Poeziile lui Eminescu - sinteza referat






De la 25 ianuarie 1902, data la care Titu Maiorescu ceda Academiei Romane manuscrisele, cate detinea de la Mihai Eminescu, editarea operei aceluia ce nu apucase, in viata fiind, sa-si publice singur volumul, intra intr-o noua faza.
Ceea ce se stia de cativa familiari sau numai se banuia, cu privire la o activitate infinit mai intinsa a poetului, apare de astadata lamurit. Cum tot mai lamurit si mai insistent se face simtita nevoia editarii integrale, a operei lui.
Ecourile se succed, cu regularitate, si cu cat mai mult se da la iveala din ineditul acestor inepuizabile granarii, cu atat mai mult se intelege cat de necesara, cat de imperativa este nevoia publicarii laolalta a tuturor relicvelor sale.

intaiul din aceste ecouri - pentru a ne limita la doua, trei - il aflam in prefata Poeziilor Postume, tiparite de Nerva Hodos. Cu data de 8 Aprilie 1902, editorul scria: „o editiune cuprinzand toate scrierile lui Eminescu va apare in cursul anului acestuia, sub ingrijirea d-lor I. A. Radulescu, II. Chendi si a subsemnatului". Pe aceasta, evident prematura, asigurare se intemeia Anghel Demetriescu in marele sau studiu de la 1903, atat de bogat in rezerve dar si in recunoasteri, una din intaiele contributiuni pe masura subiectului ce-si propunea si in care dupa ce formula cu fermitate indoita nevoie de a se avea o biografie si o editie completa a scrierilor, adaoga: „Ni se anunta o editie completa a scrierilor lui Eminescu. E de prisos sa aducem multumirile noastre initiatorilor acestei intreprinderi. Am dori insa ca aceasta editie sa fie precedata de o biografie nu numai exacta, ci si pe cat se va putea de amanuntita a poetului si insotita de un bun comentat asupra pasagiilor dificile sau asupra aluziunilor aruncate in deosebitele parti ale scrierilor lui. Datoria unui editor ar fi, dupa parerea noastra, nu numai de a ne da textul autentic, ci si de a aduna documentele care ar putea lumina pe cititor, de a pune alaturi de text unele fapte contimporane, de a arata prin citate cauzele ideilor si simtimintelor autorului, in scurt in a pune din nou opera in imprejurarile ce au produs-o. Dupa ce a dat aceste note, comentatorul trebue sa se retraga, pentru ca sa lase pe cititor etc, ele.".
O intaie imagine, a ceea ce ar fi putut fi aceasta ravnita editie integrala a operei lui Eminescu o schiteaza in 1914, dl. A. C. Cuza. A spune ca impunatoarea tiparitura, chiar lipsita de conditiile unei prezentari critice, cum si era de fapt, nu reprezinta, totusi, grosso modo, nici a zecea parte din totalul operei eminesciene, este nu numai un adevar elementar, dar si cel mai puternic stimulent pentru urmarirea acelei himere pe care anii in loc sa o apropie, o indepartau.

Vorbind despre aceasta intaie realizare a „operelor complete", ca si despre altele, intr-o recapitulativa comunicare academica din 1929, d-1 N.Iorga incheia astfel: „Dar e o datorie pentru noi, pastratorii pretioaselor caiete, pentru noi cari am ingrijit atata timp mostenirea literara a lui Alecsandri, sa incepem, printr'o comisiune la care bucuros as primi sa ma alipesc, editia integrala a lui Eminescu, care trebue sa fie un monument national si pe care n'o poate da decat Academia Romana": Acelasi gand revine si in randurile cu care glossa in "Revista Istorica" din 1933, pretioase contributii eminesciene: „dar o intrebare se pune: cine oare va avea curajul sa ne dea opera insasi a lui Eminescu, intreaga?". Iar mai deunazi, distingand intre feluritele categorii de editii critice, dl. N. Iorga sapa in cateva cuvinte insasi norma si temelia unei atari editii integrale: „Orice rand din Eminescu merita sa fie tiparit".
Catre aceasta prezentare totala a operei lui Eminescu purcede, cu acest intaiu volum, Fundatia pentru literatura si arta „Regele Carol II". Integrala si critica, editia aceasta nazueste sa duca la bun sfarsit implinirea acelui corpus eminescianum, la care si memoria poetului, si obligatiile culturii contimporane, si nazuintele ani de ani amanate, au deopotriva dreptul.




in ce spirit s'a lucrat editia de fata, ce vor cuprinde intaiul volum si al doilea, ce si-a adaus inca de la inceput si cum are de gand sa se intregeasca, sunt chestiuni pe care cititorul le va urmari si verifica singur. De aceea, nezabovind la lucruri ce i se par de prisos, editorul se indreapta catre acele indatoriri elementare, dar si placute totodata, nu numai pentru ca-1 apropie, cu un pas, de tinta nadejdilor sale, dar pentru ca-i ofera prilejul sa raspunda, in chip public, acelor bunevointi, fara de care lucrul sau n'ar fi fost cu putinta.

Intemeindu-se, ani intregi, de lucru, numai pe tezaurul, de nepretuita valoare al manuscriselor eminesciene, ca si pe neistovitele depozite ale Bibliotecii - editorul are a multumi inainte de toate conducerii Academiei Romane si conducerii Bibliotecii, a caror larga intelegere i-au autorizat cercetarile si le-au dat putinta sa se implineasca in cele mai perfecte conditiuni. intregului personal al Bibliotecii, care ne-a inlesnit lucrul si a carui bunavointa ne va fi si de acum inainte Ia fel de pretioasa, ii aducem emotionate multumiri pentru neprecupetitul sprijin de care ne-am bucurat si scuza ca singura teama de a nu trece cu vederea vreunul din numele nenumaratilor binevoitori, ne-a oprit sa dam curs acestui lung registru. D-lui general Radu Rosetti, directorul Bibliotecii Academiei Romane, ii exprimam, in mod particular, gratitudinea noastra pentru amabilitatea continua cu care a facilitat realizarea acestui inceput. Acestor bunevointi, le vom cere favoarea sa asociem si numele unuia din inaintasi, pe al bunului nostru dascal Ion Bianu, fostul director al Bibliotecii, a carui larga inima si ale carui indrumari sigure ne-au fost, intotdeauna, cu prisosinta impartasite. La imagina-i de bronz, veghind in sala de lectura a Bibliotecii, tot mai naltam, din cand in cand, ochii cu recunostinta.
Orice concurs, insa, oricat de larg si oricat de multiplu - si in ce masura au fost si de un fel si de altul, s'a vazut - nu si-ar fi putut da roadele daca n-ar fi intalnit acel climat, cel mai prielnic si cel mai generos totodata, de la Fundatia pentru literatura si Arta „Regele Carol II", al carei rol si importanta istorica in analele noastre editoriale n'ar putea fi epuizate in cateva randuri de prefata.
Numind, insa, Fundatia pentru literatura si arta „Regele Carol II", numim pe directorul ei, pe d-1 Alexandru Rosetti, caruia, pentru intaia data, in lungul sir de ani al raporturilor noastre literare, ne luam libertatea sa-i aducem multumiri publice. Ca prilejurile n-au lipsit nici pana acum, o stie oricine din aceia care urmaresc, de mai bine de zece ani, realizarile acestui singular editor, iar de cinci ani impliniti asista cu reiterata surprindere la toate cate se fac, spre binele literaturii, si in cele mai desavarsite conditii estetice, la Fundatia pentru literatura si arta „Regele Carol II". Prezentul volum, ca si intreaga lucrare a editiei integrale Eminescu, n'au avui un patron, de mai luminoase initiative si un colaborator, de mai constanta bunavointa, ca d-1 Alexandru Rosetti.
Fie ca eforturile noastre conjugate sa izbuteasca a atinge tinta ce si-au propus si sa raspunda, astfel, in limita modestei lor iscusinte, inaltei solicitudini a Majestatii Sale Regelui Carol II. Editarea integrala a operei eminesciene ilustreaza, odata mai mult, principiile spiritualitatii regesti, calauzind prin veacuri destinele culturii noastre contemporane.

PERPESSICIUS
Bucuresti, iunie 1939


loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani