O NOAPTE FURTUNOASA - Comedie in patru tablouri de I. L. Caragiale, aparuta in "Convorbiri literare", 1879, nr. 7 si nr. 8 din I octombrie si 1 noiembrie.
O noapte furtunoasa s-ar mai putea numi si o noapte nebuna ori, mai exact, a nebuniei erotice, in majoritatea lor personajele aratand ca niste iesite din minti din pricina dragostei. Tircadau, mitocanul, nu este mai putin in defect cu "uzul ratiunii" decat intelectualul Ventu-riano.
Boala nebunici, secretata de ambitul erotic, i-a cuprins indeosebi pe jupan Dumitrache, Chiriac, Rica si Zita. Fiecare isi retorizeaza si isi apara ambitul, ferindu-l de "afrontul" inoportunilor. Jupan Dumitrache vrea o viata conjugala de perfecta lealitate, amenintand cu moartea pe eventualul intrus. Zita, agasata de pastramagiul Tircadau si "ambetata absolut", tinde sa se emancipeze si sa paraseasca mahalaua.
Ambitul lui Chiriac, mai practic, urmeaza calea tihnita, deschisa de alcovul nevestei stapanului, caruia "consimtind" la toate, ii devine confident si virtual partener in afaceri. Rica Venturiano face drumul invers, aventurandu-se, insotit de latratul cainilor, pe maidanele din mahala, dupa o fata din popor. Ambitul lui politic - box populi, box dei (vox populi, vox dei) - isi extinde teritoriul inclusiv asupra "patimirii" erotice. Toate personajele amintite sunt angajate in amor pana la nebunie. Rica isi recunoaste franc sminteala pricinuita de dragoste ("sunt nebun de amor"). "Sergentul" Chiriac isi marturiseste patetic nebunia spre care l-a impins amorul pentru Veta ("Da! sunt nebun, fireste ca sunt nebun; m-ai innebunit dumneata"). Nebunia determinata de ambitul erotic difera de la un personaj la altul.
La Venturiano, care face si poezii turmentate, nebunia se rafineaza in melancolie. Celor cu firea pozitiva, nebunia erotica Ic trezeste porniri agresive, de lichidare fizica a rivalului. Mai turbat decat toti ceilalti impreuna este jupan Dumitrache, o adevarata "primejdie", decis sa-si razbune cu o crima eventuala necinstire a onoarei de familist. Lasand deoparte pe Siridon, martor si agent al nebuniei din oribila noapte, ramane sa stabilim cine este personajul care pune capat smintelii barbatilor angrenati in perfidul joc al dragostei. Substitutul naivului din teatrul clasic este aici "rusinoasa" coana Veta.
Nevasta jupanului s-a fixat la aceasta masca de "rusinoasa", de maxima eficienta in potolirea orgoliului de tigru gelos al barbatului sau: "Stii cum e Veta mea, rusinoasa". Disimulandu-se cu inteligenta in femeie pudica, ascultatoare si cam neroada, Veta actioneaza cu prezenta de spirit si abilitate, vindecandu-i, intr-o perspectiva comica, pe cei atinsi de morbul erosului. Cuvantul "nebun" este rostit in spatiul piesei cu precadere de Veta, ca un insistent avertisment simbolic dat celui care a depasit masura. Nebun ii spune in repetate randuri amantului, care-i pricepe greu jocul dublu si nu vrea sa creada ca nu are de gand sa-l traduca: "Chiriac! Vrei sa strig? esti nebun?" Speriata o clipa de "nebunul" Venturiano, care-i patrunde intempestiv in odaie, Veta intuieste repede unde s-au incurcat firele care au provocat nebunia generala si intervine cu replicele sale calmante, ca niste dusuri reci. "Rusinoasa" femeie incepe cu Rica, razand de incurcatura nebuneasca pe care a iscat-o, nimerind in casa jupanului si nu in cea cautata, a Zitei: "parol ca esti nebun". Apoi, edificata asupra goalei nebunii a barbatului sau si a lui Chiriac, continua cu acestia.