PASAREA SI UMBRA - Roman de Sorin Titel, aparui in 1977 la Editura Emincscu din Bucuresti. Ulterior, romanul va fi considerai ca parte a unui ciclu ce debuteaza cu Tara indepartata in 1974 si se incheie cu romanele Clipa cea repede (1979) si Femeie, iata Jiul tau (1983). Romanul primeste Premiul Uniunii Scriitorilor, fiind primul din cele doua pe care autorul le va primi din partea cunoscutei organizatii (al doilea va rasplati in 1983 romanul Femeie, iata jiul tau).
Pasarea si umbra apare intr-un moment in care scriitura lui Sorin Titel atinge maturitatea. Romanul anterior, Tara indepartata, conturase deja liniile si formele pe care creatia autorului va insista si se va baza pana la final, astfel incat fiecare dintre cele patru romane ale ciclului poate fi considerai si citit ca o variatie pe o ierna tot mai sigura. Sorin Titel isi contureaza propria viziune asupra romanului, una neindoielnic personala si originala in peisajul literaturii romane, o metoda ce nu va produce epigoni, deoarece autorul atinge cateva limite ale artei romanesti.
Romanele sale sunt o expresie a unui modernism tarziu, fata de care romanul postmodern se va detasa printr-o ruptura de forma si stil. S-ar putea identifica in Sorin Titel un intarzial, daca opera sa nu s-ar scrie in afara incadrarilor si, intr-o masura importanta, in afara timpului literar. Autorul crede in metoda sa pana la a o scoate in afara evolutiei; romanul se descopera, poate atinge forma perfect slefuita, dincolo de care orice modificare ii poate doar dauna. Pasarea si umbra respira aceasta incredere. Romanul atinge o structura si. un stil componistic pe osatura carora se vor construi, fara modificari relevante, ultimele doua creatii ale autorului. K vorba de o maniera ce subordoneaza intriga unor noi puncte de interes, lucru care scapa multa vreme criticii, in special celei contemporane cu aparitia romanului. Analizele vremii insista pe tematica, mitologie si pe o metodologie care sunt totusi prea putin relevante pentru o opera care le pune sub semnul intrebarii. Sorin Titel e, in ciuda unei impresii superficiale, un experimentator, un ludic (confuzia provine din gravitatea jocului situata la polul opus amuzamentului creativ denotat de Mircea Horia Simionescu). In Tara indepartata, experimentul insista precumpanitor pe cronotop, imaginand si performand un spatiu si timp in perpetua miscare. E acesta un roman nomad, o aglomerare de planuri si situatii fictionale remodelandu-l necontenit. Singurul sens al personajelor pare a fi cel al miscarii, unelte inca supuse unui autor ce intervine mereu (in chipul cel mai modernist cu putinta, al autorului autoritar, de capriciile caruia stau agatate toate cuvintele si sensurile).
Situatia se modifica subtil in Pasarea si umbra. De la experimentul cronotopic se trece la un experiment al destinelor si, prin aceasta focalizare asupra personajelor ca fiinte vii ce pot influenta curgerea narativa, iese, la iveala un experiment al actului narativ. In romanul anterior, ochiul autorului e obsedat de asezarea intr-o anumita ordine a naratiunii, e preocupat de constructia schematica a fictiunii. Toate aceste elemente se pastreaza in romanul din 1977, doar ca lor li se .adauga o atentie suplimentara acordata ordinilor din interiorul constructiei. Romanul-cristal, static, arhitectural de care Sorin Titel este la inceput preocupat se transforma intr-un roman-atomic, un tot in interiorul caruia miscarea c evidenta, dar totusi supusa unor legi, repetitii si simetrii esentiale. Autorul insista asupra unor structuri simetrice de desfasurare a destinelor, printr-o raportare idenlitara ce se repeta cu obstinatie. De la cuplul de debut lon-Ana, a carui experienta in fata mortii e repetata si reasezata mai intai de lulisca cea tanara si de cea batrana, pe care le vom regasi imediat in Tili si Letitia, pana la perechea tinerilor studenti de la Viena (tanarul Tisu si pictorul Honoriu Dorel, cu cele doua surori indragostite de Wagncr, in fapt o alta ipostaza pentru Tili si Letitia etc. ), pana la simetria Tisu-Andrei, toate destinele interpreteaza partituri ce se regasesc una in alta. Sunt variatii asezate sub doua semne care sunt de altfel si cele doua puncte de coeziune a romanului: imaginea mortii si ispita povestirii, transformarii vietii intr-un destin. Scopul romanului devine acum pentru Sorin Titel construirea unei atmosfere si pe aceasta metoda se va aseza Femeie, iata jiul tau, roman vazut deseori ca o sinteza si o implinire a artei narative a autorului.
Dinamismul si desfasurarea, nomadismul din Tara indepartata Iasa locul unei tehnici a focalizarii (nu intamplator figura principala de artist ce apare in Pasarea si umbra e un pictor expresionist). Sorin Titel reface constructia sferei sau a cercului, cuprins de o obsesie a centrului ce ii domina intreaga opera. Personajele se invart pe orbite, impartasesc acelasi ritm. Pe aceasta trasatura se integreaza si ispita povestirii amintita mai sus. Exista un patos al povestirii si al rememorarii care tradeaza la nivelul personajelor o dorinta a ordinii, a logicii, iar la nivelul automlui un accent pus pe exercitarea in sine a actului de fictiune, a magiei povestirii. E o metoda a reluarii si a aprofundarii asemanatoare constructiei unei simfonii, simbol deloc fortat pentru romanele lui Sorin Titel Constructia simfonica mizeaza atat pe desfasurare si evolutie, pe simbolismul incarcat si exemplar al sensului unui posibil destin, cat si pe unitate si pe static, pe reluari si rcaccentuari. E stilul autorului: personajele sunt voci cu semnificatie abia la nivelul intregului, cum o denota epilogul romanului Pasarea si umbra unde totul se reduce, ca o abstractizare picturala, la un cor de voci lipsite de medierea si interventia naratorului.
Fiecare voce aduce aici cu sine intreaga individualitate castigata in paginile anterioare, corul refacand, ca intr-o punere in abis, scheletul romanului si intelesurile primordiale ale acestuia. Ultima interventie, ce primeste astfel aspectul autoritar al unei concluzii, insisla ca totul "s-a intamplat chiar asa cum ti-am povestit eu acum".
E dovada unei preferinte pentru umbra mai degraba decat pentru pasare, acesta fiind in opinia sugerata a autorului si sensul scriiturii: incapabila sa redea forma si vitalitatea vietii, regatul acesteia e in jocul perspectivei, in pictura in miscare pe care umbra o creioneaza in lume, revendicandu-si un adevar propriu. Mai exista un inteles pe care titlul romanului il propune: in raportul pasare-umbra intervine un al treilea element, sub domnia caruia se desfasoara si se justifica totul: astml solar. Lucrul il va descoperi cel mai bine Sorin Titel
In Femeie, iata jiul tau, unde, reluand preferinta pentru dublu (chiar gemelitate), asezarea sub un al treilea element e obsesiva la fiecare nivel, de la cel al personajelor (cei doi Marcu sunt dominati de figura mamei) pana la cel al naratiunii (liniile narative sunt dominate de atmosfera si culoare; e romanul cel mai pictural si mai static ai automlui). Sorin Titel e un autor cu nostalgia perpetua a naratomlui omniscient, doar ca singurul mesaj pe care isi permite sa-l anunte prin interventiile sale in text (ca un contemporan al lui Barthes, ar spune John Fowles) este unul de arta poetica. Toate celelalte elemente din interiorul creatiei sale joaca un rol in acest sens si participa la conturarea unei metode cc-si revendica importanta. Pe de alta parte, Sorin Titel manuieste cu abilitate o tehnica a echilibrului, in care toate asperitatile si disonantele se topesc intr-o unitate ce da impresia finisarii si a rafinamentului. In acest sens, Pasarea si umbra e si un roman despre roman. Un roman al placerii de a scrie romane.
