Focuri de primavara referat






Ramas nepublicat pana in 1962 la editia de Poezii, Focuri de primavara a fost inclus dupa 1954 in ciclul Ecce tempus si apoi in ciclul postum Cantecul focului. Ciclul Ecce tempus cuprindea treisprezece poezii din perioada de pana in 1954, la care s-au adaugat sapte poezii noi. Cantecul focului include inca treizeci si cinci de poezii. Volumul a fost definitivat in 1959 - . Alte paisprezece poezii urmau sa faca parte din ciclul Cantecul focului, dar ele au fost publicate de poet, asadar sunt antume.
Elanuri vitaliste se deschid in acest ciclu care redescopera tineretea, inflorirea, explozia vegetala ca spectacol inepuizabil al esentelor.

Reluarea ciclului existentei inseamna recuperarea resurselor vitaliste universale. Sonoritati si combustie spontana converg cu miscarea interioara a elanurilor spirituale, a „duhului inverzirii.

Poemul e alegoria recuperarii mitului existentei. Ideea e reiterarea temelor mai vechi ale exaltarii vitalului si elogiului existentului in formele sale diversificate si miraculoase. Resursele cele mai adanci ale vietii evoca imaginarul eminescian: ramul, glia, mugurii.

Ideea restaurarii fortei vitale sub forma fiintarii umane, dar sub infuzie de vitalitate vegetala, e descendenta din acceptia panteista a naturii. „Taria" si oglinda ei terestra isi corespund. „Imaginea telurica a cerului rasturnat" (Ion Pop, op. cit.) rosteste mitul originar reluat in formele lumii fenomenale: faniile cerului coboara pe pamant. E imaginea complementara a „dinamicii oglindirii", asa cum la Eminescu „Oglinda de aur" transfigura un univers tainic in imagine „incifrata", dar inteligibila. Focurile misterioase, „albastre ruguri" aprinse prin vai, rescriu „povestea" sacra a ofrandelor catre un zeu pagan. Primavara se insinueaza prin semne. Renasterea naturii in „chinurile" facerii e miracol, e magie si mit.

Sub suflul viu si verde al naturii, omul insusi se incarca de vigoare:

frinsi de duhul inverzirii




prin gradini ne-nsufletim.
Pe masura-nalta-a firii
gandul ni-l dezmarginim".



Dezmarginirea aminteste de elanul expansiv din Poemele luminii, depasind, insa, ipostaza eului non-problematic, „sti-hial", prin adaosul spiritului (gandului).

Sensurile se leaga in versurile urmatoare, evocand un spatiu-timp para-disiac recastigat dupa o varsta amnezica, a pierderii sensurilor originare. Restaurarea isi are modelul in revitalizarea naturii: primavara redeschide un ciclu vital, restabileste un circuit. Asezarea in mit functioneaza prin sensul de poveste a inceputului:

„Cautam pamantul unde
mitic sa ne-alcatuim,
ochi ca oameni sa deschidem,
dar ca pomii sa-nflorim".



Semnele simetriei eu -lume definesc intreaga poezie din aceasta etapa a creatiei blagiene, in care „schimbarea zodiei" inseamna „reconcilierea dintre subiectul uman, trecut ca printr-un alt purgatoriu, si un univers recuperat in dimensiunile sale initiale: noua epoca «clasica», a deplinului echilibru" (Ion Pop, op. cit.). Corespondenta om - natura devine completitudine: vitalitate pura si spirit se regasesc intr-o armonie a inceputului de lume. Sentimentul rupturii e depasit.

Discursul liric e marcat de verbe purtatoare de marci sugestive pentru o logica subtextuala. ,Ne-nsufletim", „dezmarginim", „aprindem", ,ghicim", „banuim", „cautam", ,sa ne-alcatuim", ,sa deschidem", ,sa-nflorim" sunt verbe ale implinirii fiintei ca dualitate materie-spirit. Un „traseu" al acestei impliniri inscrie fiinta intr-o rotire cosmica ascendenta.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani