Telegrame de Ion Luca Caragiale - viaţa oraşului de provincie referat






Viata orasului de provincie a constituit in repetate randuri punctul de plecare pentru operele lui Caragiale. Generatoare de intrigi mai ales in domeniul politicului, ea este zugravita inconfundabil atat in comedii, cat si in proze scurte, povestiri, nuvele. Telegrame, aparuta mai intai in „Universul" (1899, 15 octombrie), inclusa apoi in volumele Momente (1901) si Momente, schite, amintiri (1908), demonstreaza cum telegraful, inventie a secolului, este menit a intretine pulsul provinciei. intreaga proza este alcatuita dintr-un sir de telegrame expediate dintr-un „oras moldovinesc", cum ne explica insusi autorul intr-o nota, spre Capitala si invers. Costachel Gudurau -„avocat, aleg. coleg. I, fost deputat" - semneaza urmatoarea telegrama: „Onor. prim. ministru: Directoru prefecturi locale Raid Grigorascu insultat grav dumnezeu mamii si palme cafine (cititi moldovineste: cafine - n.a.) central. Amenintat moarte. Viata onorul nesigure. Rugam anchetati urgent faptu". O a doua telegrama semnaleaza ca ,#rocoror lipseste oras, manastire maici chef si ca disperarea ultragiatului ia proportii: „nu mai putem merge cafine. Facem responsabil guvernu". Cum guvernul nu vrea sa-l lipseasca pe onestul cetatean de dreptul constitutional de a merge la „cafine", ministrul Justitiei dispune ancheta. Conflictul devine problema nationala, caci Costachel Gudurau — „av. ecfetera" — este „atacat palme picioare endependenti" si, prin urmare, „oras stare asediu". Intra in sarabanda telegramelor un alt expeditor, Iordachel Gudurau - ,jnari proprietar, aleg. coleg. I, fost senator", care se vede nevoit sa trimita o telegrama insusi M. Sale Regelui spre a-i denunta pe „banditi regimului acest secol lumina batgiucurind constitutia'' si care au indraznit sa puna in pericol viata varului sau. Faptele stau putin altfel in teren. O aflam din raportul, tot o telegrama, procurorului catre ministrul Justitiei: paratul Raul Grigorascu, iritat ca pierdea Ia table, pronuntat dumnezeu mami, nu personal cineva, ci ghinion", deoarece fostul deputat Costachel Gudurau, aflat si el in „cafine" si crezand ca injuria lui i-a fost adresata, sare cu un „ba pe al matit' si cu bastonul, strigand tare ,guvern de tanditi". Prefectul se apara dand palme scandalagiului care il pandea de mult Pe sus-numitul prefect, acesta din urma traind in concubinaj cu madam Atenaisa Perjoiu, „devorsata" de nepotul lui Gudurau si care isi revendica paraferna di 2 mii lei" (parte a averii pe care sotia o administra singura).





Diferendul trebuie rezolvat, aceasta ,jituatiune prea delicata' nu convine deloc acum, „in asteptarea campaniei electorale". Scandalurile, „din toate punctele de vedere regretabile'', trebuie evitate. Lucrurile se precipita: Raul Gregoraschco (intr-o aproximativa transcriere franceza) trimite o telegrama ministrului de Interne prin care ii solicita acceptarea demisiei din postul de prefect; intervine intr-o franceza dubioasa Ami General Gregoraschco somand guvernul „n'acceptez point demission cousin Raoul", altfel „se duce dracului giudetut" - o da pe romaneste generalul spre a fi mai convingator; Costachel Gudurau este arestat, declarat „mort arest de rudele alertate si, in fine, eliberat; intre timp delicata Atenaisa Perjoiu scapa cu fuga intr-o birja de insultele grave ale clanului Gudurau, aduse onoarei ei in centrul orasului.
In sfarsit, tot o telegrama aduce vestile imbucuratoare pentru guvern, ca impricinatii: „Pupat toti piata endependenti. Mane seara logodna Raul ma-dam Atenaisa Perjoiu. Dansa renuntat or ce pretentie revandicare parafer-na", dar si ca „avocatul statului Pamfil mort subit ca/ine central. Medic primar constatat caz apoclepsie cerebrala". Postul vacant - viata merge inainte - trebuie ocupat, dar nu de procurorul care cere respectuos a i se acorda lui in baza varstei inaintate, a familiei numeroase si a experientei, ci de Costachel Gudurau. Acesta este numit prin decret oficial avocatul statului in urma „bunelor recomandatii" ale prefectului Raul Grigorascu.
Iata reluat la o scara mai mica, dar cu aceleasi implicatii profunde, acest balci, „curat constitutional" al minciunii ridicate la rang de complicitate nationala.

Concizia, atat de caracteristica lui Caragiale, da curs si in acest caz unor memorabile pagini de literatura satirica, infierand printr-un ras enorm o natie in care guvernul este facut responsabil pentru intrigi desfasurate in „cafinelele" tarii.

BIBLIOGRAFIE: Cioculescu, Serban, Viata lui I.L. Caragiale. Caragialiana, Ed. Eminescu. Bucuresti, 1977; Comea, Paul, postfata la voi. Nuvele. Povestiri, Ed. Minerva, Bucuresti, 1985; Manolescu, Florin, Caragiale si Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, Ed. Canea Romaneasca, Bucuresti, 1983.









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani