F de Dumitru Radu Popescu (fragment) referat






F (fragment)
"Peste sat lumina lanternei lui Dimie clipea ca un ochi de pisica si chiar daca el nu putea sa observe tot ce se intampla in intunericul noptii prin gradini si case si pe uliti, era multumit ca era stiut de toti ca el nu doarme si poate sa vada si mai ales ca el cu siguranta este vazut sau stiut ca se afla in plop si vegheaza. Cel care fura sau da foc sau bate in geamul nevestei al carei barbat e plecat in camp sau la oras, ori sforaie, cel care impotriva legii sau a acelei intelegeri nescrise dintre oameni care are o putere superioara paragrafelor trecatoarelor legi scrise comite pasul vinovat, chiar de scapa din ochiul rotund al lanternei sale cu douazeci de baterii (o lanterna special mesterita de el prin unirea a patru lanterne de vanatoare lungi, tubulare, cu cate trei baterii cilindrice fiecare) tot nu poate scapa de impresia ca ar fi putut sa fie vazut, si daca nu spaima, cu timpul cel putin nelinistea care tot la spaima duce ar fi pus incet si sigur stapanire pe el, fiindca Dimie avea practica de partea sa si in numele ei isi construise el credinta ca vinovatul trebuie sa cedeze pana la urma, si bucuria sa era ca numai in fata sa avea sa cedeze, in fata plopului sau, la picioarele sale, ingenuncheat si spasit va marturisi cu groaza de urmari pacatul savarsit.


Paznic neplatit peste avutul si viata satenilor, dupa ce ani de zile fusese degeaba platit, el avea ambitia sa dovedeasca cu probe ca nu mancase banii de pomana si nu din prostia lui in timpul cat tinuse sefia pazei se intamplasera atatea groaznice intamplari, ca nu paza, adica el, era de vina si trebuia sa opreasca din mers niste intamplari ce nu puteau fi oprite, ci de vina erau magazinele care nu pusesera in vanzare baterii pentru lanternele de vanatoare pe care le scosesera in comert. El fusese adica pus in situatia (marturisea el acuma, din plop, zilnic, celor care voiau sa-l auda) tampita de-a avea in pastrare o lanterna formidabila, lunga aproape de-un sfert de metru, o lanterna pentru vanatori, formidabila, insa formidabila numai atunci cand avea si baterii, si baterii n-avea, nu se gaseau. Era doar corpul ei facut, dar fara focul din ea, si fara asta nu puteai sa vezi nici sa-ti bagi degetele in ochi. Zicea ca in fiecare seara pleca cu lanterna la spinare, ca si cu o pusca, legata cu o curea, mai mult sa-l vada oamenii ca are o lanterna decat sa se foloseasca de ea. in ea isi ducea seminte de floarea-soarelui, sa nu-si umple buzunarele si sa aiba ce sparge in dinti, sa treaca timpul, toata noaptea. Si ori lumea isi pierduse increderea, nevazand-o niciodata luminand, in raza lanternei, ori nici nu crezuse niciodata in ea si doar se prefacuse o vreme ca e convinsa de taria ei, nu conteaza, sigur e ca toti il lasau pe el sa creada ca ei se tem de el; si ei isi vedeau de treaba. Lanterna avea o forma frumoasa, eleganta, lacuita, dar inauntru era goala si in golul acesta Dimie isi gasea scuza neputintei sale de paznic oficial, si mai adauga ca de fapt el crede ca nici nu fusese paznic si fusese doar platit pe post de paznic de noapte in sat, la sfat si la cooperativa, ca sa nu fie oamenii mai atenti si sa se pazeasca singuri, fusese platit ca ei sa doarma ca prostii, crezand in ei si cei care aveau ganduri sa nu fie vazuti, chiar de erau vazuti prin intuneric, ca niste umbre, sa ramana nevazuti si mai ales nestiuti. Cu alte cuvinte, ii zicea Noe, tu ai fost platit ca sa fii chior. Cine putea sa nu fie chior, raspundea Dimie, mancand seminte in plop, daca nu erau baterii? Asa era timpul, nu existau baterii, puteam eu sa fac baterii, aveam eu fabrica de baterii? De ce nu ti-ai luat un felinar, il intrebase nevasta lui Ghina. Tu esti tampita, se infuriase Dimie, aici nu e vorba de felinare si de lampi, aici e ceva special la mijloc, bateria e baterie. Si-am sa demonstrez eu ca acuma, neplatit, pensionar adica, o sa vad si gainile in ce loc se culca, tot am sa vad."






Fragmentul propus pentru analiza a fost selectat din partea a doua a romanului F, Boul si vaca, si concentreaza atributele fundamentale ale viziunii si montajului narativ.

Incongruenta realitatii cotidiene la granita cu straniul si terifiantul, imixtiunea oniricului, parodicul si burlescul sunt trasaturi care indeparteaza viziunea autorului de canoanele romanului realist, explicabile in limitele verosimilitatii. Dupa cum se poate observa in fragmentul ales, peste evocarea realista se suprapune o logica simbolica, spatiul narativ devenind locul anormalitatii acceptate ca normalitate. Facem cunostinta cu un bizar personaj care locuieste intr-un plop si a carui lanterna lumineaza tot ce se intampla in intunericul noptii, "prin gradini si case si pe ulitr. intr-o lume care si-a pierdut structura de valori morale, o lume "pe dos", rascolita din propriile ei tipare, contaminata de aerul balciului si al farsei, conditia lui Dimie este parodic asimilata instantei moralizatoare si justitiare supreme; in fapt, personajele si naratorul insusi ratacesc neputinciosi in labirintul ideilor de bine, dreptate, adevar, crima si pedeapsa, fara a putea lua vreo atitudine. Injustitia si lasitatea, chiar viata si moartea se golesc de gravitate, incarcandu-se de deriziune. Elementul simbolic care orienteaza perceptia comic-burlesca a realitatii este lumina lanternei lui Dimie, adevarat laitmotiv in roman: insinuanta, scormonitoare, obsedanta, ea se substituie constiintei culpabile, determinandu-l pe vinovat sa-si marturiseasca vina. Ochiul demiurgic al lanternei dezvaluie substratul tragic al realitatii, dar il ascunde si atenueaza totodata sub masca spectaculosului burlesc.

Montajul narativ, bazat pe procedee precum amestecul planurilor temporale (trecut / prezent), vocile, absenta unei constiinte epice integratoare, este discontinuu. El devine o "modalitate adecvata de patrundere intr-o lume derutata, scoasa din echilibrul sau, o lume culpabila sau cul-pabilizata, care-si vede pulverizate vechile valori; in aceasta lume pe dos, semnele dislocarii sunt concretizate prin suspendarea criteriilor valorice" (Mioara Apolzan, Casa fictiunii, apud N. Manolescu, Arca lui Noe, III).
Absenta coerentei epice isi afla corespondent in structura stilistica a naratiunii in care discursul naratorului interfereaza aproape insesizabil cu discursul personajului. De regula amplu elaborata, cu intercalari de constructii incidente, cu reluari si repetitii, ascultand de principiile oralitatii, fraza se adapteaza varierii capricioase a perspectivei narative.

Teme de lucru:

. Analizati substanta grava, dramatica, a viziunii comic-burlesti din fragmentul reprodus mai sus.
. incercati sa stabiliti cui apartine perspectiva in fragmentul narativ citat: naratorului sau personajului. Comentati.
. Rescrieti continutul fragmentului in registru grav, eliminand elementul burlesc, comic.



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani