Gramatica - Ilarie Voronca referat






Gramatica
Cuvantul in literatura ca si culoarea sau linia in pictura are un rost abstract, mai presus de intelesul gramatical sau logic. Exista o chimie a cuvintelor cu interesante rezultate ale reactiunilor dintre ele. Verbul, intrebuintat pur, asemeni materialelor din constructiile plastice, capata o semnificatie neinregistrata de dictionar. De altfel, e in adevar penibila necesitatea de a da fiecarui cuvant un inteles imediat. Cuvantul traieste indiferent de sens, precum fierul, piatra sau plumbul rezida deplin inaintea formelor imbracate in comert. Anecdota cuvintelor sau a realizarilor plastice e comercializarea lor. Si intru aceasta comercializare sfarsesc toti mestesugarii neinzestrati ai cuvantului. Artistul adevarat creeaza direct, fara simbol, in pamant, lemn sau verb, organisme vii, masini spintecand drumuri, strigate tresarind violent, ca in furtuna acoperisuri. Cuvintele obtin astfel propriul lor sens, boxand sau imbratisandu-se intre ele. Linia nu mai are rostul fotografic de a imprumuta spectatorului o reprezentare cu corespondente in afara. Fraza nu mai e o fictiune amintind discursul electoral sau declaratia de dragoste sub luna a placintarului devenit brusc poet. Opera de arta nu mai arc nimic supranatural, ca fantomele sau fonograful. Cuvantul liber, fulgerator, aluneca singur ca un stilet in meningea cititorului. Ochiul nu clipoceste bleg. Verbul zgarie-cer.

Cele dintai cercetari asupra cuvantului considerat in el insusi precum si a reactiunilor dintre cuvinte ar putea reveni lui Rimbaud si lui Mal larme (mai tarziu deplin obtinute de Marinetti, Picabia, Tristan Tzara, Kurt Schwitters), daca nu am gandi ca, inca mult inaintea lor, Nostradamus1, in invocatiunile lui misterioase, ajunsese la surprinzatoare alaturari de cuvinte.
Totusi, constienta impotrivire fata de fraza gramaticala si plata incepe cu Mallarme. Prin el, drumul era deschis. Aportul generatiei Apollinaire, Andre Salmon2, Braque, Picasso a insemnat o violenta si temeinica zdruncinare a academismului. Cele mai interesante devin insa cercetarile incepute dupa razboi, la Ziirich, de generatia Arp, Schwitters, Marcel Iancu, Tristan Tzara, Picabia, Soupault. Alarma a fost starnita. Spectatorul avea sa-si dea seama ca de-aici cuvintele nu mai sunt niste papusi inert ascultatoare. Cuvintele au viata lor, pe care si-o cer si o creeaza. Cuvantul dansator descatusat avea sa sara dintre randuri, sa sparga fraza ca pe o nuca de cocos. Laptele scurs va darui gustul unor tinuturi stranii, in care etimologia si sintaxa, mediocru utilitariste, nu si-ar mai afla loc.
Am mai desprins candva rostul artistului, precizat in straduinta de a improspata cu un element nou si propriu cadrul uzat al artei. Desigur, formele de arta se rod si, fara acest efort novator, arta ar cadea intr-o distrugatoare platitudine. Artistul nou aduce, o data cu sensibilitatea lui, o personala ordine a termenilor propozitiei. Logica e cu desavarsire indiferenta creatiei artistice. Si, de buna seama, orice plasmuire neprevazuta e in contrast cu acest regulator filozofic al unei oranduiri trecute. Logica e rezultanta unor cercetari implinite. Nu se poate deci referi la prezent si mai putin la viitor. E un fapt limpede: orice aport, in orice domeniu stiintific (Galileu, Einstein, Freud), filozofic, artistic, pare nelogic, pentru motivul foarte simplu, spus mai sus, ca logica e produsul comun al unor cercetari trecute, aplicabil asadar numai in limita acestora. Rezultatul unei experiente noi va aduce deci si o logica, aparent nelogica, mai tarziu, dupa indelungi intrebuintari, inscrisa oficial in catalogul vechii logici. Dar un lucru vom sublinia: creatorul adevarat si nou sfarama cu tarnacopul temperamentului sau legile cunoscute. Orice artist trebuie sa fie aducatorul unor alte principii, scoborand in concertul de fulgere de pe muntele Sinai cu tablele3 logicei noi in maini. Din cercetarile ultimilor ani, logica pensionatelor de fete si a academiilor a iesit zdrentuita.




Si aceasta, intru folosul netagaduit al artei. Banalitatea si repetarea spre care convergea a fost inlaturata de ineditul eforturilor actuale.

Etimologia, sintaxa, gramatica au avut si mai mult de incercat. Pentru ca o fraza perfect gramaticala e o fraza logica.
Creatorul nou a sfaramat deci si regulele cunoscute ale gramaticei. Imaginea noua a cerut si o constructie noua. Si cat de admirabile imagini rezulta uneori din[tr-]o greseala gramaticala. Poetii au cunoscut intotdeauna (desigur, in mai mica masura decat azi) bogatia de expresie pe care o aduce o asemenea eroare. De aici a rezultat pe vremuri licenta poetica. Pentru sensibilitatea de acum, licenta, cum era conceputa inainte, ar fi o idiotie. Nu licenta, ci libera insiruire a cuvintelor. Verbele descojite de simbol capata adevarata vitalitate, f] Cert e ca sfidarea si daramarea logicei si gramaticei inseamna inavutirea sensibilitatei, a artei in genere. Din eforturile si sfaramaturile acestea vor naste glasul si gestul sensibilitatei viitoare. Strigatul lui Heliade-Radulescu „Scrieti, baieti!" trebuie reeditat deci, sapand insa in el semnificatia vremei: „Faceti
si greseli de gramatica".

(Punct, ta. 6-7, 3 ian. 1925)

Note
(1) Nostradamus; pe numele adevarat Michel de Nostre-Dame (1503-l566) - astrolog celebru, autor al culegerii de preziceri Centuries (Centurii); a activat la curtea Caterinei de Medici (1519-l589) si a lui Carol al DC-lea (1550-l574), regi ai Frantei;
(2) Andre Salmon (188l-l969) - romancier si poet francez; prieten al pictorilor cubisti; (3) aluzie la coborarea lui Moise de pe muntele Sinai cu cele doua table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu (v. Vechiul Testament, Iesirea, 31, 18).



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani