Romanul experientei reprezinta o categorie a romanului interbelic, bazata pe crearea impresiei de autenticitate, de tangibil, prin utilizarea unor elemente care tin de realitate (pagini de jurnal, scrisori, biografii reale etc.) sau prin fabricarea acestora, cu rolul de a mima realitatea.
Proza experientei este una a subiectivitatii si a autenticitatii, a unei intense trairi la nivel spiritual, traduse prin trecerea unor evenimente exterioare in planul profund interior, definitoriu, al personajelor. Stilistic, romanul este caracterizat de sinceritatea exprimarii, de surprinderea vietii prin intermediul unei tendinte anticalofile, de refuz al scrisului frumos, impodobit. El tinde, asadar, catre confesiune, dand impresia cititorului ca este martor al unei experiente traite pas cu pas, asemeni unui sir de capturi din viata personajelor.
Romanul Maitreyi scris de Mircea Eliade, aparut in 1933 si bucurandu-se de un mare succes din partea criticii si a publicului, este un roman modern subiectiv, erotic si in acelasi timp exotic. Avand la baza notatiile scriitorului din perioada in care s-a dedicat studiilor de orientalistica la Universitatea din Calcutta, el prezinta erosul ca pe o constanta a trairii umane, dar si ca pe un element misterios, profund marcat de perceptia culturala si de traditie. Din punct de vedere spatial si temporal, actiunea se desfasoara la inceputul secolului, pe taramul misterios al Indiei.
Tema romanului Maitreyi este incompatibilitatea, atat la nivel afectiv, emotional, cat si structural, intre civilizatia europeana si cea orientala, incompatibilitate ilustrata printr-o poveste de dragoste care lupta cu imposibilul.
Constructia discursului narativ cunoaste trei niveluri: acela al jurnalului intim al naratorului, care surprinde cu fidelitate perceptia scriitorului la momentul desfasurarii evenimentelor, acela al notatiilor ulterioare ale acestuia, completari survenite pe baza impresiilor resimtite ulterior, si cel al confesiunii naratorului, supuse rememorarii.
Incipitul surprinde starea de incertitudine, de regret si frustrare a personajului-narator in fata imposibilitatii de a regasi, printre notele din jurnalul sau, o data precisa: aceea a primei intalniri cu Maitreyi, femeia care i-a schimbat cursul vietii.
Actiunea romanului se dezvaluie, asemeni unui mosor de ata, prin intermediul starilor pe care Allan, tanarul inginer englez care vine in Calcutta dornic sa isi faca o cariera, le resimte in timp ce reciteste intamplarile consemnate in jurnalul sau din acea perioada. Existenta unui astfel de element este specifica romanului modern al experientei, fiindca releva intr-un mod obiectiv o serie de intamplari puse pe seama autenticitatii.
Povestea lui Allan debuteaza odata cu intalnirea acestuia cu inginerul indian Narendra Sen. Barbatul reprezinta conditia care duce la desfasurarea viitoare a actiunii, fiindca, prin intermediul lui, Allan o intalneste pe fiica acestuia, Maitreyi. Cu toate ca la inceput fata i se parea respingatoare, odata cu mutarea sa in casa familiei Sen, el devine tot mai tulburat de prezenta ei.
Cu o mentalitate puternic influentata de cultura europeana, Allan percepe gresit apropierea dintre el si Maitreyi, pe care parintii fetei o incurajeaza, vazand-o ca pe o viitoare casatorie planuita de cei doi.
Tot mai atras de misterul tinerei fete, cu o vasta cultura atat in domeniul literaturii, cat si al valorilor traditionale, Allan incepe sa doreasca apropierea de Maitreyi. Jocurile seductiei practicate de fata in modul misterios si naiv cu care Allan nu este familiarizat, nu fac decat sa creeze o intimitate tulburatoare intre cei doi.
Sub pretextul invatarii limbii franceze de catre ea si a bengalezei de catre el, tanarul se lasa prins in mrejele indiencei, trecand de la negare la apoteoza, pana la dorinta arzatoare de a-si abandona religia si de a trece la hinduism. Fata simte ca iubirea pentru Allan a fost "poruncita de cer", asa ca, inainte de a i se darui, oficiaza o logodna mistica, ai carei martori sunt lacul, pamantul, padurea si cerul, elemente cosmice care pun iubirea sub semnul predestinarii.
