Rascoala (fragment comentat) referat






Rascoala
(fragment)



"Aparitia batranului Miron luga in cerdac stinse subit toate glasurile. Cateva caciuli si palarii se ridicara instinctiv. in marginea cerdacului, la nivelul oamenilor, luga se opri. ()
- Vad ca intr-adevar ati venit tot satul, cu catel, cu purcel! zise Miron calm, cercetand fetele parca ar fi vrut sa vada cine lipseste.
- De, cucoane! Raspunsera cateva glasuri nesigure, intre care batranul luga recunoscu pe al lui Ignat Cercel zarindu-i chiar mutra plangareata undeva, fara sa-l intereseze insa, ci numai ca o fulgerare a constiintei.
Trecura cateva clipe. Pauza paru tuturor nesfarsit de lunga. Pe urma brusc, Miron luga striga poruncitor:
- Cine v-a chemat pe voi aici, sa-mi stricati straturile si rondurile si potecile la care am muncit din greu cu oamenii? Cine v-a dat voie? Adica dincolo in curte, nu puteati astepta? Acolo nu mai e bine? V-ati boierit, ai, de cand umblati cu revolutia si cu blestematiile?
() Atunci iesi in fata obraznic, cu caciula pe ceafa, Trifon Guju:
- Cucoane, s-au dus vremurile alea Mata n-ai auzit porunca lui Voda ori nu vrei s-o asculti?
() Ca si cand nici nu l-ar fi auzit, Miron intoarse capul sa intrebe pe altii despre ce anume porunca e vorba. Isbasescu il pusese in curent de ieri dar credea ca e bine sa se faca ca n-o cunoaste. Cativa oameni de treaba se grabira sa-i explice cum si ce s-a aflat. Boierul asculta linistit si se pregatea sa vorbeasca. Trifon intrerupse din nou, mai provocator, jignit ca nu l-a intrebat pe el:
- Stai, cucoane, sa te lamuresc eu ca dansii sunt prosti si nu
- Eu cu oameni necuviinciosi si fara obraz nu vorbesc - zise batranul Miron cu dispret si apoi catre ceilalti: Spune tu, Profire, va sa zica
() in sfarsit batranul luga nu mai avu puterea sa asculte baiguielile cu porunca regelui si, taindu-le vorba cu mana, intoarse fata catre multimea ce incepuse a prinde glas:
- Apoi dupa basme d-astea va luati voi, mai baieti, si dati buzna aci de-mi calcati si-mi stricati gradina? Si veniti claie peste gramada, oameni in toata firea, adica sa ma speriati pe mine ori ce? Ei, rusine sa va fie! ()

Pe cand cuvintele batranului serpuiau amenintator peste capetele multimii surprinse, ca pleazna unui bici in mana imblanzitorului, gata sa se abata in fiece moment, Trifon Guju isi legana deodata trupul, parca si-ar fi strans mijlocul cu o curea si izbucni cu glas spart:
- la stai, cucoane, ca nu ne-am sculat de florile marului Glasul lui se incurca si se ciocni in vazduh cu glasul batranului Miron
luga. O clipa glasul lui luga, surprins, se ineca. Dar imediat se ridica cu o furie noua pornita parca sa arda tot in calea ei:
- Tu sa taci, ticalosule! Sa taci, talharuleL.Sa taci! Sa taci! Cu ochii bolbocati, cu o spuma subtire in colturile gurii, Miron luga
racnea scuturand pumnul spre Trifon Guju care insa, dupa o secunda de sovaire, ii infrunta privirea cu un ranjet obraznic. Apoi, fiindca boierul nu mai contenea cu «sa taci», desi abia mai haraia de oboseala, Trifon striga gros si sfidator:
- Da de ce sa tac? Iaca, nu vreau sa tac! Ai sa-mi poruncesti dumneata? Ce, sunt sluga dumitale?
Miron luga nu mai vedea, dar fiece cuvant ii plesnea obrajii de-i tiuiau urechile. Continua cu aceeasi manie:
- Sa tacisi sa iesi indata din curtea mea! Iesi afara, ticalosule! Acu sa iesi, hotule, ca altfel Trifon Guju isi resfira picioarele si intinse genunchii ca sa se infiga mai puternic in loc, raspunzand in acelasi timp mai darz si incruntat:
- Uite ca nu ies, cucoane! Nu vreau sa ies! Caci nici nu mai e curtea dumitale si nici n-am pofta sa ies, uite-asa!
- Nu iesi?Din ograda mea? Si ma infrunti tu pe mine?Ei, stai ca te invat eu pe tine omenie, talharule!
Afara toate limbile se dezlegasera () Din toate partile se ridicau in schimb aprobari galagioase:
- Bine facusi, Trifonica! Nu te lasa! De ce sa-l asupreasca si sa-l batjocoreasca? Trebuia sa-i pui mana in beregata si"



Moment de varf in tensiunea dramatica a rascoalei si centru al semnificatiei, confruntarea dintre boier si tarani constituie punctul culminant in desfasurarea epica a naratiunii. Scena puncteaza toate miscarile psihologiei colective, realizand o adevarata sinteza a intregului roman. Astfel, intr-un episod ca acesta se concentreaza tot parcursul revoltei vazute in ansamblul ei. Multimea s-a adunat in curtea conacului lui Miron luga, asa cum se adunase pana atunci in sat, asteptand vesti sau raspunsuri la intrebarile obsesive. Se adreseaza autoritatii recunoscute in unanimitate, cel putin pana in acel moment. Reactiile multimii, notate cu exactitate tradeaza inca incertitudinea; taranii ezita intre timiditate si indrazneala, intre supusenie si izbucnire violenta.





La aparitia boierului, unii tarani isi ridica instinctiv palariile, mai tarziu il vedem pe Trifon Guju "cu caciula pe ceafa", detaliu nu lipsit de semnificatie.
Dincolo de nemultumirea boierului care isi vede gradina distrusa, in vorbele lui se simte refuzul de a accepta incalcarea unor legi nescrise ale comunitatii. Taranii nu-si mai stiu locul lor, iar replica lui Miron Iuga suna ironic: "V-afi boierii!". Cand Trifon riposteaza provocator sfidandu-l, izbucnirea amenintatoare a boierului este iminenta.

Scena sintetizeaza conflictul esential al romanului: infruntarea dintre doua mentalitati. Pe de-o parte, se afla batranul boier, inflexibil, ce inchide autoritar orice canal de comunicare cu taranii, adoptand o atitudine dura si de intimidare. Pe de alta parte, taranii care, uitand de rusine si de umilinta, traiesc cu exaltare momentul razbunarii a tot ceea ce ei considera nedreptate, batjocura, asuprire.

Razboiul dintre cele doua tabere se poarta mai intai in plan verbal. Comentariile naratoriale pregatesc fiecare replica notand tonalitatea, intonatia sau gestica vorbitorului pentru a contura atmosfera tensionata. La intrebarile boierului raspund mai multi tarani cu o replica eliptica ce exprima mai degraba o tacere amenintatoare: "De!". Rostita "nesigur", interjectia incifreaza nemultumiri, dorinte, reprosuri ocolite inca. Apoi sunt aduse in prim plan glasurile individualizate a doua personaje: boierul si Trifon Guju. Cuvintele boierului "serpuiau asurzitor ca un bici al imblanzitorului", iar taranul "izbucni cu un glas spart" sau "striga gros si sfidator". Perceptia auditiva a naratorului este completata de cea vizuala care indica gesturile, mimica si comportamentul eroilor ce intaresc replicile. Prin precizia comentariilor sau a indicatiilor naratorului se creeaza impresia unei imagini cinematografice deosebit de animate, urmarite secventa cu secventa.

Acest moment pregateste, prin acumularea de detalii si prin amplificarea intensitatii situatiei conflictuale, trecerea de la confruntarea verbala la cea directa, cand protestul individual al lui Trifon determina trezirea instinctului de turma. incet, dar sigur, individualitatile se sterg in favoarea solidaritatii.
Prinsi in valtoarea revoltei, patrunsi de acel suflu subteran al razvratirii, oamenii ignora valorile proprii sau felul lor obisnuit de a fi si se raliaza atitudinii generale. Astfel, "limbile se dezlegara' si se aud strigate de aprobare a atitudinii lui Trifon. Finalul scenei dezvaluie multimea dezlantuita, o involburare de brate ce lovesc in nestire trupul boierului ucis. Din nou glasurile isi pierd individualitatea, devin tipete, amenintari nedeslusite, urlete, "un vuiet prelung".
Perspectiva epica ce da coerenta textului apartine naratorului extradi-egetic (omniscient, detasat, obiectiv). Vocea narativa transpare in limbajul adesea metaforic al comentariilor auctoriale, in precizia observatiei sociale sau psihologice ce permite notarea reactiilor, gesturilor, comportamentelor specifice, in semnificatiile simbolice ascunse in replici si situatii.

Efectul de viata autentica si deosebit de animata se realizeaza prin notatia magistrala a dialogului in care eroii se individualizeaza prin limbaj si prin tonalitatea proprie. S-a afirmat ca personajele romanului, mai ales taranii, se tin minte prin glasul lor, prin modul de a rosti replici memorabile in momente tensionate: "Cucoane, s-au dus vremurile alea".

TEME DE LUCRU:

. Ce argumente ar putea fi invocate in favoarea caracterului epopeic al romanului Rascoala?
. Argumentati existenta unei constructii simfonice si a unei constructii simetrice in romanul Rascoala, evidentiind semnificatia acestora. Faceti o comparatie, in acest sens, cu romanul Padurea spanzuratilor.
. Identificati procedeele de realizare a personajului colectiv raportandu-va la intreg romanul Rascoala.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani