Fratii Jderi - subiectul. teme şi motive. personajele referat






Geneza



La crearea trilogiei Fratii Jderi s-a pomit de la un material artistic si documentar - cronica lui Ureche si O sama de cuvinte a lui Neculce, Descrierea Moldovei de Cantemir -, dar scriitorul a avut in atentie si scrierile lui Alecsandri, Eminescu, Delavrancea, Bolintineanu, Iorga in care era glorificat Stefan cel Mare. in tesatura romanului apar si fire din memoria folclorica; recunoastem motive preluate din balade populare (Toma Alimos, Corbea, Chira Chiralina, Serb sarac. Gruia lui Novac), ori din basme, precum si elemente de mitologie- pagana si crestina. Din monografia literaturizata Viata lui Stefan cel Mare, publicata de Sadoveanu in 1934, au intrat in cadrul romanului capitolele VI si VII.

Aceasta mare carte de maturitate este scrisa intr-o perioada in care viata artistului si a Europei sunt supuse zbuciumului, zbaterilor si conflictelor, intr-o vreme de puternica instabilitate politica, sociala si culturala, in anii premergatori ultimului razboi mondial si in timpul acestuia, Moldova din veacul al XV-lea, condusa de mintea geniala si bratul tare al lui Stefan cel Mare, reprezinta pentru autor o epoca de echilibru si putere.
Primul volum al trilogiei Fratii Jderi, intitulat ulterior Ucenicia lui lonut, apare in mai . Urmatorul, Izvorul Alb, iese de sub tipar in iunie . Abia dupa sase ani, in 1942, asistam la ivirea ultimului pilon al trilogiei, Oamenii Mariei-sale.

Viziunea „mythistorica"



Sadoveanu reconstituie, cu mijloacele epicului, istoria Moldovei din timpul lui Stefan cel Mare, creand o ampla cronica a vietii sociale a acestei epoci eroice, miscarea narativa ridicandu-se prin mitizare la cote legendare. La Sadoveanu, asa cum arata Constantin Ciopraga in Mihail Sadoveanu. Fascinatia tiarelor originare, „fundamentala e sensibilitatea pentru nuante, fara excese mitologice sau de alt gen. Prin viziune mythistorica sa se inteleaga o privire sintetizatoare, aliaj pamantesc si transcendent, o noua realitate, intregita mitic: arhitectura conceputa contrapunctic sub semnul muzicii".

Pe de alta parte, in exegeza aceluiasi critic sadovenian, „descoperirea unui timp si a unui topos romanesc, apropierea de formele originare, sentimentul unei autohtonii stravechi, angajeaza progresiv constiinta, imaginatia lucrand adecvat. Nu numai in Manole Par-Negru, personaj imaginat, transpare ceva din fondul abisal, inconstient al lui Sadoveanu, dar si in Stefan, voievodul, eposul tinzand sa ia din prezent nostalgiile si, uneori - deloc paradoxal -necesitatea mitologicului".

Formula epica



Intriga complicata si imprevizibila, situatiile epice limita, culoarea de epoca ce contribuie in buna masura la realizarea tonalitatii dau, evident, impresia de roman istoric, in care intalnim formule ale romanului de aventuri, practicate de Walter Scott si Al. Dumas. S-a vorbit de multe ori despre existenta mai multor microromane in cadrul unuia singur: romanul unei formatii, romanul domniei, al familiei, al eroismului etc. Toate acestea corespund ideii de roman-fresca. Unele teme recurente, cum ar fi aceea a expeditiei, caracterizarea arhetipala a personajelor, statutul lor eroic, precum si alegorizarea, incadreaza Fratii Jderi in categoria romantului.

S-a spus ca trilogia Fratii Jderi este o epopee eroica. Aceasta, deoarece are o structura pluriforma, un ritm polifonic, monumentalitate, viziune mitica si atmosfera de legenda. De fapt, ne aflam in fata unui roman epopeic simbolic, in care naratiunea urmareste atat destinul individual cat si pe cel colectiv, investite cu sensuri simbolice.

Romanul e construit din trei parti, care sunt dispuse in cadrul celor trei volume. Constructia epopeica este exprimata si de cele doua niveluri ale actiunii. in interiorul primului nivel, cel social, distingem un plan istoric, unde se concentreaza evenimentele din jurul domniei (actiunile politice si militare ale lui Stefan) si un plan civil in care se ilustreaza viata oamenilor -aici un nucleu principal fiind familia Jderilor. Al doilea nivel, care este existential, cuprinde un plan real si un plan miraculos, legendar.

Subiectul. Teme si motive



Hramul Manastirii Neamt, din vara anului 1469, cu care se deschide primul volum, este un spectacol ceremonial ce are rolul de a sublinia maretia voievodului si unitatea dintre acesta si mase. in acest moment intra in scena lonut Jder si starostele Nechifor Caliman. Din povestea batranului staroste, plina de umor, aflam despre razboiul lui Stefan „cu aceasta tara fara ran-duiala unde poruncesc „multi stapani". Acum se contureaza vechiul conflict domnitor - boieri.
Daca tara cunoaste o autoritate barbateasca, familia Jderilor este pe punctul de a avea o conducere matriarhala in ciocnire cu o puternica forta de opozitie - Manole Jder, pe care Ilisafta il numeste „cuc batran" pentru nestatornicia lui din tinerete. lonut este rodul unei legaturi extraconjugale a comisului. Simion si Nicodim, ceilalti copii ai sai, au avut pe vremuri deceptii in dragoste.

Intriga se tese mai ales in jurul tentativei nereusite a lui Gogolea Pogonat de a-l rapi pe Catalan, calul lui Stefan. Armasarul domnesc are insusiri magice. In el este concentrata puterea voievodului.

lonut este chemat in slujba domneasca si in prima sa calatorie la Suceava este insotit de fratele sau, vistiernicul Cristea, si de frumoasa Candachia, sotia acestuia. Arhimandritul Amfilohte si parintele Timotei sunt dascali vestiti, de la care lonut are de invatat. Numit Bildungsroman, Ucenicia lui lonut este deocamdata un roman al inocentei. Candoarea tanarului erou este reliefata mereu de catre Nechifor Caliman, care il numeste „manz". Tanarul cunoaste si prima criza erotica. Dragostea pentru jupanita Nasta, de la Ionaseni, il determina sa tradeze fratia de cruce cu Alexandrel-Voda, fiul lui Stefan cel Mare. Are prilejul sa-si treaca examenul de ostean adevarat, prin lupta vitejeasca cu dusmanii lui Voda, salvand viata fiului domnesc. lonut dovedeste ca este format ca ostean in timpul luptei contra tatarilor, cand il ajuta pe Simion sa captureze pe fiul lui Mamac Han.
inainte de a intra in planul realitatii evenimentiale, incursiunea tatarilor si biruinta asupra lor este anticipata prin prevestiri miraculoase, se desfasoara mai intai la nivel mitic, ca in vechile epopei: ,J5tand sfantul mucenic ca o paza in acea lumina a vazduhului, i s-au aratat mariei sale Stefan hoardele impungand in tara () Atuncea iar s-a miscat osteanul lui Hristos, Ioan, aratand cu bratul semn de inchidere in urma nohailor".
Plecarea lui lonut la Chilia, insotit de slujitorul sau Gheorghe Botezatu Tatarul, are drept scop recuperarea jupanitei Nasta. Evadarea necugetata din cadrul familial este pana la urma o calatorie cognitiva - tema epopeica. De fapt, aventurile lui lonut au si un caracter initiatic. In romantul educativ, confruntarea cu pericolul si victoria asupra personajului infernal este o conditie finala pentru formarea eroului. Un astfel de dragon invins de lonut este Suleiman Beg. „Forma completa a romantului expeditiei este tema uciderii balaurului" (Northrop Frye).

Volumul I este un roman al cunoasterii primitive, empirice. intocmai ca in basmele romanesti, oamenii cred in existenta cailor nazdravani cum ar fi Catalan, care totusi refuza „tabla cu jaratic" cand lonut i-o pune inainte. Ilisafta evoca cu spaima vedenia cumplita a baiatului lui Todiras Arama: „Din acele neguri s-a ales o apa; din acea apa a iesit o aratare cu par despletit si cu gheare". Tot ea il afuma pe lonut in somn cu par de lup si este convinsa ca destinul omului depinde de un urs mitic care „are randuiala sa umble si sa lucreze pentru omul lui". Volumul urmator este romanul cunoasterii magice, iar ultimul - al cunoasterii rationale.

Seceta si cutremurul descrise la inceputul partii a doua a romanului sunt semne ale evenimentelor viitoare. Tehnica anticipativa realizata prin simbolizare este proprie epopeii: ,A detunat in fundul pamantului si s-a dat zvon in inaltime, pentru ca sa nu mai intarzie domnii si imparatii; sa nu se mai desfraneze in lume, ci sa purceada impotriva lui Antihrist razboi pentru credinta dreapta'. Viziunea mitica este intarita si prin dimensiunea monumentala si fantastica atribuita fratilor Caliman, prezenti, in momentul cutremurului, la curtea de la Suceava: „Uita-te la dansii cat is de mari si de grei: parca ar fi inorogi". Gandirea lor este primitiva, miscandu-se pe linia acestei viziuni, ei fiind convinsi ca „N-a dat din coada prea tare pestele cel mare pe care sta asezat pamantul".

Plin de haz este episodul in care cei doi frati, Onofrei si Samoila, duc o scrisoare la cetatea Neamt, surprinzandu-se aici atitudinea omului primar fata de textul scris.
Cetatea Neamt este locul de recluziune al lui Ionut Jder, un topos in care recunoastem tema exilului existential al individului, conditie necesara reintegrarii sociale a inocentului.
Jitnicerul Neculaies Albu o rapeste pe Marusca, fiica lui Iatco Hudici si dragostea tarzie a lui Simion. Expeditia recuperatoare la Volcinet, in Polonia, intreprinsa de fratii Jderi, este un episod eroic si cavaleresc.
Spectacolul casatoriei lui Stefan cel Mare cu Maria de Mangop, urmasa a vechilor Comneni, retine prin ceremonialul ce contribuie la realizarea culorii de epoca. La Sadoveanu nunta este un motiv central, avand, pe langa aspectul etnografic, valente politice, filosofice sau sociale.
Nucleul narativ al celui de-al H-lea volum, unde Stefan cel Mare apare in prim plan, este scena vanatorii de la Izvorul Alb. Din nou faptul real este proiectat in mit. S-a afirmat de atatea ori ca vanatoarea domneasca este un ritual de initiere. Pelerinajul domnesc ilustreaza motivul cautarii - al solutiilor de implinire a unui destin individual (al voievodului) si colectiv (al Moldovei). Domnul este acum exploratorul. Pentru a lamuri sensurile prezentului si viitorului este necesara aceasta contopire cu trecutul care se realizeaza prin cufundarea in elementul naturii. Calauza in aceasta calatorie este legendarul bour.




Culoarea alba primeste la Sadoveanu sensuri pozitive. Calul alb este simbolul puterii politice, iar bourul alb este primordial, fiind o metafora a vechimii timpului. Izvorul alb este o metafora a curgerii tuturor lucrurilor, sugerand existenta universala. Forma metaforica a acestei calatorii pe verticala, spre starea edenica a inceputurilor, este vanatoarea. Daca stihiile si apele sunt imagini ale schimbarii, ale curgerii temporale, muntele, piatra exprima permanenta, fixitatea. Pestera este un loc al meditatiei.

Inca o data observam ca la Sadoveanu natura nu este decorativa. Omul intra in corespondenta cu ea, este incadrat cosmologic. Initierea in cel mai inalt grad in tainele naturii o intalnim la mag sau la intelept. Un astfel de tip uman este schivnicul de la Izvorul Alb, insa'adevarati magi sunt si arhimandritul Amfi-lohie Sendrea, cuviosul Nicodim, si chiar Stefan cel Mare, care preia semnificatia unor aspecte ale cosmosului si o aplica in planul guvernarii terestre.
Primele doua volume ale romanului alcatuiesc o cronica de familie, avand in vedere concretul perisabil, viata de toate zilele. in acelasi timp, ele sunt o cronica sociala, analizand procesul alcatuirii unei noi societati moldovenesti, bazate pe randuiala si dreptate. Ultimul volum este mai incarcat de istorie, este o fresca a intregii Moldove care se intareste pentru razboiul cu turcii. in acest sens, scena secundara in care Manole Par-Negru primeste putere de la ursul care-i calca salele este simbolica. Razboiul e o afacere a intregului popor.
Distingem doua episoade principale. Primul este calatoria lui Ionut in Imperiul Otoman. inainte de a face acest pelerinaj strategic, personajul, care ilustreaza motivul orfanului, este adoptat de trei ori: prima data il gasim in familia lui Nechifor Caliman, apoi il adopta Ilisafta si in cele din urma arhimandritul Amfilohie Sendrea ii devine parinte spiritual.
Imperiul lui Mehmet are atributele infernului. Reaparitia lui Ionut la suprafata, in urma acestei disparitii initiatice, produce achizitionarea unei a doua personalitati, o transmutare de destin.

Dintre episoadele secundare retinem farsa jucata de Ionut lui Alexandrel-Voda, dar si povestea plina de mister a morarului de la Manailesti, dupa care urmeaza o enclava descriptiva - prezentarea tinutului Vasluiului, ce retine atentia prin dimensiunea panoramica, cadru pregatitor pentru al doilea episod fundamental cu functie de deznodamint: batalia de la Vaslui. in realizarea tabloului luptei de la Podul-inalt se recurge la procedeul amplificarii epopeice obtinut prin comparatii si hiperbole. Astfel, batalia finala este plasata in timpul mitic. Scena confruntarii cu balaurul se repeta canonic, de-a lungul intregului text, lucru ce duce la potentare in final: ,foirea urdiei a pornit din nou, ca a unui balaur cu multe capete si labe care se taraia prin mlastina"; „trupul balaurului a fost curmat in doua". in acest context simbolic, Stefan cel Mare este investit cu rolul mitic al omoratorului de dragoni: „Osmanlaii au pornit in risipa manati de biciul de foc al acelui arhanghel infricosat"

Timpul terestru, istoria, irupe in eternitate.

Constructia personajelor



Se poate spune ca personajele romanului Fratii Jderi nu sufera un proces de devenire psihologica, ele sunt fixe. De fapt, sunt incadrate cosmologic, pentru ca natura se reflecta in om. Ele sunt arhetipuri, avand rol mitic. In acelasi timp, caracteristica spatiului epopeic este monumentalitatea eroilor.
Personajele apar si in ipostaza de naratori. Povestitorul nareaza istoria, povestitorii comenteaza viata. Solul papal si solii venetieni care viziteaza Tara Moldovei creeaza romanul epocii. Cand autorul intreprinde panorama vietii sociale, personajul colectiv devine narator: ,JVoi razesii, mai ales noi razesii din Tara-de-Sus, suntem barbati care nu ne spariem cu usurinta de unii si de altii".

Cele doua personaje fundamentale ale epopeii sunt Stefan cel Mare si Ionut Jder. Stefan cel Mare este un personaj istoric, este domnitorul, dar este urmarit si in momente comune tuturor oamenilor, este umanizat. Portretul sau urmareste linia inaugurata de Grigore Ureche: „Se vorbeste prin sate despre muria-sa ca-i un om nu prea mare de stat, insa groaznic cand isi incrunta spranceana". Stefan cel Mare este un om al Renasterii, un umanist. De multe ori, postura sa de personaj absent il ridica la puterea de forta coordonatoare a realitatii. infaptuieste ordinea in planul uman (,JZazboiul meu il am cu aceasta tara fara randuiala"), dar si la nivel cosmic: „De cand acea putere se asezase asupra Moldovei, parea ca s-au schimbat si stihiile". Are calitate de mag, de invatat, dar are si atributele eroului, pentru ca transmite un sens universului. Este un personaj justitiar, instaurand in Moldova siguranta si spiritul dreptatii. Dintre diversele situatii in care e prezentat, definitoriu apare episodul luptei de la Vaslui, aceasta devenind simbol al tuturor razboaielor sale, al epopeii Moldovei timpului sau, al conducatorului de osti - Stefan, el insusi erou de epopee.

Ionut Jder este eroul aventuros al epopeii, fiind in buna masura un personaj picaro, prezentat in mers, cinetic. Mobilitatea sa se verifica mai ales in situatii dificile. Cand ucenicia sa ia sfarsit, dupa ce se initiaza in tainele vietii si ale societatii, Ionut ocupa un loc in ierarhia sociala si in cea familiala. Batalia de la Vaslui, unde Ionut se remarca, ii certifica inca o data vitejia, intelepciunea, barbatia si devotamentul pentru domn si tara.
Manole Jder poate fi pus in paralel cu celalalt personaj dominant al romanului, Domnitorul. Capul familiei Jderilor este, structural - dar la o scara mai mica - corespondentul puterii absolute, Stapanul. Manole este dominat de sentimentul devotamentului pentru domnitor. Ca si ceilalti oameni din popor (de exemplu Calimanii), Jderii au fata de domnitor atitudini care, de fapt, reflecta felul de a fi al acestuia. Solidaritatea din familia lui Manole oglindeste solidaritatea locuitorilor intregii tari. Desemnandu-i pe membrii familiei lui Manole ca reprezentanti ai poporului, Sadoveanu subliniaza ideea ca acesta este, alaturi de domn, fauritor de istorie.
Ilisafta este prezenta stabila, statica a clanului. Lipsa de mobilitate este compensata in cazul ei de setea de informatie. Sotia lui Manole Jder se caracterizeaza printr-o gandire mitica, arhaica, fiind convinsa ca ,Jlecare om are un urs al sau", care ii poarta norocul in viata. Este pastratoare de traditii. Patroneaza nuntile, petrecerile si botezurile din familie. Are un pronuntat instinct matern. La batranete este autoritara, clevetitoare, poseda arta impunsaturilor verbale, dar si a vorbelor dulci. Cand afla ca Simion si comisul Manole au cazut in lupta de la Vaslui, comportarea ei este exemplara, nu are timp de jelit, ci pentru indeplinirea datoriei fata de cei morti.
Desi nu i se acorda spatiu prea larg in roman, Nicodim Jder reprezinta o linie definitorie in tesatura cartii. Citeste lucrurile, oamenii, stelele si traduce semnele lor. Dupa fiecare eveniment important el consemneaza faptele, apare in ipostaza povestitorului, este cronicarul epocii.
Simion Jder este cel mai mare dintre fiii comisului Manole. Initiator al lui Ionut in mestesugul armelor, este un ostean vrednic si incercat. Este melancolic si taciturn, insa exploziv cand nu te astepti, timid si calculat, rece, curajos si viteaz in bataliile purtate de Stefan cel Mare. Cade eroic, impreuna cu tatal sau, in batalia de la Podul-inalt.
Amfilohie Sendrea este modelul carturarului. Practica ascetismul, traind intru spirit. In acelasi timp, este un om de actiune, avand si o intensa viata pusa in slujba domnitorului. Arhimandritul este creierul ideologic si politic al domniei.

Retorica figurativa



Referitor la limbajul artistic s-a vorbit mult despre arhaicitatea textului, care are drept scop culoarea de epoca. Aceasta impresie se obtine si la nivel ideografic, prin surprinderea reprezentarilor religioase, magice si mitologice ale epocii lui Stefan cel Mare. Retinem apoi aerul legendar al temei abordate care se realizeaza prin viziune unitara, impingerea realitatii istorice catre fantastic si monumental, si prin tonalitatea de destainuire.
Prezinta interes felul cum se contureaza grandiosul epopeic. in aceasta directie, discursul romanesc urmeaza traseul de la imagine la simbol, printr-un proces de extensiune semantica. Viziunea simbolica da lucrurilor un sens adanc: Zdrobirea aceea a balaurului se incretea inca de zvarcoliri si tresarea de gemete. Pe sub nouri au trecut doua invaluiri de corbt. Amintim ca in text imaginea balaurului este recurenta. Dimensiunea epopeica se obtine si prin tehnica repetitiei care are rolul de a potenta imaginea. in confruntarea finala, balaurul semnifica Imperiul Otoman, raul cosmic, rapus „de secera-torii din Apocalips".
Relatiile metaforice se stabilesc si prin tehnica acumularii retorice (enumerarea) si prin aceasta se ajunge la amplificarea epopeica, in tabloul luptei de la Podul-inalt: „Se vedea imprejurimea umpluta de spaimele mortii si risipirii, pustile intrate ca in sorb cu vitele si omenirea care le slujeau, ca si calareti cazuti cat n-ar fi chip sa-i numen".

Stilul lui Sadoveanu poarta amprenta marilor sale inzestrari artistice. in Fratii Jderi, panorama epopeica se construieste prin folosirea retoricii figurative ca principiu structuram al naratiunii (hiperbolizare, extensiune simbolica, repetitie, enumerare).



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani