Pe harta sensibilitatii moderne, curentele de arta s-au succedat brusc. A fost, cu sfarsitul veacului-al XlX-lea, o abundenta proverbiala de "isme".
De la razboi mai ales. Europa a trecut prin framantari continue. Si, desigur, mai presus de pulsul individual, staruie pulsul epocei. Exista un fond social care fecunda stilul artistului in stilul vremei.
Realizarile de arta se proiecteaza pe un perete de contimpo-raneitate.
Transformarile stiintifice, politice - in vremea noastra acestea din urma s-ar putea reduce la lupta pentru sau impotriva nationalismului - vestesc curentele de idei si de arta precum in anotimp miresme vestesc ivirea plantelor. Timpul isi poarta in el insusi principiile, asemeni cangurului la san copilul.
E deci in insasi atmosfera vibranda a Europei justificarea acestei repezi succesiuni de curente. Totusi, efortul contimporan de neincetata cautare de forme noi si lepadare a celor gasite cuprinde o mai adanca semnificatie. E in el ceva din straduinta corabierilor de la sfarsitul Evului Mediu, intru aflarea unor noi drumuri spre Indii. Prin indrazneala unuia din ei, un continent nou ne-a fost daruit. Dar nici pasiunea celorlalti nu a fost vida. Imaginatia si cutezarea lor nc-a sfredelit meningea scrobita, ochiul bleg s-a trezit tire-bouchon unor infaptuiri neiscodite. Vizionarii de azi ne conduc fiecare cu un pas mai aproape de India sufleteasca actuala. Dintre premergatorii acestia se va inalta maine Columbul unei lumi cu existenta virgina. Sub betia energiilor despletite coarde, pasul lor zgarie carnea secolului. Si fiecare deschide drum spre inima acestui ceas.
Suprarealismul e inca din seria straduintelor sus-amintite.
Pentru efortul acesta, entuziasmul nostru i-l daruim intreg. Pentru posibilitatile si fecundarea lui insa, rezervele noastre sunt infinite. Fata de avutia de inedit a curentelor precedente, suprarealismul nu cuprinde nici un aport propriu. Dimpotriva. Doctrina lui inseamna o intoarcere tarzie spre un izvor in trecut. Instituirea hasisului si visului ca principii de arta, dezagregarea excesiva apartinusera inca de mult expresionismului, acesta, la randul lui, reeditor al com-plangerilor nazale romantice. Pledoaria de sustinere a suprarealis-mului devine deci insusi actul lui de acuzare.
Eroarea era comisa de la inceput. Teoriile de psihiatrie ale lui Freud nu puteau initial sluji la realizari de arta. Transpunerea lor pe un plan strain insemna o denaturare. De fapt, subconstientul a fost intotdeauna utilizat de artisti. Era firesc. in dara de lumina a constiintei nu pot starui in acelasi timp decat sase pana la sapte imagini. Un material, asadar, insuficient pentru creatie. intreg avutul de sentimente, idei, amintiri, peisagii, fagaduinti, melodii salasluiese nenumarate in dezordine, ca grane in magaziile subconstientului. Din acestea gestul artistului se implinea. De aici ejacula inspiratia.