TOMA ALIMOS - Balada populara (Cantec batranesc).
Considerata drept una dintre capodoperele poeziei (si literaturii) noastre orale, balada este consemnata mai intai de Dimitric Ardelean intr-un manuscris transilvanean din 1831 (Pezma cu cantari lumesti si veselitoare).
Textul unei variante moldovenesti cules, pare-se, de Alecu Russo, este publicat de Vasile Alecsandri la 1850 si reluat apoi in cunoscuta sa colectie de Poezii poporale din 1852-. De atunci, balada a cunoscut, in diversele ei variante, numeroase editari si reeditari in colectii locale sau zonale, in antologii etc.
Dintre volumele recente care includ in cuprinsul lor variante ale lui Toma Alimos le mentionam pe cele realizate de Al. I. Amzulescu: Balade populare romanesti. II, (Bucuresti), Kditura pentru literatura, . Editii critice de folclor (genuri), Cantece batranesti, Bucuresti, Kditura Minerva, 1974, Cantecul epic eroic, Bucuresti, Ed. Acad. R. S. R., . Varianta care s-a bucurat de cea mai mare atentie din partea editorilor, dar si a specialistilor a fost (si este inca) cea publicata de G. Dem. Teodorescu in Colectia sa de Poezii populare romane din 1885, aceasta fiind socotita aproape unanim drept cea mai implinita sub raportul semnificatiilor milo-simbolice implicate si al relevantei artistice caracteristice cantecului nostru batranesc.
Mentionam in sfarsit, ca balada s-a bucurat si de o oarecare "circulatie" internationala, ea fiind tradusa, incepand cu anul 1854, in mai multe limbi si cuprinsa in sumarul unor antologii de folclor romanesc aparute in Anglia, Franta, Ungaria, Germania, Austria, Spania, Polonia, Italia.
Incepand cu Alecu Russo si Vasile Alecsandri, cercetatorii au considerat balada ca apartinand fondului de aur al eposului nostru, alaturi de Miorita, Mesterul Manole, Inelul si naframa, Mihu Copilul, Voica etc., datorita, pe de o parte, sensurilor mito-simbolice implicate, iar pe de alta parte, marilor valori artistice si morale vehiculate. Gratie acestor valori, balada, facand parte din unul dintre segmentele cele mai vechi ale eposului, a fost asezata ferm printre capodoperele poeziei epice populare de folcloristi precum Gheorghe Vrabie, Adrian Fochi si Ovidiu Papadima. Adrian Fochi o considera astfel punand-o alaturi de Miorita, Mesterul Manole, Tanislav, Voica, Cucul si turturica, Milea, Arborii imbratisati si Unchesii. Liviu Rusu socotea si el balada ca pe "una din marile capodopere ale literaturii noastre populare si ale literaturii noastre in general".
Considerata drept "o balada grandioasa in felul ei"
(G. Calincscu), Toma Alimos a fost apreciata si pentru ca spre deosebire de "Miorita", de exemplu, dezvaluie "acele minuni care rasfrang fata pasionata a poporului romanesc"
(Dan Botla), prin urmare, o alta (noua) latura a caracterului nostru etnic. Ba mai mult chiar, ea ar oglindi in toata plinatatea profilul spiritual al romanului in trasaturile lui tipice (Ovidiu Barlea).
Afirmatia din urma este evident exagerata, insa niste constante ale spiritualitatii noastre precum omenia, spiritul justitiar al eroului, un anume echilibru si o anume cumpatare, comuniunea cu natura si dorinta de reintegrare dupa moarte in marea si nesfarsita ei suflare s-ar cuveni a fi rememorate.
In sfarsit, inlr-o buna exege/a de dala recenta (Un mit - Toma Alimos), Iordan Datcu incearca sa concluzioneze:
"Toma Alimos, prin valorile sale artistice, prin specificitatea sa (n-a fost semnalat la nici unul dintre popoarele vecine), prin larga sa reprezentativitate (a fost cules pe toata oecumena romaneasca), prin vechimea sa, se situeaza intre realizarile de prim rang ale cantecului nostru epic".
Balada cunoaste, asa cum arata Iordan Datcu, o raspandire general romaneasca, acoperind inclusiv teritoriile aflate in afara granitelor tarii (Valea Timocului, de exemplu).
Frecventa circulatorie este una de ordin mediu (117 lexic), cu puncte de intensilalc mai ridicata si inclusiv cu variante mai inchegate artistic in Moldova. Muntenia si Ollenia.
De altfel, cum afirma acelasi autor, variantele s-ar grupa dupa "zonele (citeste tinuturile) folclorice mari", in felul urmator: Moldova 24, Dobrogea 6, Muntenia 50, Oltenia . Banat 6, Transilvania 5, Timoc 2, romanii din Bulgaria . Faptul confirma inca o dala larga audienta de care s-a bucurat balada pretutindeni in randul ascultatorilor receptori, datorila capacilatii sale de a acoperi arii conceptuale si sufletesti dinlrc cele mai intinse, de a exprima o dimensiune importanta a mentalitatii si psihologici romanesti, a viziunii noastre asupra existentei. O prima problema pe care cercetatorii au incercat sa o rezolve, judecand textul in integralitatea variantelor sale, a fost aceea a apartenentei lui la una sau la alta din categoriile cantecului batranesc. Pornind de la o lectura mai putin patrunzatoare a textului, de la unele clemente exterioare, dar care nu tin de structurile de adancime ale acestuia, majoritatea exegetilor au inclus balada in categoria celor haiducesti. Dumitru Pop si Ion Seuleanu s-au straduit sa dovedeasca, parcurgand textul dintr-o alta perspectiva (natura conflictului, atmosfera degajata etc), ca balada, reflectand o alta varsta culturala, anterioara celei ilustrate de cantecul epic haiducesc, apartine unei alte categorii, anume celei voinicesti. Prezenta elementelor haiducesti in cuprinsul baladei ar tine, spun cei doi autori, de aglutinarile ulterioare dictate de orizontul de asteptare al receptorilor, de elementele ce tin de contextualizarea in timp a performarii. Textul nu are "un statut ambiguu", asa cum credea Adrian Fochi, ci, mai degraba, unul complex. F,I permite o multitudine de interpretari, ca de altfel orice text apartinator literaturii ic tip oral.