MIHAIL EMINESCU - VIATA SI OPERA SA referat






Se publica la Tipografia si Silimentul de Arte Grafice „George Ionescu", Str. Academiei, 30, Bucuresti, 1912, monografia Mihail Eminescu. Vieata si opera sa, de N. Zaharia, 358 p, format 13 x 20 cm. (B. A. R.: I 26950).

Dupa toate probabilitatile, monografia a aparut la mijlocul lui martie 1912, ratand publicarea cu ocazia zilei de nastere a poetului, cum va fi vrut autorul.
I-am fixat ca data a introducerii in sumarul Corpusului ziua de 17 martie 1912, intrucat atunci a aparut, concomitent, in doua ziare diferite, stirea tiparirii sectiunii.
Astfel, in Gazeta Transilvaniei (Brasov, LXXV, nr. 62, 17 (30) martie 1912, p. 3, B. A. R.: Pil, UI, IV 51), sub titlul Carti si reviste se publica urmatorul inserat:
,A aparut Mihail Eminescu. Viata lui. Nebunia. Temperamentul si caracterul. Pesimismul. Valoarea morala. Zambetul lui. Viata sentimentala. Cum concepea amorul. Inteligenta si imaginatia. Geniul sau poetic. Romanul Geniu pustiu. Nuvelele lui. Personalitatea sa artistica. Vederile lui politice. Eminescu, ca om si literat. Bibliografia scrierilor lui Eminescu, despre Eminescu si despre Veronica Miele de N. Zaharia, Bucuresti, 1912, 1 i. de 358 ini, 3 lei; editie de lux 4 lei. Depozit general la Libraria Socec."

Iar in ziarul Viitorul (Bucuresti, V, nr. 1475, 17 martie 1912, p. 2, B. A. R.: P IV 2119) aparea, in cadrul rubricii „Miscarea artistica literara. La noi si in strainatate", un anunt intrucatva asemanator:

„Personalitatea lui Eminescu continua sa preocupe pe publicistii nostri. Dl. N. Zaharia a scos de sub tipar de curand un interesant studiu intitulat Mihaii Eminescu, in care cerceteaza viata, nebunia, temperamentul si caracterul poetului. Apoi, viata lui sentimentala, vederile lui politice, bibliografia scrierilor sale, si alte module interesante sunt redate in lumul d[omnu]lui Zaharia cu claritate si usurinta de stil. Volumul are nu mai putin de 358 ini."
Alte anunturi se publicau in inile ziarului Doljiul (Craiova, VI, nr. 1071, 18 martie 1912, p. 3, B. A. R.: P IV 2476), la rubrica „Stiri literare":
„intr-un lum de 358 ini, a aparut de curand un studiu asupra vietii si activitatii genialului poet roman Mihaii Eminescu, datorit cunoscutului publicist si autor a mai multe studii psihologice, domnul N. Zaharia.In noul lum, autorul ne cerceteaza viata atat de curioasa a lui Eminescu, si ne reda dupa informatii si date, caracterul si temperamentul poetului. Studiaza apoi nebunia lui Eminescu, viata lui sentimentala, scrierile politice si literare, precum si alte particularitati ale poetului. - Noul lum e unul din cele mai complecte ce s-a scris vreodata despre genialul Eminescu";

- in inile ziarului Romanul (Arad, II, nr. 66, 21 martie/3 aprilie 1912, p. 10, B. A. R.: P HI 2887), la rubrica „Bibliografie":
„A aparut: Mihaii Eminescu: Viata si opera sa de N. Zaharia, Bucuresti 1912, cu urmatorul cuprins: Viata lui. Nebunia. Temperamentul si caracterul. Pesimismul. Valoarea morala. Zambetul lui. Viata sentimentala. Cum concepea amorul. Inteligenta si imaginatia. Geniul sau poetic. Romanul Geniu pustiu. Nuvelele lui. Personalitatea sa artistica. Vederile lui politice. Eminescu ca om si literat. Bibliografia scrierilor lui Eminescu, despre Eminescu si despre Veronica Miele. 1 i. de 358 ini, 3 lei; Editie de lux, 4 lei. Depozitul general la libraria Socec";

- in coloanele revistei Flacara, Bucuresti, I, nr. 24, 3 martie 1912, p. 192, B. A. R: P II 3053) la rubrica „Ecouri":
„D[omnu]l N. Zaharia, caruia ii datorim numeroase studii si cercetari psihologice si literare, a dat la lumina un lum de peste 350 ini: Mihaii Eminescu, viata si opera sa.
Pe temeiul unei informatiuni foarte bogate si larg documentate, domnul Zaharia cerceteaza, rand pe rand, viata marelui poet, nebunia lui, temperamentul si caracterul, pesimismul, valoarea morala, personalitatea artistica, inteligenta si imaginatia lui, etc.
Asa cum se prezinta, lucrarea d[omnu]lui Zaharia este, desigur, una din cele mai serioase si mai fecunde contributii la cunoasterea lui Eminescu".
- in coloanele revistei Junimea Literara (DC, nr. 5, mai 1912, p. 100, B. A. R.: P I 1643), in cadrul rubricii „Carti":
,,N. Zaharia, Mihaii Eminescu. Viata lui. Nebunia. Temperamentul si caracterul. Pesimismul. Valoarea morala. Zambetul lui. Viata sentimentala. Cum concepea amorul. Inteligenta si imaginatia. Geniul sau poetic. Romanul Geniu pustiu. Nuvelele lui. Personalitatea sa artistica. Vederile lui politice. Eminescu ca om si literat. Bibliografia scrierilor lui Eminescu, despre Eminescu si despre Veronica Miele. -Bucuresti 1912. Un lum de 358 ini 3 lei; Editie de lux 4 lei. Depozit general la: Libraria Socec."
Interesul starnit de sectiune a fost asa de mare, ca aproape concomitent cu punerea ei in vanzare incep sa apara si succinte recenzii de prezentare, in genere nesemnate.
Citam recenzia inserata in inile revistei Saptamana politica si culturala (Bucuresti, II, nr. 16, 24 martie 1912, p. 198, B. A. R: P II 2903), in cadrul rubricii „Carti":

Autorul procedeaza dupa metodele criticii modeme, analizand opera poetului in legatura cu viata lui, cu inraurirea mediului si a ereditatii.
Lucrarea d[omnu]lui Zaharia, caracterizata printr-o scrupuloasa cercetare a documentelor si datelor ce exista reltiv la Eminescu, aduce multa lumina in obscuritatea vietii poetului, al carui destin a fost atat de tragic.
In modulul despre: Viata lui Eminescu, gasim cea mai completa biografie din cate s-au scris asupra poetului. Un detaliu, care va interesa desigur, este ca in copilaria sa poetul purta numele de familie Eminovici si acest nume a fost schimbat in Eminescu la 1866 de d[omnu]l losif Vulcan, redactorul revistei Familia, care a lepadat terminatiunea slana si i-a romanizat numele cu ocazia publicarii primelor incercari ale poetului. Poetul a adoptat modificarea numelui si a semnat de atunci Eminescu.
Sunt insa lucruri si mai interesante in sectiunea d[omnu]lui Zaharia. Regretam ca, deocamdata, spatiul nu ne ingaduie a starui mai mult asupra ei.
Vom mentiona totusi ca lucrarea e insotita de o bibliografie complecta a scrierilor lui Eminescu, versuri si proza, in original si traduceri; de un catalog al manuscriselor lui Eminescu oferite Academiei Romane de d[omnu]l Titu Maiorescu; de un indice alfabetic pe autori ai literaturii romane si straine, aparuta in jurul lui Eminescu si de bibliografia scrierilor nefericitei Veronica Miele.
Lucrarea d[omnu]lui Zaharia dovedeste mult spirit metodic si multa putere de analiza. Ea va fi de mare folos celor ce o r consulta".
De asemenea, prezentarea, tot nesemnata, subscrisa cu un „X" la sfarsit, aparuta in inile revistei iesene Versuri si proza (I, nr.' 12-l3, martie 1912, p. 224, B. A. R: P I 3188):

Un titlu impropriu, pentru o lucrare constiincioasa si simpatica: caci nu se studiaza la dreptul rbind nici viata, nici opera lui Eminescu. In adevar, TAmbetul, Valoarea morala. Nebunia lui Eminescu, etc. sunt titluri de module, in care un psiholog cauta sa-si dea seama de diferitele faze prin care a trecut sufletul nefericitului poet. Este prin urmare mai mult o incercare de psihologie literara, si nu propriu-zis o monografie.
D[omnu]l Zaharia, in Introducerea ce o face studiului sau, arata care ar fi punctele de capetenie ce ar putea alcatui o buna biografie, cautand apoi sa dovedeasca cum ca intre faptele si ideile lui Eminescu exista o deplina armonie.
N-am incerca insa sa sutinem cum ca d[omnia] sa a dovedit in totul, acest lucru.
De altfel lucrarea dfomniei] sale - care e un serviciu real adus literaturii noastre - pare mai mult o inlantuire de articole disparate care si-au pus ca scop studierea diferitor faze sufletesti ale poetului - de aceea lumul acesta da intrucatva o impresie neunitara.
D[omnu]l Zaharia insa da dovada de o dragoste nobila si de o pietate plina de seninatate. S-a apropiat de sufletul lui Eminescu cu mult respect si a stiut, in inile ce a scris asupra sa, sa ne sugereze acelasi sentiment de pioasa veneratie.
In istoria noastra literara asemenea suflete sunt necesare; ele imprastie in jurul eroilor culturii noastre o atmosfera pioasa si plina de o religiozitate intima. De aceea - in general rbind - ne place linistita, modesta si demna lucrare a d[omnu]lui Zaharia".

O recenzie propriu-zisa publica in primele zile de dupa aparitia sectiunii l[osif] N[adejde], in Adevarul (Bucuresti, XXV, nr. 8095, 28 martie 1912, p. 1, B. A. R.: P IV 371):
,Mihail Eminescu. Viata si opera sa, de N. Zaharia. -In chip de lamurire si printr-un exces de precautiune, domnul Zaharia isi incepe sectiunea fortand o usa, deschisa inca de mult. in cateva ini care tin loc de prefata, d[omnia] sa discuta chestiunea daca cunoasterea biografiei unui literat sau a unui artist este trebuitoare pentru adancirea productiei sale artistice. Mai este, oare, neie sa se dovedeasca aceasta trebuinta, sa se mai combata tema ca pentru' intelegerea totala a unei opere nu este nici o neie de cunoasterea genezei ei?
E lucru indeobste cunoscut ca critica serioasa, asa-numita critica stiintifica, pune la contributie si studiul vietii scriitorului pentru a explica geneza operei lui. O scriere literara este produsul a nenumarati factori, printre care nu cel mai putin important este mediul si toate imprejurarile in care scriitorul a scris. Pildele ca Werther, datorit unui amor nenorocit al lui Goethe; ca Victor Hugo devenit pesimist dupa moartea dramatica a fiicei sale; ca partile din Crima si pedeapsa care au fost influentate de epilepsia contractata de Dostoievski in Siberia, s-ar putea multiplica la nesfarsit. Si, fiind rba de Eminescu, n-a aratat, oare, Gherea, minumat de bine si foarte convingator, cate note caracteristice din opera marelui poet nu se pot explica decat prin mediul si felul vietii pe care a dus-o?
O biografie complecta asupra lui Eminescu lipsea pana azi. Lacuna aceasta, foarte mare, data fiind insemnatatea personalitatii lui Eminescu pentru literatura noastra, este astazi umpluta de domnul N. Zaharia. Muncitor neobosit si corect, d[omnia] sa a strans cu sarguinta din tot ce s-a scris pana acum asupra lui Eminescu, datele de oarecare insemnatate, le-a controlat, a verificat pe cele ce se contraz-iceu si a adunat astfel un material informativ cat se poate de bogat.

Dar domnul Zaharia nu s-a multumit sa alcatuiasca din crampeiele razlete, culese din cele mai imprastiate publicatii, viata lui Eminescu, ci a tinut sa ne infatiseze toata personalitatea poetului, asa cum se desprinde ea atat din datele biografice, cat si din opera lui. Nebunia lui Eminescu, temperamentul, caracterul, pesimismul, iubirea lui, toate sunt reconstituite la lumina faptelor pe care i le-a procurat indelungile si laborioasele-i cercetari.
De mare insemnatate este apoi materialul informativ de la sfarsit, in care autorul ne da o lista complecta a tuturor editiilor pe care le-au avut scrierile lui Eminescu, cu titlurile, editorul si data; o lista de traducerile in limbi straine de pe scrierile poetului; o lista de manuscrisele lui Eminescu oferite Academiei de domnul Titu Maiorescu; o enumarare complecta a scrierilor asupra lui Eminescu, cuprinzand monografiile, studiile critice si biografice, discursurile si articolele din ziare si reviste publicate pana azi. Urmeaza apoi lista poeziilor dedicate lui Eminescu si a compozitiilor muzicale pe poezii de-ale poetului. intr-un cuvant, un adevarat tezaur informativ pentru oricine se intereseaza de viata si opera lui Eminescu."





Celelalte cronici prilejuite de aparitia monografiei r fi incluse in sumarul Corpusului la momentul potrivit, in functie de data publicarii lor.
Dupa cum se poate vedea din cele cateva recenzii reproduse anterior, sectiunea lui N. Zaharia a fost initial bine primita pentru ca umplea un gol -l. Scurtu, care isi tot anunta monografia nu a reusit, din pacate, s-o publice pana la sfarsitul prematur al vietii -, pentru ca izra dintr-o mare dragoste fata de Eminescu, pentru ca se sprijinea pe o profunda documentare si se constituia, cum bine releva losif Nadejde intr-un „tezaur informativ pentru oricine se interesa de viata si opera lui Eminescu", cu alte cuvinte pentru ca fusese gandita ca un instrument de lucru.
Ulterior, insa, atitudinea criticii s-a schimbat.
De altfel, chiar in prezentarile citate se strecoara serioase retineri.
A deranjat indeosebi modalitatea de abordare preponde-nrent psihologico-tipologica, nesiguranta judecatilor critice, nestapanirea limajului adecvat, ocolirea abordarii pro-priu-zises a operei, acceptarea unor ipoteze discuile, lipsa de organicitate a sectiunii si chiar atitudinea - s-a spus -„ireverentioasa a autorului" fata de poet.Intr-o cronica distrugatoare, acut pamfletara, A. Gr. Popopov {Arhiva, Iasi, XXIII, nr. 7-8, septembrie-octombrie 1912, p. 344-348, B*. A. R.: P I 184), dadu lovitura de gratie lucrarii.
S-a exagerat, evident, dar obiectiile erau intrucatva indreptatite.
O repunem, totusi, in circulatie pentru ca pe langa atatea deficiente semnalate de contemporani, ea constituie, vrand nevrand, o prima sinteza din perspectiva cunoasterii integrale a vietii si a operei lui M. Eminescu.In 1923, N. Zaharia scotea o noua editie a lucrarii, la aceeasi casa de editura, intervenind prea putin in text.In schimb adauga o prefata care scotea intrucatva monografia din sfera cercetarii pure, plasand-o in zone incerte cu acute implicatii moralizante.
E si motivul pentru care am preferat sa reproducem in Corpus textul editiei princeps, transcriind la note prefata, pentru ca cititorul sa-si faca el insusi o opinie asupra proiectiei pe care autorul o dadea sectiunii care, daca rezista, rezista prin forma in care a turnat-o in 1912.

„Prefata
S-a implinit o decenie, de cand am publicat prima editie a studiului de fata.
Recitindu-l din nou, am vazut ca n-am nimic de retractat din parerile spuse atunci. De asemenea, nici de dezmintit din informatiile date acolo.
Cele ce am adaos la aceasta noua editie, servesc mai mult ca o completare a celor spuse atunci si nu ca o retractare a lor.
Amanuntele, care inca ne mai lipsesc, cu privire la unele parti din viata marelui nostru poet, nu sunt dintre cele indispensabile si care ne-ar face sa tragem alte concluzii decat acelea, pe care le-am tras.
De la moartea lui Eminescu si pana in timpul de fata s-au intamplat in omenire evenimente covarsitor de mari. S-au prabusit imperii si regate, s-au refacut state noi, intemeiate pe principiul nationalitatilor. Gratie acestui principiu s-a produs si intregirea aproape totala a neamului nostru, reparandu-se o nedreptate, care dainuia de peste o mie de ani.
Daca Eminescu ar fi fost martor la toate acestea, s-ar fi simtit el, oare, mai putin deceptionat?
Ar fi o naivitate sa credem aceasta; caci niciodata egoismul feroce si lacomia nerusinata nu s-au dezlantuit cu mai multa furie decat in timpul de fata.
Pe langa parvenitii cei vechi s-au adaos altii noi, mai nerusinati si mai indrazneti decat aceia. Manuitorii de afaceri necurate forfotesc pretutindeni. Tirania multimii a inceput sa-si arate coltii. Si, dupa cat se vede, ea promite sa fie mai cruda decat cele din trecut.In sfarsit, tot ce natura omeneasca are mai josnic si mai perfid, mai lacom si mai nerusinat, mai egoist si mai crud: toate aceste stigmate rele ale animalului numit om s-au dat pe fata cu ocazia groaznicului razboi mondial.
Astfel incat orice om cu simtirea delicata si cu simtul moral dezltat nu se poate ca sa nu fie adanc amarat de spectacolul acestor turpitudini. Dupa cum se stie, Eminescu a fost unul dintre acestia. Astfel incat, chiar daca ar fi fost adanc satisfacut de indeplinirea idealului nostru national, -pe de alta parte nu s-ar fi putut sa nu ramana scarbit de dezmatarea, care se constata si continua in aproape toate ramurile activitatii sociale. Si nu s-ar fi putut sa nu-l doara adanc in suflet, cand ar fi vazut cum, cu mult mai mult decat in trecut, rolurile sociale sunt inversate: valoarea intelectuala si morala, calcate in picioare; ignoranta si necinstea tronand de la inaltimea incapacitatii si nerusinarii lor.
Munca intelectuala a devenit o marfa cu totul depreciata - pe cand munca cu bratele ocupa locul de frunte. Institutorul este platit relativ mai putin decat maturatorul de strada, iar creatorul de opere artistice geniale este cu mult mai putin rasplatit decat fabricantul de ghete sau de opinci.
Astfel incat, in timpul de fata, relele pe care Eminescu le-a constatat atunci la societatea omeneasca, s-au inzecit si s-au insutit.
Daca ne aruncam o privire generala asupra activitatii literare, desfasurate de la 1912, cand a aparut monografia noastr, si pana acum, constatam ca nu s-a ivit inca literatul a carui valoare sa egaleze pe aceea a lui Eminescu. Departe de asa ceva.
Peripetiile razboiului nostru pentru intregirea neamului nu au servit ca izr de inspiratie a unor opere literare geniale.
Literatii cei mai de frunte, care au fost contemporani cu Eminescu, s-au stins unul cate unul. Delavrancea a murit la Iasi, in timpul cand Muntenia se afla sub ocupatie dusmana. Si tot in acel timp Cosbuc, vigurosul poet al taranimii, a murit la Bucuresti.
De asemenea, si cel care primul a atras atentia poporului roman asupra geniului poetic al lui Eminescu, Titu Maiorescu a murit la Bucuresti, inainte de a vedea indeplinit visul de aur al poporului roman.
Ceva mai tarziu, in anul 1919, Alexandru Vlahuta, cel mai talentat literar admirator al lui Eminescu, s-a stins satisfacut de marirea tarii, insa si indurerat, in acelasi timp, ca tot avutul sau a fost pangarit si distrus de catre hoardele dusmane.

Ca si in 1912, in prezent celebritatea lui Eminescu are aceeasi stralucire. Sunt si unii straini, care au inceput sa se intereseze de dansul si sa-i traduca unele poezii. Din nenorocire, poeziile lui Eminescu sunt de asa fel, incat, prin traducere - oricat de bine ar fi facuta - isi pierd cea mai mare parte din farmecul lor. Muzicalitatea lor indeosebi nu poate fi redata in alta limba.
Cand citim atatea laude, care se aduc lui Eminescu, sa nu ne lasam inselati de aparente. Sa fim pe deplin incredintati, ca o mare parte din admiratia, care i se arata, este mai mult platonica si ca, daca multora dintre acesti admiratori li s-ar cere sa dea do materiale despre aceasta admiratie, ei ar cauta sa se eschiveze. Cu privire la aceasta este convingator urmatorul fapt:
La 20 octombrie 1889, prieteni literari ai lui Eminescu, in frunte cu T. Maiorescu, au raspandit liste de subscriptie de cate 50 bani de personaa, pentru ca din suma adunata sa se ridice un monument marelui poet.
La 13 noembrie 1892, adica 9 ani dupa aparitia primei editii a genialelor lui poezii, se facu darea de seama de sumele adunate si se constata ca «din cele 1280 liste, ce s-au impartit, nu s-au inapoiat decat 280 liste acoperite cu diferite sume, vreo 300 de liste s-au inapoiat neacoperite cu nici o suma, iar restul de vreo 700 nu s-au inapoiat deloc» '.
Trebuie sa se noteze, ca mai nainte inca de acel timp Eminescu devenise deja celebru. Faima numelui sau se intinsese in toata tara. Si cu toate acestea, atunci, cand a fost rba sa se contribuie cu mizerabila suma de 50 bani de personaa, cei mai multi s-au dat in laturi; iar unii - pe cat [se] pare - s-au purtat necinstit, caci au incasat sume subscrise si nu le-au trimes la destinatie.
Eminescu este scriitorul roman asupra caruia s-a scris mai mult decat asupra oricarui altuia. Bibliografia de la sfarsitul acestui lum dovedeste cu prisosinta aceasta. Din nenorocire, nu tot ce s-a scris este la inaltimea marelui nostru poet; este foarte mult material balast.
Multe articole contin repetarea celorasi laude; iar altele, laude nedovedite. Unele contin afirmari inexacte, pe care am cautat sa le desmintim prin studiul de fata.

Fata de acest noian de scrieri, publicul se simte cu totul dezorientat; nu stie pe care sa consulte si pe care nu. Acesta este motivul pentru care, in urma cererii multor persoane, ne-am hotarat a indica pe cele care ni s-au parut mai mult sau mai putin interesante. in aceasta indicare ne-am calauzit absolut numai de continutul lor si de nimic altceva. Ne-am aratat aprecierea cu totul in afara de intentia de magulire sau de jignire. Am stiut, pe de alta parte, ca ne m atrage antipatiile unora - poate ca ale celor mai multi - ale caror articole nu le-am gasit destul de interesante. Totusi aceasta nu ne-a oprit de la aceasta apreciere.
Cei mai multi privesc viata numai si numai din punctul de vedere negustoresc. Si nu fac nici un gest, mai nainte de a cumpani bine daca el le va aduce profit sau uba. Facand aceasta, ne injosim viata, caci o coboram la nivelul unei chestiuni de taraba.
Calauza trebuie sa ne fie binele obstesc, desi stim mai dinainte, ca obstea nu prea obisnuieste sa fie recunoscatoare, insa nu pentru recunostinta trebuie sa luptam, ci pentru a fi folositori sau pentru a evidentia valoarea unor oameni, dintre care cei mai multi, in decursul tristei lor existente, au fost adapati numai cu amaraciuni si umilinte.
Cand i s-a propus lui Carlyle, ca sa subscrie pentru un monument in onoarea lui Cromwel, deceptionatul filosof s-a indignat spunand: Cum? Cand vedem prin pietele publice etalandu-se monumente in onoarea unor mediocritati patentate, - n-ar fi o insulta pentru Cromwel, de a-l pune pe aceeasi treapta cu ele?
Nu astfel este cazul la noi. Lui Eminescu i s-ar cuveni un monument in Capitala, care, fara indoiala, ca n-ar contribui cu nimic la marirea valorii lui; insa ar dovedi, ca am ajuns la acel grad de civilizatie, in care sa slavim pe un om de geniu dupa justa lui valoare.
Cat pentru dansul personal, cel mai frumos monument -aere perennius - si l-a ridicat el prin poeziile sale, care mult, foarte mult timp r fi cele mai frumoase podoabe ale literaturii romanesti."


loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani