Prozatorul s-a nascut la 10 iunie 1839, in satul Humulesti (Neamt), fiind fiul lui Stefan al Petrei Ciubotariul si al Smarandei Creanga, "razesi fara Pamanturi". incepe scoala in satul natal (1847), intrerupta dupa numai un an, dar continuata la Brosteni (1849), Targu Neamt (1853 - 1854) si Falticeni, la scoala de "catiheti" (1854), unde apare inscris cu numele de Ion Creanga in loc de Ion Stefanescu. Strabunicul dinspre mama se numea tot Ion Creanga in 1858 absolveste cursul inferior al Seminarului de la Socola, inceput in 1855, iar in 1859 este hirotonisit diacon la Iasi. Se inscrie la Facultatea de Teologie (1860), fara a mai apuca s-o frecventeze, aceasta desfiintandu-se. Din 1864 urmeaza cursurile Scolii Normale Vasiliene de Ia "Trei Ierarhi'; unde il va avea director pe Titu Maiorescu. Remarcat de critic, devine institutor chiar din anul al doilea de studii. Intra in conflict cu autoritatile bisericesti, datorita conduitei sale prea lumesti. Suspendat atat din postul de diacon, cat si din cel de institutor (1872), traieste o vreme din veniturile unui debit de tutun. in 1874 este reangajat in invatamant. Castiga pretuirea lui Mihai Eminescu - pe atunci revizor scolar -, care-l introduce la "Junimea". Debutul literar are loc in "Convorbiri literare" (1875), cu povestea Soacra cu trei nurori. La "Junimea", Creanga este apreciat si pentru anecdotele si povestile lui corosive, spuse "ca pe ulita mare". Cariera literara a prozatorului se incheie, practic, in . Moare in acelasi an cu Mihai Eminescu, 1889, in noaptea de Anul Nou.