Lampa lui aladin de Gheorghe Dinu referat






Izolarea in care ne-am vrea cuprinsi ne bucura. Renuntam de la inceput din interesul ce-ar trebui sa ni-l confere publicul, confratii si Academia, ca o balega pentru incalzirea postuma a degetelor trandafirii. Ne-am determinat o independenta si ne tragem un circuit ca un nimb egoist imprejurul fruntii noastre. Paradoxul, promiscuitatea, virtutile false pe care ei ni le imputa nu ne dau decat linistea si dinamismul nostru personal de exaltare. Ignoram ca pe o forta ce se depaseste puterea noastra sau o descalificam din consecinta ei activa de a face extazul publicului si abdicam de la elogiul lui imediat fara candida modestie. Ne place sa avem cea mai flagranta lipsa de confesie servita in dumicati moi pentru gingiile stirbe. Lipsa unui discernamant literar la aritmetica primului vers si a intaii rime si mai ales lipsa unui nivel cu streasina la buric, incaltati cu pantofi de antilopa, ne vom feri sa calcam domni pe bocanci. Ne indepartam si refuzam sa sfarsim in marele rantas literar; iar ignorarea si neexasperarea noastra impotriva reporte-rilor-randasi face parte din distinctia si clementa seniorului pentru lacheu. „Burghejii" cari socot fronda prezentarea noastra si un sistem contrabandier de a le intra in admiratie, stilul si delictele cu care am dori sa „epatam" — insistam sa-i rugam sa ramana pe loc in indiferenta lor lalaie fata de erectiile noastre, cari, juram — cu mana pe inima —, nu li se adreseaza si niciodata in manifestele pe care le-au publicat revistele noastre sau revistele cu care aspiram, n-am incercat sa insinuam macar pentru ei semnificatia unui refren de „deschide, deschide fereastra".

Eretici, pentru traditiile sufletesti si pentru troitele lui, cautam sufletul numai in regiunile cari, descoperindu-le, va trebui sa avem meritul oboselii intregi, cu nula satisfactiei depline. In ziua in care opinia publica, acest car cu boi cu piscoti in gura, se va tranti cu genunchiul in mers in fata noastra, rostul nostru ne va aparea inutil si esuat si nu ne va mai ramane decat sa ne internam intr-un azil sau sa cantam descoperirea altor Indii. Sablonul penibil, extazul flasc de care sufera acum un poet pe care l-am iubit cu flacarile primelor zapezi e elocvent si deprimant. Mentalitatea searbada si mediocra asortata dupa stomac si mamelele digestiei nu se sinchiseste catusi de putin. In aparatul nostru virtual, concesia neexistand nici fata de noi chiar. Privilegiul de a ne fi nascut fara dinti de lapte si de a fi debutat in salturi mortale ne fortifica si ne surplaneaza. Ne-am alaturat unei magii albe, luandu-nc ca atitudine spontaneitatea fara cadre intai, apoi dragostea pentru un gand si un elan dincolo de aceea ce avem gata preparat de birtasii culturii unui gand inzestrat cu efortul nostru, scapand pe la tample si tinut pe palmele frecate de cer. Prerogativa2 unui intelect al lui, elita unui ideal cu care-l incoronam ne-a indepartat firesc de zgomotul potcoavelor de jos, de reveria turtita a acelora ce-i depaseam dintr-o perseverenta care ni se daruia intr-o intuitie si intr-o regizare alta decat a lor. Absenta lor din stratul nostru de atmosfera e prea evidenta ca s-o mai pomenim; inexistenta lor in interesul nostru aparand ca fapt elucidat printr-o initiala negare. Pentru noi, revelatia fenomenului survenea dintr-o electricitate prea frecventa pentru ca intuitia si repetarea lor cu banalul s-o poata contine. Femeile ni s-au oferit goale cu zapezile rotunjite pe fildes ca pomii cu fructele lor in gradini.

Bratele lor deschise ca un leagan in care ne trezeam la faptul miracolului, samburele unei poezii noi trosnea intre dintii nostri oferindu-ne migdala laptoasa si neinceputa a unui gust nou. Penita inventa un arabesc nestiut al emotiei. inamorati de poemul pur, poetul ne intereseaza numai cu misterul sau euforic, pe un metal a carui rezonanta trebuie s-o iste dintr-o vioara ascunsa-n el de mana buna si rara a lui Dumnezeu. Voiajul din Luna pana la corali c poemul cel mai pur. Cadavrele ies la suprafata peste cateva zile ca sa putrezeasca hidoase; descompunerea lor fetida3 a atrofiat punctul olfactiv si pe cel vizual al cetateanului care se infurie sfeclos ca nu ne intelege. Incineratori ai acestor pastori, noi le-am pescuit numai zambetul ca pe un nufar. E poemul pur care creste numai in piscul inimii ca edelvaisul". Din marele cadavru poetic retinem zambetele de platina vizibile numai unui procent in plus de dioptrii ale lui Isidorc Ducassc, Rimbaud, Baudelaire, Paul Eluard si inca doi-trei. Traind in eternitate o capacitate, o vadra a timpului e nctrebuincios s-o mai scornim. Participanti ai miracolului unic, treziti de un clopot de oglinda, inventam pentru perceptia simultana a ochiului si a urechii unul si singurul agent. Cu atat mai scumpa ne va ramane flacara sa ne arda pe mani si pe tample ca naframe, cu cat misterul flamabilitatii ei nu-l disecam si nu-l tragem de perciuni. Merii in-florindu-si din noroi betelele si fluturii din zambetul lor spre primavara, e necesar sa mai spun ca noroiul tine de azur? Izbit in somnul viu dinauntru de ecoul infinitului, proptit cu o palma in tine, gura ti se umple de sangele cantecului rupandu-sc artera din inima pusa in pamantul cerului ca tubercula bujorului.




Cu aceleasi obiceiuri ale omului de pe ses, trebuie totusi alpinist sa fii ca sa stii sa culegi florile neghinei. Un parfum il simtim filtrat si zvelt in noi si ne ridicam pe el ca pe o a doua coloana vertebrala care ne ingroapa capul in azur sa vedem cerbii band sticla izvoarelor, sa auzim cornul magic care insira pe pusca vanatorului margelele pasarilor. Cu pleoapa ca o sera de iarna si ca un ierbar viu al primaverii ne-am imbarcat in corabia cu panze si am pornit fara lopeti pe hazardul unui ocean sa cucerim insula de fum a poemului.
Neavand nimica de fagaduit si nimica de implinit, apelul nostru e adresat nimanui.

S.O.S. Cel mai bun poem e acela care-l stii doar tu, celelalte nu-s decat unele cu asemanare si de aceea le iubesti. Asezati in rand, nu ne putem niciodata taia craca de sub picioare. In poezie gasim un probar plin pentru setea noastra, o azima cu stafidele stelelor pentru foamea noastra, in care demaram preferandu-ne in aburi pentru locomotiva eterului. Din poezie, ca dintr-un buz.unar de prestidigitatie, scoatem pentru farmecul nostru ascuns pasari impaiate cu raze, ceasul desteptator al luceafarului, cocosi ca prezidentii de la Casatie si lampi gata aprinse. Nu vom ispravi niciodata, neincepand niciodata.
intr-un tum resfrant in apa, noi urcam in el logic, scoborandu-ne.

Domnule public, domnilor reporteri ai naftalinei, stati jos!
(unu, ra. 12, apr. 1929)

Note
(1) „deschide, deschide fereastra" — primul vers dintr-o romanta foarte la moda in epoca; (2) prerogativa — drept deosebit acordat unui stat sau unui demnitar prin uz sau prin lege (din fr. prerogative; lat. prerogativa); (3) fetid—ane exala un miros respingator, care miroase foarte urat (din fr. fetide); (4) edelvais — planta alpina cu eflorescente albe, acoperite de un puf cu aspect de lana; mai este numita si „floare de colt" sau „imortela zapezilor" (din germ. Edelweiss).



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani