INAINTASI SI URMASI de Ion Gorun referat






14 iunie 1912

Ciudata mi s-a parut intotdeauna pretentia generatiilor noi critico-literare, de a intra in viata intima a scriitorilor din generatiile trecute, de a-i trage la raspundere, inaintea postertatii, pentru fapte, altele decat cele literare, artistice, de a-i caina pentru amoruri nenorocite sau a-i dojeni pentru diferitele atitudini, particulare, ce ei au gasit cu cale a pastra fata de contimporanii lor
Asemenea lucruri, se zice, contribuie la cunoasterea mai adanca a operei scriitorilor Din parte-mi marturisesc ca n-am fost niciodata in stare sa gasesc, pentru a intelege mai bine opera unui scriitor, ajutoare sau lumini noi, in diferitele istorioare ce am citit si eu povestindu-se despre viata lor A! ca un scriitor sa vie el insusi sa ne povesteasca din amintirile sale, - asa ceva da, poate sa aiba o inalta valoare artistica; - dar ca orice scotocitor de hartioare ratacite sa vie sa ne reconstituiasca din ele tot felul de mtimitati, spre a gasi vietii scriitorilor ceea ce cu oarecare buna - si mai des rea - inta, se poate gasi vietii oricarui muritor de pe acest glob de tina: „rautati si mici scandale" - asta nu. Sa guste asemenea „istorioara literara" cine vrea si cine poate. O „istorie literara" eu cred ca are sa se preocupe de altfel de probleme si de altfel de izare.

Iata un proces care se face, de catre unii tineri scriitori, lui Vasile Alecsandri: - Ca de ce acest poet-boier, desi contimporan in o parte a vietii sale cu Eminescu, nu a venit in ajutorul acestui poet-proletar. Sa bagati de seama ca nu e rba atata despre o pretuire literara, - macar ca nici in aceasta privinta nu stim cu ce drept urmasii ar putea sa vina sa faca procese inaintasilor, - dar este rba mai ales despre o ajutorare baneasca, cu care, dupa tanarul poet Trei-stele, poetul mai vechi si mai bogat ar fi fost dator urmasului sau mai putin inzestrat materialiceste

Asa ceva se cheama „sincera relta sufleteasca" a poetului Trei-stele al secolului al douazecilea. Aceasta „sincera relta" il face sa ironizeze pana si activitatea literara a „marelui" Alecsandri, fara a mai rbi de personalitatea lui, care „ramane mult intunecata" prin faptul ca „desi cunostea pe Eminescu si-i stia nenorocirile vietii, n-a gasit in sufletul sau de poet nici un indemn de a intinde mana de ajutor nenorocitului sau confrate, desi starea sociala si materiala a lui Alecsandri i-ar fi ingaduit lesne s-o faca, si poate chiar fara mult sacrificiu" - „Daca nobleta sufletului «marelui» Alecsandri ar fi fost la inaltimea operei sale", -incheie poetul sincer reltat sufleteste „trebuia s-o faca aceasta, daca nu din indemnul nobletei sale sufletesti, cel putin ca sa inlature imputarile, pe care ar fi trebuit sa presitnta ca i le va aduce posteritatea"
Ce stil, - dar mai ales ce cugetare! Alecsandri, vedeti dumneaastra, daca n-a gasit in sufletul sau indemnul de a ajuta cu ceva parale pe Eminescu, trebuia sa faca aceasta macar in prevederea ca va veni odata poetul Trei-stele al secolului al douazecilea si-i va aduce imputarea, „in numele posteritatii!" Nici nobil sufleteste, nici macar practic si prevazator, - iata ce junele nostru poet modern crede ca poate sa impute unui Alecsandri, al carui nume isi permite sa-l insoteasca cu reflexiuni amare si calificative ironice.





Ei bine, nici macar atata nu este adevarat, ca Alecsandri n-a ajutat baneste pe Eminescu Lucrul, cred eu, ar fi fost mult mai bine sa fi ramas in uitare, sa fi ramas acoperit de tacere Dar ca poetul Trei-stele, indemnat de reltele-i sincere sufletesti nu te lasa, - si atunci se gasesc si alti cercetatori de hartioare care vin si spun, rectificand si reabilitand: - Pardon, Alecsandri a trimis odata lui Eminescu doua sute de lei, - dovada chiar o scrisoare a lui Eminescu, in care el zice, intre altele: (aceasta citatie o facem, noi, pentru ca cel putin vazandu-se candoarea sufleteasca a lui Eminescu, sa se mai atenuieze putin tot ce este, desigur, penibil, foarte penibil in asemenea destainuiri): - „Nu stiu de unde a aflat despre adresa mea si pentru ce mi-a trimis suma. Desigur ca i primi vreo scrisoare care imi va explica destinatia lor"
Acuma, daca odata lucrul acesta s-a dat pe fata, - ce-l opreste pe tanarul poet Trei-stele sa admita ca suma de care e rba aci n-a fost singura pe care Alecsandri a trimis-o lui Eminescu? Astfel fiind, datoria lui ar fi sa faca „mea culpa" si sa redea, „in numele posteritatii" stima si consideratia, personala si literara marelui Alecsandri, cu acest calificativ scris de asta data fara semnele de citatiuni ale ironiei.

Dar despre posteritate a rbit si Eminescu intr-o scrisoare a sa in care zice: - „Posteritatea nu vreau sa afle ca am suferit' Asa simtea, aceasta ia acel suflet „care s-a coborat in mocirla vremurilor" Cu atat mai putin, desigur, Eminescu ar fi vrut sa afle posteritatea despre toate cele ce epigonii sai de astazi dau de veste viitorimii si vremilor de fata, - fie lucruri mincinoase, fie adevarate.

Chiar adevarat daca ar fi fost, ca Alecsandri n-a ajutat niciodata cu parale pe Eminescu, si numele unuia si inta celuilalt ar fi trebuit sa ramana sfinte inaintea oricarei „sincere relte sufletesti". - Sa se fi gandit la o altfel de „sincera relta" de acest fel, la aceea pe care ar simti-o Eminescu, cand ar sti si ar vedea cum se respecta dorinta, porunca lui, despre ceea ce el n-a vrut si nu vrea ca posteritatea sa afle
Dar intre urmasi si inaintasi asa este: cei dintai au intotdeauna avantajul ca pot sa ia cum r si cum le plecare la refec pe cei din urma, - mai ales cand acestia sunt morti, inaintasii, din seninatatea trecutului lor, trebuie sa sufere si sa taca.


loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani