Jocul de-a vacanta — comedie in trei acte de Mihail Sebastian referat






JOCUL DE-A VACANTA — Comedie in trei acte de Mihail Sebastian. Premiera absoluta: 17 decembrie . Aparuta la Fundatia regala pentru literatura si arta, Bucuresti, . Constituie prima sa piesa, scrisa, cum aflam din jurnalul scriitorului, in 1936, pe baza unor amintiri personale si a unor „teme reluate" din romanul sau Femei (1933).

Chiar o data cu aceasta prima piesa, Mihail Sebastian isi fixeaza, cu claritate, constantele formale si spirituale ale dramaturgiei sale. Astfel, in primul rand, trebuie relevat faptul ca locul actiunii e, in acest teatru, intotdeauna unul retras, solitar, prielnic asadar propensiunii personajelor catre reverie si lirism existential.

In aces sens, didascaliile Jocului de-a vacanta sunt intru totul semnificative: „Pensiune in munti. Casa izolata in padure".

In mod subtil— inselator, punctul initial al comediei pare simplu, iara pretentii, minor: sase personaje banale isi petrec „luna lor de libertate", adica vacanta, la vila Weber, aflata undeva in muntii Ciucului. Pe scena se perinda caractere si tipuri ale vietii cotidiene de oriunde si oricand: femeia tanara (Corina), femeia bovarica, la varsta critica (madame Vintila), adolescentul (Jefl), micul functionar (Bogoiu), militarul (Maiorul). Fiecare cu habitudinile si ticurile sale:

„Ati adus totul cu voi, in valiza: manii, regrete, zambete, amoruri". Atmosfera pasnica si idilica, de toleranta mutuala, este tulburata de aparitia lui Stefan Valeriu, un „baiat de treaba" care „si-a lipit barba si mustati fioroase, ca sa sperie lumea", facand pe „ferocele" si pe „mitocanul". El isi terorizeaza vecinii, nesalutand si neraspunzand cand i se vorbeste, tacand orice spre a parea dezagreabil. Totodata, el strica aparatul de radio si telefonul, ascunde firma pensiunii pentru ca autobuzul sa nu mai opreasca aici si sa nu mai poata fi adusa corespondenta si ziarele. Cu alte cuvinte, Stefan Valeriu urmareste, cu obstinatie, sa desavarseasca izolarea din jurul casei Weber, distrugand toate puntile de legatura cu realitatea inconjuratoare. In acest fel eroul reuseste sa creeze atmosfera necesara pentru transformarea pensiunii Weber intr-unui din acele „locuri somnoroase", unde se pot oferi voluptuoase „lectii de lene".

Tonalitatea minora, constient inseilata de dramaturg, este, treptat, transfigurata de infuziile „ideologiei" personajului: „ am si eu luna mea de libertate - si nu exista decat o singura forma - suprema - de libertate: lenea. Am si eu luna mea de lene", cand „stau, privesc, tac si nu astept nimic. Unsprezece luni pe an sunt si eu un om grabit, un om crispat, un om care alearga, care discuta, care rezista, dar dupa unsprezece luni ma duc undeva departe de oras, sa iau lectii de lene, de la piatra asta, de la copacul ala. Uita-te la el, nu ti se pare ca e ceva imparatesc in indiferenta lui?"





Asa-zisele lectii de „lene" ale lui Stefan Valeriu au o limpede intentionalitate terapeutica si cathartica: traumatizat de vietuirea rutiniera in cadrele cotidianitatii, omul trebuie sa urmeze o „cura" insolita de dezintoxicare spirituala, incercand sa se reintegreze intr-un fel de naturalitate vegetala, sa reinvete ce inseamna acea „lene de planta" care corespunde pasivitatii fecunde si lipsei de agresivitate in fata existentei, datorita carora omul nu va mai „calca niciodata inaintea vietii ca s-o intampine, ci o va astepta sa vina la el". Astfel, .jocul de-a vacanta" inseamna jocul de-a uitarea al omului care fiinteaza, macar din cand in cand, doar la nivelul unei pure natu-ralitati, fara identitate precisa, fara biografie, fara amintiri si aspiratii, in „locuri somnoroase" (cum este vila izolata din aceasta comedie, targul din Steaua fara nume, mansarda din Insula ori mitul din Ultima ora), fara a mai sti „ora exacta" sau „ce e azi, ce va fi maine si ce a fost alaltaieri"; jocul de-a vacanta inseamna a trai ca o planta in miezul proaspat al existentei insasi, inseamna a trai, in fond, o singura zi, „una lunga, lunga, lunga", ce-ti da sentimentul eternitatii.

Acestei „leni de planta" i se potriveste jocul de-a reveria, ce nu inseamna atat o eliberare a omului de sine, cat o desprindere de circumstantele imediate. De aceea, personajele nu se aduna in jurul unui conflict dramatic, ci in jurul unui contrapunct de nostalgii (ce infuzeaza piesei un fel de impresionism muzical, cu „savori de andantino dramatic", cum au observat si Radu Stanca, si Ion Vlad). Eroii evadeaza din lumea uniformizata a conventiilor anodine si, eliberati, „navigheaza" (cum le place sa spuna) spre o alta lume, unde ii asteapta departarea, misterul si uitarea visata, adica un ideal vag si difuz. Corina si Stefan Valeriu, de pilda, devin astfel Necunoscutul si Necunoscuta care isi spun, constienti de impenetrabila lor singuratate, „Cine esti tu? Cine sunt eu? Nu stiu" si care nici nu vor sa stie, caci orice amanunt real, exact, orice disonanta ar distruge vraja, ca si estetica tainei si a visului. De aceea, ei si trebuie din acest moment sa se desparta in planul realitatii, ramanand, pentru totdeauna, proiectati impreuna in planul pur al fictiunii pe care ei insisi au creat-o.

In timp ce lucra la piesa, Mihail Sebastian si-a marturisit, in jurnal, speranta de a face din aceasta „un lucru gingas". E cea mai potrivita definire a Jocului de-a vacanta. Scriitorului i-a reusit performanta uimitoare de a evita si mrejele piesei larmoaiante, si acelea ale melodramei, navigand cu finete numai in cadrele cristaline ale comediei lirice.



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani