Peripetiile Alisei in Tara Minunilor din Lewis CARROLL referat






Autorul si opera sa - Lewis CARROLL



Fiu de preot, Lewis Carroll (1832-l898) - pseudonimul lui Charles Lutwidgc Dodgson - si-a facut studiile la Universitatea din Oxford, unde a si functionat mai tarziu ca profesor de matematica. Este autorul unor studii de specialitate, dar si al unor scrieri, celebre astazi, care au incantat generatii de copii, dar nu numai pe ei. Cele mai cunoscute carti ale sale sunt Peripetiile Alisei in Tara Minunilor (1865) si Prin oglinda (1872). A mai publicat: Fantasmagorii (1869), O poveste incalcita (1885) si Silvia si Bruno (doua parti, 1889, 1893).

Povestile au fost nascocite de L. Carroll pentru a o amuza pe Alisa, fetita mijlocie si cea mai isteata dintre cele trei fetite ale doctorului Liddell, decanul Facultatii de Matematica a Universitatii Oxford, ca si pe bunele ei prietene.


Prezentarea textului - Peripetiile Alisei in Tara Minunilor



In Peripetiile Alisei in Tara Minunilor realitatea se imbina cu fantezia intr-o poveste remarcabila.
intr-o zi de vara, pe arsita si de-a binelea plictisita, micuta Alisa adoarme in poala surorii ei si are un vis ciudat, plin de peripetii. Totul incepe cand Alisa il zareste pe Iepurasul Alb scotandu-si ceasornicul din buzunarul vestei si, pentru ca nu mai vazuse asa ceva, curioasa foc, coboara dupa el in vizuina. Urmeaza o cadere indelungata si Alisa ajunge intr-o sala cu usile incuiate.
Aparent fara legatura intre ele, de acum intamplarile se succed cu repeziciune, ceea ce le uneste fiind prezenta Alisei: mai intai, ea inoata prin propria-i balta de lacrimi si sta de vorba cu Soarecele despre pisici si caini (Balta de lacrimi), dupa care Soarecele tine o lectie de istorie despre William Cuceritorul (Un miting-alergator si o poveste cu coada lunga) si Alisa e trimisa dupa o pereche de manusi si un evantai (Iepurasul trimite un biletel); mai tarziu, Alisa discuta cu o omida (Povetele domnului Omida), are putina grija de copilul care se preface in purcel (Purcel cu piper), il viziteaza pe Palarier (Ceaiul nebunilor), asista la un meci de crichet (O partida de crichet la Regina) si asculta povestea Falsei Broaste Testoase; in fine, i se arata figuri din Cadrilul Homarilor, depune marturie intr-un proces si se trezeste.

Visul Alisei, ca procedeu literar, deschide pentru cititor o imparatie a minunilor. Aici, pe langa personaje din realitate, animalele, pasarile si cartile de joc au comportament omenesc. Lewis Carroll este un excelent creator de caractere: Alisa este curioasa, inteligenta si plina de afectiune, Ducesa - smerita, dar moralizatoare, Regele — tiran, dar inspaimantat in fata Reginei, bucatareasa - obraznica. Regina - stupida, racnind mereu condamnari la moarte.
Ca si Swift in Calatoriile lui Gulliver, proiectand intamplarile in fantastic, Lewis Carroll poate spune orice. Cartea Iui devine astfel o alegorie a societatii timpului, in care sunt satirizate, prin ironie si absurd, slabiciunile omenesti si nedreptatile sociale.

Pentru a elucida multiplele subtilitati ale textului, interpretii operei lui Carroll au facut apel adesea la logica matematica si la teoria jocului: Alisa scade si creste in inaltime, pentru Palarier Timpul arata mereu ora sase etc.

Desene de Lewis Carroll

JUDECATA REGELUI
(fragment din text)



Una dintre scenele cele mai savuroase ale cartii este procesul (cap. XI - Cine-i hotul turtelor?), parodie a sistemului juridic, in care Palarierul, chemat ca martor, ajunge acuzat. Dialogul se impleteste cu absurdul si cu ironia.

„Cei doisprezece jurati scriau cu totii foarte zoriti pe niste tablite.
- Ce fac acolo? il intreba Alisa, in soapta, pe Grifon. Doar n-au ce sa scrie pana n-a inceput procesul.
- isi scriu numele - ii sopti Grifonul drept raspuns -, ca nu cumva sa le uite inainte de sfarsitul procesului.
- Ce neghiobi! izbucni cu glas tare Alisa, foarte indignata; dar se opri repede, caci Iepurele Alb striga:
- Tacere in sala de judecata! Iar Regele isi puse ochelarii pe nas si se uita ingrijorat
Imprejur, ca sa descopere cine vorbea. ()
- Crainic, citeste actul de acuzare! spuse Regele. Atunci, Iepurele Alb sufla de trei ori din trompeta, apoi




desfasura sulul de pergament si citi cele ce urmeaza:

Regina de Cupa, asta-vara dupa
Amiaza, a copt turte;
Fantele de Cupa, ascuns fiind dupa
Niste uluci late, le-a furat pe toate!

- Dati verdictul! se intoarse Regele catre juriu.
- inca nu, inca nu! intrerupse zorit Iepurele. Mai sunt multe pana atunci!
- Sa fie chemat primul martor! zise Regele, iar Iepurele Alb sufla de trei ori in trompeta, apoi striga:
- Sa se infatiseze primul martor!
Primul martor era Palarierul. Aparu cu o ceasca de ceai intr-o mana si cu o felie de paine cu unt in cealalta.
- Cer iertare, Majestate, c-am venit la judecata cu astea - incepu a vorbi -, dar inca nu-mi terminasem ceaiul cand au venit sa ma ia.
- Ar fi trebuit sa-lfi terminat - spuse Regele. Cand l-ai inceput?
Palarierul se uita la Iepurele de Martie, care il urmase la Curtea de Judecata, brat la brat cu Bursucelul.
- In paisprezece martie mi se pare ca era
- In cincisprezece — zise Iepurele de Martie.
- in saisprezece — zise Bursucelul.
- Notati declaratiile! se adresa Regele juriului; iar juratii, plini de zel, scrisera toate trei datele pe tablita, apoi le adunara intre ele si prefacura rezultatul in silingi si peni.
- Scoate-ti palaria, ii spuse Regele Palarierului.
- Nu ea mea - zise Palarierul.
- E de furat! exclama Regele, intorcandu-se catre jurati, care consemnara imediat faptul.
- Le am de vanzare - incerca sa lamureasca martorul. N-am niciuna a mea. Sunt Palarier.
La aceste cuvinte. Regele isi puse ochelarii pe nas si se uita tinta la Palarier. care se ingalbeni si incepu sa tremure din cap pana-n picioare.
- Depune-ti marturia - spuse Regele - sijii calm, altfel pun sa te execute pe loc. Vorbele regelui nu parura sa-l linisteasca defel pe martor. Se tot framanta,
lasandu-se cand pe un picior, cand pe celalalt si uitandu-se speriat la Regina; de zapacit ce era, musca o bucata mare de ceasca, in loc sa muste din felia de paine cu unt. ()
- Depune-ti marturia - repeta Regele furios - ca, de nu, pun sa te execute fara sa-mi pese daca esti calm sau nu.

— Majestate, sunt un biet om sarac - incepu Palarierul, cu glas tremurator. Si abia incepusem sa beau ceai - cam de-o saptamana-doua - si painea cu unt se tot subtia si ceaiul sclipea
— Ce-ce-ce? Ce sclipea? intreba Regele.
— Cu ceai a inceput - raspunse Palarierul.
— Totdeauna incepi cu ce-ai! zise sever Regele. Nu mai fa pe desteptul, ca atata lucru stiu si eu! Hai, zi inainte!
— Sunt un biet om sarac - vorbi inainte Palarierul - si pan' la urma toate astea sclipeau; da' Iepurele de Martie a zis
— Ba n-am zis! se repezi sa-i taie vorba Iepurele de Martie.
— Ba ai zis! spuse Palarierul.
— Nu recunosc! protesta Iepurele de Martie.

— Nu recunoaste! repeta regele. Asta sa n-o scrieti.
— Bine, da' in orice caz Bursucelul a zis — continua Palarierul si se uita, grijuliu, sa vada daca nu cumva si Bursucelul avea sa nege. Bursucelul insa nu nega nimic, deoarece dormea bustean. Si dupa asta - continua Palarierul - am mai taiat niste paine cu unt
— Dar ce-a zis Bursucelul? intreba unul din jurati.
— Asta nu-mi mai amintesc — raspunse Palarierul.
— Trebuie sa-ti amintesti - interveni Regele -, altfel vei fi decapitat. Nefericitul Palarier scapa din maini ceasca cu ceai si painea cu unt si cazu in
genunchi.
— Sunt un biet om sarac, Majestate - incepu.
— Esti un biet prostanac — zise Regele.
Aci, unul dintre Cobai aplauda guitand, dar fu indata inabusit de catre aprozi, («inabusit» fiind un cuvant cam tare, ca sa nu se creada cine stie ce, voi lamuri cum s-a procedat. Aprozii aveau la indemana un sac mare, care se lega la gura cu sfori; acolo l-au bagat pe Cobai, cu capul in jos, si apoi s-au asezai pe sac). ()
— Daca asta-i tot ce stii, poti sa stai jos - vorbi mai departe Regele.
— Mai jos ca acu' nu pot sta, ca stau pe podea — zise Palarierul.
— Atunci poti sa sezi jos - raspunse Regele.
Aci izbucni in aplauze celalalt Cobai si fu de asemenea inabusit. «Ei, acum s-a sfarsit cu Cobaii! gandi A lisa. Poate c-o sa mearga mai bine procesul.»
— M-as duce sa-mi termin ceaiul - zise Palarierul, cu o privire ingrijorata spre Regina, care parcurgea lista cantaretilor la concert.
— Poti sa pleci - spuse Regele, iar Palarierul o sterse atat de repede incat uita sa-si mai traga pantofii in picioare.
— si-afara ii taiati capul! adauga Regele catre unul din aprozi; dar Palarierul se facuse nevazut inainte sa fi ajuns pana la usa aprodul."



BIBLIOGRAFIE

Carroll, Lewis - Peripetiile Alisei in Tara Minunilor, traducere de Frida Papadache, Ed. InterCONTEMpress, Bucuresti, 1991; Dictionar al literaturii engleze, coordonatori: Ana Cartianu si loan Aurel Preda, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1970.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani