Padureanca de Ioan Slavici - tematică şi subiect, sursa tragică referat
Caracteristici ale prozei
Ioan Slavici este, alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga si I.L. Caragiale, unul dintre clasicii reprezentativi ai literaturii romane. Opera autorului se dezvolta la sfarsitul secolului al XlX-lea si se desavarseste la inceputul secolului XX.
Ioan Slavici e un prozator de formula realista traditionala. Realismul viziunii e dublat insa de o conceptie clasica asupra literaturii Astfel, Slavici e un clasic atat din punct de vedere al valorii operei, cat sh partial, din punctul de vedere al curentului pe care il ilustreaza. Ioan Slavici a scris nuvele, roman si teatru. Valoric vorbind, in prim-planul operei sale stau nuvela si romanul. Moara cu noroc. Gura satului, Budulea taichii, Popa Tanda, Padureanca sunt nuvele care au marcat in mod esential traiectoria prozei romanesti. Romanul Mara e o capodopera a realismului psihologic, o proza de mari dimensiuni care anticipeaza, ca si nuvelele, opera unui alt mare creator ardelean, Liviu Rebreanu. loan Slavici e un excelent cunoscator al lumii satului ardelean, lume pe care o reflecta cu subtilitate. Perspectiva realista e uneori indulcita de o componenta idilica. Nu se intampla asa in Moara cu noroc si Padureanca, in care idilicul dispare cu desavarsire, si nici in romanul Mara, in care Slavici va inlocui lumea satului ardelean cu aceea a targului in care Mara, podarita, incearca sa croiasca drum in viata pentru ea si copiii ei.
Slavici nu este un prozator artist ca, sa zicem, Mateiu Caragiale. La el aspectele stilistice sunt subordonate in totalitate mesajului pe care proza il transmite. Totusi, daca ar fi sa descoperim un reper pentru stilul autorului, acesta ar fi unul clasic. Idealul lui Slavici e claritatea, simplitatea, concizia, ideal pe care autorul il atinge in cele mai reusite nuvele ale sale.
Tematica si subiect. Sursa tragica
Padureanca a aparut ca multe alte opere ale autorului mai intai in foileton. Nuvela a fost publicata succesiv in cateva numere ale "Tribunei" din 1884, fiind apoi reluata in volum, structurata in douazeci si doua de secvente epice, variabile ca dimensiuni. Tema sociala este asezata in plan secund, prim-planul ocupandu-l esecul in iubire.
Ca si in alte nuvele ale lui Slavici, "intamplarea" vine sa tulbure o ordine de o stabilitate perfecta. Fiului bogatasului Busuioc, Iorgovan, pleaca in tinutul padurenilor pentru a aduce oameni la seceris. Semne ale schimbarii ordinii se impun de la bun inceput. Holera ameninta tinutul de la campie unde-si are Busuioc pamanturile. Totusi, Iorgovan pleaca sa-i aduca pe padureni. Dar feciorul lui Busuioc nu merge doar pentru mana de lucru in tinutul de sub munte. El vrea s-o revada pe Simina, fata de care s-a indragostit cu un an in urma cand padurenii au strans recolta tatalui sau. Simina, fata lui Neacsu "crasnicul" din Zimbru, e o fata frumoasa, dar saraca. Si ea il iubeste pe Iorgovan si hotaraste sa-l urmeze, convingandu-si tatal sa participe la seceris, desi exista amenintarea holerei. Revenirea Siminei la casa Iui Busuioc declanseaza inceputul dezastrului. Slavici isi asaza personajele intr-o relatie de dependenta unele fata de altele. Astfel, Simina il iubeste pe Iorgovan care are pentru fata un sentiment greu de definit, amestec de iubire nebuna si dispret pentru saracia ei. Pe Simina o iubeste insa si Sofron, sluga cea mai apropiata a batranului Busuioc. Pentru tatal lui Iorgovan posibila casatorie a fiului sau cu Simina nu intra in nici un fel de calcul. Incapabil de a lua o decizie ferma, Iorgovan se imparte intre dragostea pentru Simina si calculele sociale. Izvorul tragicului in Padureanca se afla in slabiciunea lui Iorgovan. Dupa moartea lui Pupaza, straniul personaj, despre care se stie ca e fratele vitreg al lui Busuioc, popa Furtuna, cumnatul lui Busuioc, incearca sa rupa legatura lui Iorgovan cu Simina, mutandu-i pe padureni pentru seceris pe mosia lui. Tentativa se dovedeste un esec tragic pentru ca Simina nu se poate departa de Iorgovan. Neacsu, tatal fetei, pleaca la mosia popii unde moare rapus de holera. Dintr-un fel de compasiune amestecata cu teama, Busuioc se indupleca si accepta casatoria Siminei cu Iorgovan, dar fiul sau continua sa nu stie ce vrea. Simina intelege si amana sa dea un raspuns, insingurata si parasita, Simina se intoarce in Socodor si devine fata in casa a lui Martin caruia ii murise sotia. Sofron, sluga lui Busuioc, pleaca si el Ia Socodor pentru a fi alaturi de Simina. Cand lucrurile par a intra din nou pe un fagas normal, Iorgovan, care incercase sa-si inece slabiciunea in vin, cade victima "flacarilor1" pe care le provoaca, amestec, din nou, de neglijenta si tentativa de sinucidere, la moara. Cu trupul ars. Iorgovan moare, victima a destinului care la Slavici e forta ce misca, implacabil, lumea.
Conditia tragica a personajelor
Cel mai interesant personaj al nuvelei e Iorgovan. Ambiguitatea in care traieste e sugerata inca de la inceput. Iorgovan nu e nici "domn", nici ,plugar". El nu are destula scoala pentru a fi "domn" si are prea multa pentru a fi ,plugar". Natura slaba, Iorgovan traieste intre dragostea pentru Simina si constiinta faptului ca aceasta nu-i poate fi sotie. Traiectoria ambigua e ma-gistral ilustrata de Slavici, care-si conduce personajul spre un destin tragic.
Spre deosebire de Iorgovan, Simina isi urmeaza destinul fara sovaire. Ea traieste dragostea pentru Iorgovan ca pe un fel de damnare, ca pe un semn al unui fatum implacabil.
Tot sub semnul acceptarii soartei sta si comportamentul Iui Sofron, personaj pentru care padureanca, Simina, se identifica in final cu insasi rati' unea de a trai.
Slavici isi situeaza opera la un nivel clasic al semnificatiilor, in primul rand, mai presus de vointa omului sta destinul, "moira". Tragicul se naste din neasumarea pana la capat a soartei. Astfel Iorgovan devine victima tocmai pentru ca a incercat sa se joace cu destinul.
Tot clasica e si formula stilistica a nuvelei Padureanca. Slavici mizeaza pe claritatea discursului, pe echilibrul compozitional, pe concizie.
Importanta textului
Alaturi de Moara cu noroc, Padureanca e cea mai valoroasa nuvela a lui Ioan Slavici. Capacitatea autorului de a surprinde cu maiestrie psihologia taranului ardelean e punct de plecare pentru marea proza a lui Liviu Re-breanu.
Prin inteligenta creatoare, sensibilitate si subtilitate, Slavici deschide drumul modernitatii prozei romanesti.
BIBLIOGRAFIE:
Calinescu, G., Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, ed. a Ii-a revazuta si adaugita, Ed. Minerva, Bucuresti. 1982; Popescu, Magdalena, Slavici, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1977, Vianu, Tudor. Arta
prozatorilor romani, EPL, Bucuresti, 1966.
