Povestea lui Harap-Alb (fragment comentat) referat






Povestea lui Harap-Alb
(fragment)


"Dar Harap-Alb si cu ai sai nici nu bindiseau de asta; ei, cum au dat de caldurica, pe loc li s-au muiet ciolanele si au inceput a se intinde si a se harjoni in ciuda fetei imparatului Ros. Ba inca Gerila se intindea de caldura, de-i treceau genunchele de gura. Si hojma morocanea pe ceilalti, zicand:
- Numai din pricina voastra am racit casa; caci pentru mine era numai buna, cum era. Dar asa patesti daca te iei cu niste bicisnici. Las', ca v-a mai pali el berechetul acesta de alta data! Stii ca are haz si asta? Voi sa va lafaiti si sa huzuriti de caldura, iara eu sa crap de frig. Buna treaba! Sa-mi dau eu linistea mea pentru hatarul nu stiu cui? Acus va tarnaiesc prin casa, pe ruda de samanta; incaltea sa nu se aleaga nimica nici de somnul meu, dar nici de al vostru.
- la taca-ti gura, mai Gerila! Zisera ceilalti. Acus se face ziua, si tu nu mai stinchesti cu brasoave de-ale tale. A dracului lighioaie esti! Destul acum, ca ne-ai facut capul calindar. Cine-a mai dori sa faca tovarasie cu tine aiba-si parte si poarta-ti portul, ca pe noi stiu ca ne-ai ametit. Are cineva cap sa se linisteasca de raul tau? l-auzi-l-ai: parca-i o moara hodorogita. Numai gura lui se aude in toate partile. Hojma tolocaneste pentru nimica toata, curat ca un nebun. Tu, mai, esti bun de trait numai in padure, cu lupii si cu ursii, dar nu in case imparatesti si intre niste oameni cumsecade.
- la ascultati, mai, dar de cand ati pus voi stapanire pe mine? zise Gerila. Apoi nu mai faceti din cal magar, ca va gasiti mantaua cu mine! Eu is bun cat is bun, dar si cand m-a scoate cineva din rabdare, apoi nu-i trebuie nici tigan de laie impotriva mea.
- Zau, nu suguiesti, mai Buzila? Da' amarnic mai esti la viata; cand te manii, faci sange-n baliga, zise Flamanzila. Tare-mi esti drag! Te-as vari in san, dar nu incapi de urechi la mai bine ogoieste-te oleaca si mai strange-ti buzisoarele acasa; nu de alta, dar sa nu-ti para rau pe urma, ca doar nu esti numai tu in casa asta.
- Ei, apoi! Vorba ceea: «Fa bine, sa-ti auzi rau», zise Gerila. Daca nu v-am lasat sa intrati aici inaintea mea, asa mi se cade; ba inca si mai rau decat asa. Cine-a face de alta data ca mine, ca mine sa pateasca.
- Ai dreptate, mai Gerila, numai tu nu te cauti, zise Ochila. Dar cu prujituri de-ale tale, ia, acus se duce noaptea, si vai de odihna noastra!
Macar tu sa fii acela, ce ai zice, cand ti-ar strica cineva somnul? Ba inca ai dat peste niste oameni ai lui Dumnezeu, dar, sa fi fost cu altii, hei, hei! maneai papara pana acum.
- Dar nu mai taceti, mai? Ca ia acus trec cu picioarele prin pareti si ies cu acoperamantul in cap, zise Lati-Lungila. Parca nu faceti a bine, de nu va mai astampara dracul nici la vremea asta. Mai Buzila, mi se pare ca tu esti toata pricina galcevei dintre noi.
- Ba bine ca nu! zise Ochila. Are el noroc de ce are, dar stiu eu ce i-ar trebui.
- la, sa-i faci chica topor, spinarea doba si pantecele cobza, zise Setila, caci altmintrelea nici nu e de chip s-o scoti la capat cu boclucasul acesta. »
Gerila, vazand ca toti ii stau impotriva, se manie atunci, si unde nu tranteste o bruma pe pareti de trei palme de groasa, de au inceput a clantani si ceilalti de frig, de sarea camesa de pe dansii.
- Na! incaltea v-am facut si eu pe obraz. De-acum, inainte, spuneti ce va place, ca nu mi-a fi ciuda, zise Gerila, razand cu hohot. Ei, apoi!? Cica sa nu te strici de ras! De Harap-Alb, nu zic. Dar voi, mangositilor si farfasitilor, de cate ori iti fi dormit in stroh si pe tarnomata, sa am eu acum atatia bani in punga nu mi-ar mai trebui alta! Oare nu cumva v-ati face si voi, niste feciori de ghinda, fatati in tinda, ca sunteti obraze suptiri?
- Iar cauti samanta de vorba, mai Buzila? zisera ceilalti. Al dracului sa fii cu tot neamul tau, in vecii vecilor, amin!
- De asta si eu ma anin si ma inchin la cinstita fata voastra, ca un codru verde, cu un poloboc de vin si cu unul de pelin, zise Gerila. Si hai de-acum sa dormim, mai acus sa ne trezim, intr-un gand sa ne unim, pe Harap-Alb sa-l slujim si tot prieteni sa fim; caci cu vrajba si urgie raiul n-o sa-l dobandim."



Fragmentul propus pentru analiza este selectat din partea a doua a basmului Povestea lui Harap-Alb, parte ce cuprinde probele pe care protagonistul si grupul ajutoarelor sale trebuie sa le depaseasca la curtea imparatului Rosu.
Setila, Gerila, Flamanzila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila dau o adevarata reprezentatie dramatica in cunoscuta scena a casei de arama. Reala sau mai degraba simulata, supararea lui Gerila devine pretext pentru un ilariant duel lingvistic.

Scena este, in intregime aproape, construita prin tehnica dramatizarii naratiunii: replici ample, elaborate (intrebari, solicitari, amenintari etc.) se inlantuie strans, comentariul auctorial fiind redus la spatii minime. Procedeu de constructie, dialogul indeplineste, aici, o tripla functie in structura narativa: (1) - o functie dramatica, de reliefare a opozitiei dintre reactiile afective ale personajelor, si de teatralizare a epicului. Structura naratiunii dobandeste caracter scenic, iar conflictul aparent intre atitudinile si starile sufletesti ale protagonistilor tradeaza placerea gratuita a unui joc lingvistic de virtuozitate rara. Tensiunile afective, gesturile si comportamentele, redate prin strategii de intimidare a interlocutorului, se dizolva in fluidul amuzamentului verbal; (2) - o functie de sugerare sau mimare a limbii populare vorbite. Dialogul este, astfel, si principalul procedeu al oralitatii stilului in proza lui Ion Creanga. "Limba cu nesecatele ei posibilitati de culoare si humor, a incetat de a mai fi o functiune spontana si inconstienta, pentru a deveni un mijloc reflectat in serviciul unor scopuri artistice. Textul are suflarea calda si mladierile vii ale rostirii: Creanga scrie pentru a fi ascultat. Ritmul e sustinut si vioi, dialogul -foarte viu, pauza sugestiva, punctele de suspensie, exclamatiile - determina o intonatie valurita si sinuoasa, cu suisuri si coborasuri, cu pauze sugestive ce intrerup fluxul vorbirii" (Tudor Vianu); (3) - o functie de generare a umorului in stratul lingvistic al naratiunii. Euforia verbala devine euforie a umorului. Jovialitatea sustinuta pe tot parcursul scenei invita la trecerea dincolo de planul asperitatilor afective si morale, in zona comediei filologice unde hazul de necaz este suveran.




Cele trei functii ale dialogului sunt interferente. intr-o posibila ierarhie, functia oralitatii este dominanta. Creanga isi scrie povestea ascultand-o parca si in acest scop el dramatizeaza necontenit epicul, personajele vorbind continuu, in mijlocul lor aflandu-se naratorul, el insusi actor si regizor multiplicat in rolul fiecarui personaj. Eroii se definesc integral ca prezente scenice: voci cu multiple modulatii afective, inregistrate contra-punctic, si gesturi, mimica - subintelese. Gerila e certaret. Flamanzila -zeflemist, Setila - intolerant, Ochila - inzestrat cu darul persuasiunii si cu stiinta de a mima ironic acordul cu interlocutorul.

Vom exemplifica, prin comentariu stilistic, modalitatile expresive ale oralitatii stilului si umorului, identificate in fragmentul reprodus mai sus.
Stilizarea artistica a limbajului popular confera urmatoarele trasaturi lingvistice expresiei scrise, definitorii pentru specificul oralitatii in proza lui Creanga:

a) accidente fonetice, reduceri de sunete (apocopa), redand spontaneitatea vorbirii: las', da';
b) lungiri de sunete, implicand elemente paraverbale specifice comunicarii orale (intonatia): "buna (treaba)";
c) forme fonetice populare si dialectale: "s-au muiet", "sa crap", "ca-lindar", "lighioaie", "is", "sa intratF, "camesa", "macar", "paretF;
d) forme gramaticale populare si dialectale: "m-a scoate" (viitor popular), "auzi-l-aF (forma inversa de conjunctiv cu valoare imperativa), "dansiF (forma pronumelui personal generalizata in subdialectul moldovenesc);
e) termeni populari si dialectali, unii cu rezonanta onomatopeica: "a bindisi", "a se harjonF, "a morocanF', "bicisnic", "a se lafai", "a huzuri", "hatar", "prujituri", "galceava", "ciolane", "pantece", "a suguF, "oleaca", "a-l palF, "berechetuF, "a tarnuF, "incaltea", "a stinchF, "brasoave", "hojma", "a tolocanF;
f) bogatie sinonimica, folosirea sinonimelor perifrastice: "a se harjoni", "a morocanF, "a face capul calindar", "a tolocanF alcatuiesc, contextual, o serie sinonimica;
g) numeroase locutiuni si expresii idiomatice care au adesea la baza metafore sau comparatii concrete, si genereaza umorul: "a-l pali berechetuF, "a crapa de frig", "a-ti da linistea pentru hatarul cuiva", "pe ruda de samanta', "a-i face capul calindar", "a face din cal magar", "a-ti gasi mantaua cu cineva", "a scoate din rabdare", "a face sange-n baliga', "fa bine, sa-fi auzi rau", "a o scoate la capaF etc;
h) rime si asonante strecurate in structuri sintactice ritmate, construite prin inversiuni topice si parataxa, presupunand pauze si gesticulatii in rostire: " Si hai de-acum sa dormim, mai acus sa ne trezim, intr-un gand sa ne unim, pe Harap-A Ib sa-l slujim si tot prieteni sa fim";
I) elemente de limbaj cu valoare afectiva:
- interjectii, cele mai frecvente fiind cele adresative (mai, ia), asociate cu vocative si imperative: "Ia ascultati, mai", "Iar cauti samanta de vorba, mai Buzila?"; ele dramatizeaza relatarea, implicand interlocutorul in mesaj;
- diminutive cu valoare augmentativa si cu efect de umor: "cal-durica', "buzisoare";
- apelative: "mangositF, "farfasitF si porecle cu valoare caricaturala: "Buzila';
- constructii interogative si exclamative, persiflatoare, specifice exprimarii mucalite: " Zau, nu suguiesti, mai Buzila? (). Tare-mi esti drag! Te-as vari in san, dar nu incapi de urechi";
- structuri invocative, imprecatii: "Al dracului sa fii cu lot neamul tau. in vecii vecilor, amin.1";
- constructii expresive (exclamative) cu valoare de superlativ si sens afirmativ: "si unde nu tranteste o bruma pe pareti de trei palme de groasa";
- constructii cu subiect reluat: "v-a mai pali el berechetul";
- structuri anacolutice: "ei, cum au dat de caldurica, pe loc li s-au muiet ciolanele".

Frecventa neobisnuita a acestor elemente caracteristice limbajului popular da nastere unui stil inconfundabil, elaborat, si nu intamplator G. Calinescu il considera pe Creanga un prozator erudit, eruditia lui fiind intemeiata pe cultura populara.
Oralitatea stilului are doua efecte expresive imediate: efectul teatral si cel comic. Scena casei de arama se poate juca in intregime. Intonatia cuvintelor, tonul vocii, pauzele in rostire, mimica si gesturile ghicite in structura elementelor verbale reprezinta suportul emotiei estetice si al umorului. "Metafora umorului lui Creanga se construieste in spatiul dintre hartia pe care scrie si modulatia orala cu care isi insoteste scrisul". "Un umor nesatiric, care face vocabularul jucaus, frazarea sugubeata, personajele poznase, umple binefacator constiinta cititorului, i se propune ca solutie de viata" (Vladimir Streinu).

Teme de lucru:



. Analizati rolul dialogului (al cuvintelor rostite si al elementelor nonverbale) in caracterizarea personajelor.
. Comentati stilistic formulele de adresare folosite in dialog.
. Identificati tehnicile conversationale utilizate si analizati functia lor expresiva.
. Stabiliti procedeele umorului in opera lui Creanga si incercati sa-i definiti specificul.



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani