctul de vedere al expresiei lingvistice, pentru ca, spre deosebire de tragedie, care era scrisa in ceea ce se considera stilul inalt, in limba latina, comedia sa este scrisa in 'volgare', in limbajul 'umil' al poporului italian.
Topografia Divinei Comedii.
Astronomia si geografia evului mediu aseaza planeta Pamant, imobila, in mijlocul Universului, urmand sistemul geografic al lui Ptolemeu, sustinut si de oamenii bisericii, potrivit si preceptelor Bibliei crestine. In jurul Pamantului se rotesc 7 planete (Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter si Saturn), pe 7 ceruri sau orbite concentrice, a caror marime este mereu crescanda. Acestor ceruri ale planetelor le urmeaza cerul stelelor fixe si asa-numitul primul mobil, primul motor care a generat impulsul miscarii universale. La inaltimi ametitoare, deasupra tuturor cerurilor se afla, infinit, Empireul, sediul dreptfericitilor si al divinitatii creatoare, cu care se va confrunta in final poetul si omul Dante Alighieri.