Inspectiune (fragment) "Mai multi prieteni - impiegati in diferite administratii publice - stau de vorba, la masa lor obicinuita intr-o berarie, despre chestiunile la ordinea zilei. Firesc lucru ca, dintre toate, sa-i intereseze una mai cu seama: e vorba de nenorocirea unui coleg, vechi impiegat, reputat pana mai zilele trecute ca un functionar model, ca un om de o probitate mai presus de orice banuiala, si care fuge din tara lasand in casa publica o foarte insemnata lipsa de bani. Fiecare dintre camarazi comenteaza in felul sau aceasta trista aventura: unul infiereaza cu toata asprimea fapta, altul nu si-o poate explica indestul, altul incearca sa gaseasca o scuza pentru fugar; in fine, d. Anghelache deplange pe nenorocitul acela, «care nu e decat o victima a neglijentii altora!». La aceasta parere, aruncata cu toata seriozitatea de d. Anghelache, toti ceilalti fac niste ochi mari; din aceasta, vede d. Anghelache ca amicii lui nu i-au priceput deloc vorbele, si astfel se simte obligat a le da explicatiunile necesare. Si nu trebuie sa uitam a spune ca dintre toti cel mai competent in materie este d. Anghelache: d-sa este manuitor de bani publici intr-o mare administratie. - Fireste ca nu este el de vina, zice d. Anghelache. El este o victima a neglijentii altora! -!? - De cata vreme nu a fost controlat? De cati ani nu a venit vreun inspector sa-i verifice casa? Mizerabilii! - Da-mi voie! Care va sa zica, daca manuieste cineva bani publici si nu este controlat la vreme, asta insemneaza ca delapidarea, ca necinstea lui ar fi scuzabile? Sa ma ierti! - Ba nu te iert deloc! striga foarte tare d. Anghelache, batand cu pumnul in masa. Nu te iert deloc, pentru ca d-ta nu-ntelegi, n-ai idee de ce vorbesti! Cine n-ar cunoaste bine pe d. Anghelache si-ar explica tonul si manierele acestea violente prin numarul paharelor de bere consumate; insa camarazii il cunosc destul ca sa caute o alta explicatie; pe cand o cauta in zadar, d. Anghelache inghite pe nerasuflate inca un pahar si urmeaza din ce in ce mai cu caldura: - Dumnealor sa-i traga pacatele nenorocitului! Dumnealor l-au mancat! Daca la cea dintai ciupeala, ar fi venit un domn inspector si i-ar fi facut casa, ar fi gasit lipsa mai nimic Asa e? -Asae! - Si daca i-ar fi zis: «Amice, iti lipsesc patru-cinci sute de lei din casa; ia fii bun d-ta si-i pune imediat la loc, si aldata socoteste mai bine; ca foarte curand am sa viu iar sa te vizitez, si-ti declar ca nu-ti voi mai vorbi tot astfel; imediat voi raporta cui de drept!». Asa e ca nu se nenorocea omul? -Asae! - Apoi daca e asa - striga d. Anghelache foarte tare, trantind cu paharul in masa - daca e asa, de ce va faceti ca nu-ntelegeti? ori sunteti idioti? Idioti! Cuvantul acesta face pe camarazi sa nu mai inteleaga nimica. Ca sa pronunte d. Anghelache, care este un tip de urbanitate, astfel de cuvant, desigur trebuie sa fie scos din tatani. insa ce? ce l-a putut scoate astfel din tatani pe d. Anghelache? lata ce nu pot intelege camarazii. Dar d. Anghelache bea inca un pahar si foarte enervat urmeaza: - Stiti dv. cati bani imi trec mie pan mana? -Mii! - Vezi ca esti prost? - Nene Anghelache! - Mii, ai? Sute de mii, boule! - Nene Anghelache! - Ce, nene Anghelache? ce, nene Anghelache? Tal! Tal!! Tal!!! - Nene Anghelache, spargi paharul! - Nu vezi ca bat de un ceas, si nu vrea sa vie mizerabilul! Tal!!! In sfarsit, mizerabilul vine D. Anghelache isi plateste consumatia plus un pahar, care trebuie sa vie. - Milioane, neghiobule! striga d. Anghelache. De cand crezi d-ta ca n-a mai dat pe la mine cineva, sa-mi verifice casa? - De cand? - De acum unsprezece ani, de cand am luat-o in primire Miseii! - Pentru ca te cunosc toti ca esti un functionar corect. - Corect! striga d. Anghelache fierband Corect! De unde stiu dumnealor ca sunt corect? Canaliile! Si aduce paharul la gura. - Cine poate crede de dumneata ca nu esti un om cinstit? Cinstit! Cand aude acest cuvant, d. Anghelache se scoala drept in picioare cu paharul ridicat in sus, si, in culmea furiei: - Nu va permit sa faceti glume proaste pe socoteala mea, magarilor! ca va sparg capul! Tranteste paharul de masa de marmura, prefacandu-l in tandari, si iese turbat pe usa. Lumea toata din berarie isi intoarce privirile spre masa camarazilor, cari au ramas consternati. Cateva minute, in timp ce chelnerul sterge urmele accesului de violenta al d-lui Anghelache, tac toti, cautand fiecare in ochii celorlalti o lamurire -Am inteles! zice unul. - Sa stii c-a facut-o! adaoga altul. - E pierdut, nenorocitul! In momentul acesta, iata ca intra in berarie un domn matur. Camarazii de la masa il saluta respectuos. El se apropie cu bunavointa de dansii si le intinde mana cu un aer de vadita superioritate. - Buna seara, baieti. - Buna seara, domnule inspector. () - Ce mai e nou? intreaba noul-venit. - Mai nimica, domnule inspector S-au dat lefurile astazi. - Da? Eu n-am fost astazi la minister, am dormit toata ziua; ieri noapte in tren n-am putut inchide ochii; era plin de deputati si de senatori M-a chemat telegrafic ministrul sa viu de la gara drept la dansul acasa De mane incepem sa calcam rand pe rand toate casele Istoria nenorocitului celuia care a fugit in America a pus pe ganduri pe d. ministru. Cuvintele inspectorului fmantiar produc asupra camarazilor o asa de puternica zguduitura, incat unul, fara sa vrea si fara sa stie pentru ce, zice: «An-ghe-la-che». - Cum ti-a dat prin cap de Anghelache? intreaba inspectorul Cu Anghelache vreau sa incep mane tocmai pentru ca stiu ca la el merge lucrul mai usor Ei! daca ar fi toti manuitorii de bani publici ca Anghelache -An-ghe-la-che - n-ar mai trebui inspectori finantiari! Tot vrea guvernul sa faca economii - ne-ar putea suprima pe toti Ei! ca Anghelache, mai rar, asa corect si serios! - An-ghe-la-che! sopteste aiurit impiegatul, pe cand ceilalti tac zdrobiti. Dar d. inspector nu observa cat e de curioasa infatisarea camarazilor () A baut un pahar mare, il plateste, apoi intinde cu multa bunavointa mana tuturor inferiorilor si se retrage.() - Ce-i de facut? - Nenorocitul! - Trebuie sa-i dam numaidecat de stire Imposibil sa-l lasam asa Cand l-o vedea pe inspector mane, ii cade dambla. () Repede camarazii platesc consumatiile, ies, se suie toti trei intr-o birje si pornesc catre locuinta nenorocitului lor camarad. ()"

Povestirea Inspectiune intra in categoria naratiunilor tragice si exploreaza zona reactiilor obscure ale individului. Atitudinea personajului principal al povestirii - dl. Anghelache, manuitor de bani publici intr-o mare administratie, aflat in privinta onestitatii mai presus de orice banuiala -, la aflarea evenimentului care a bulversat intreaga lume a functionarilor publici (delapidarea unei importante sume de bani de catre un coleg de breasla si fuga acestuia in America), ii socheaza pe colegii cu care comenteaza intamplarea intr-o berarie, spatiu obisnuit de dezbatere in prozele lui Caragiale. Pe masura ce naratiunea inainteaza, groaznicele banuieli si nedumerirea colegilor eroului il afecteaza si pe cititorul care asteapta o explicatie a finalului tragic al povestirii. Insa, ca si personajele, cititorul nu o primeste, pentru ca "nenea Anghelache, intins pe masa de la morga, cuminte, n-a vrut sa raspunza". Si este normal sa fie asa, o data ce intentia autorului a fost sa ne infatiseze misterul si, implicit, incomprehensibilul legat de reactiile individului. Strategia locurilor goale este binevenita si in finalul acestei povestiri. Nu o posibila explicatie a naratorului ar fi interesanta aici. Caragiale tinteste mai sus. El doreste sa-si asigure cooperarea cititorului, sa-l introduca in miezul problematicii, poate in acelasi spirit al "divortului" de teoria identificarii lumii operei literare cu realitatea, pe care autorul il practica in mod consecvent.

Fragmentul selectat este reprezentativ pentru arta cu care Caragiale stie sa tensioneze atmosfera, sa-si ghideze cititorul catre o opinie, ca mai apoi sa-i ofere un final pentru care nu exista nici cel mai mic indiciu anterior. Teoria expusa de Anghelache colegilor lui mai tineri ii nedumereste nu numai pe acestia, ci si pe cititor. Indignarea inexplicabila si crescanda de care este cuprins eroul nu face altceva decat sa amplifice banuiala ca Anghelache "a facut-o", asa cum exclama stupefiat unul din impiegati. Interventiile autorului sunt minime si precise. Dialogul lui Anghelache cu celelalte personaje este intrerupt numai in cateva randuri: "Cine n-ar cunoaste bine pe d. Anghelache si-ar explica tonul si manierele acestea violente prin numarul paharelor de bere consumate (-)", "Idioti! () Ca sa pronunte d. Anghelache, care este un tip de urbanitate, astfel de cuvant, desigur trebuie sa fie scos din tatani ()". Tacerea prelunga si stanjenita a impiegatilor, de dupa plecarea furioasa a lui Anghelache, lasa ragaz cititorului sa se pregateasca sa exclame, o data cu personajele, "Am inteles!" si sa constate ca respectatul casier este pierdut. Scurta discutie la un pahar de bere a inspectorului cu impiegatii precipita evenimentele. Colegii de breasla il cauta disperati o noapte intreaga pe bietul casier - fara succes insa. Inspectia incepe, Anghelache este somat sa se prezinte la serviciu pentru a permite controlarea casei de bani, dar acesta pare sa-si fi incheiat misiunea in povestire. il vom revedea doar in final, cand, o data cu camarazii domnului Anghelache, stupefiati de moartea unui om care s-a sinucis, desi i "s-a gasit in plus un pol de aur romanesc din 70", vom dori o explicatie. insa, la intrebarea "De ce?", nu se poate raspunde decat in felul urmator: o cale mai buna pentru a infatisa misterul insondabil al psihicului individului nu se putea alege. Misterul tine prin definitie de necunoscut, iar necunoscutul este generator de frustrari. Frustrarea pe care o simte cititorul in fata finalului nu este alta decat aceea din fata necunoscutului. Despre necunoscut nu poti sa faci decat supozitii si astfel, autorul - neerijandu-se intr-o instanta ubicua si omniscienta - si-a asigurat cooperarea cititorului care devine la randul lui un creator in incercarea de a-si reprezenta insondabilul.

TEME DE LUCRU:

. Gasiti si alte asemenea pasaje marcate de mister in proza Iui I.L. Caragiale.
. Imaginati un alt final pentru aceasta povestire, pastrand datele subiectului (sinuciderea casierului Anghelache).
. Depistati procedeele ce constituie arsenalul tehnicii sugestiei din aceasta povestire si comentati efectul lor artistic.

Scriitori romani