Letitia Ilea biografia
Letitia Ilea opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
ILEA LETITIA
Poeta
De asemenea, publicist
S-a nascut la 3 iulie 1967 in Cluj-Napoca.
Este fiica lui loan Olariu, inginer, si a Corneliei Olariu.
A absolvit in 1989 Facultatea de Litere a Universitatii "Babes-Bolyai' din Cluj-Napoca. sectia Limba si literatura franceza - Limba si literatura romana.
Debuteaza publicistic cu poezie in revista "Steaua" (1984).
Intre 1986-l989 este redactor si redactor-sef adjunct al revistei "Echinox". Intre 1993-l994 a fost redactor-sef la "Uniplus Radio Cluj", realizind emisiunea saptaminala "Actualitatea culturala".
Debuteaza editorial in 1997 cu volumul de versuri Eufemisme (Ed. Ideea. Cluj-Napoca).
Dupa volumul de debut, publica volumul Chiar viata (poezie. Ed. Paralela 45, 1999).
Colaboreaza cu poezie, interviuri, recenzii, cronici literare si traduceri la revistele: "Tribuna", "Echinox". "Steaua", "Transilvania", "Apostrof", "Euphorion", "Ramuri". "Timpul". "Contrapunct". Ta milia", "Poesis", "Romania literara". "Viata studenteasca". "Amfiteatru". "Suplimentul literar-artistic al «Scinteii Tineretului»", "Cronica" s.a. A obtinut urmatoarele premii: premiul special al juriului la festivalul-concurs "Octavian Goga"(1988); premiul I la Festivalul Artei si Creatiei Studentesti, sectiunea publicistica si critica literara (1989): premiul pentru poezie al revistei "Amfiteatru"(1988); premiul revistei "Contrapunct" la festivalul "Virgil Mazilescu" (Corabia, 1998); premiul special "Mongolu" pentru poezie, acordat de Asociatia Scriitorilor din Cluj (1999). In prezent autoarea este profesoara de limba franceza la Liceul bilingv "Mihai Eminescu" din Cluj-Napoca.
Asupra poeziei autoarei au formulat opinii critice: Aurel Rau ("Steaua", ni. 7/1984); Ion Muresan - Spre o noua generatie literara ("Tribuna", ni. 38/1991); Marian Papahagi (prezentare pe coperta IV a volum Eufemisme, Ed. Ideea, Cluj-Napoca, 1997); Ion Pop - Eufemismele tipatului ("Tribuna", ni. 25/1997); Romuius Bucur - Gustul (in cele din urma dulce) al infringcrii ("Arca", nr. 4-5-6/1997); Stefan Melancu - Un debut asteptat ("Apostrof", nr. 5/1997); Horea Poenar ("Steaua", nr. 8/1997); Daniel Cristea-Enachc -Iluzii imbatrinite ("Adevarul literar si artistic", 4 aug. 1998); Luminita Marcu ("Observator cultural", nr. 9/2000) s.a.
Referinte critice:
"Letitia Ilea nu mai crede prea mult in jocurile, caligrafiile si me-tapoemele confratilor cu doar citiva ani mai virstnici. Cartea aceasta merita sa fie citita nu numai cu atentia datorata unui debut asteptat, ci si cu convingerea ca paginile ei tradeaza nelinistea unei noi autenticitati.''
(Marian Papahagi, prezentare pe coperta IV a voi. Eufemisme. Ed. Ideea. 1997)
"Ceea ce caracterizeaza, poate, in primul rind aceasta lirica este tocmai patosul programatic al confruntarii cu lumea data. () Eufemismele Letitiei Ilea sinl, in fond, expresia unei profunde crize, pe care am putea s-o numim de inadaptare, sau. mai curind a unui refuz al adaptarii la o realitate vazuta sub semnul stagnarii si inertiei, al stereotipiei si uniformizarii, al solitudinii si instrainarii. () Avind foarte apropiate rude in zona neoavangardista (postmoderna?) a generatiei "80, in care s-au lansat () chemarile la o alta deschidere spre "viata imediata" (), autoarea Eufemismelor nu se pierde totusi in «cor»; dinspre ceea ce ar vrea sa fie «promotia '90» vine in scrisul sau un memento, poate mai apasat, privind pericolul acomodarii si cumintirii. Dupa cum arata aceasta remarcabila carte de debut, Letitia Ilea nu pare a fi prea amenintata de o asemenea primejdie."
(Ion Pop. "Tribuna", nr. 25/ 1997)
"Planeaza peste poezia Letitiei Ilea iminenta unui dezastru, anuntat prin acumulari imagistice (), o senzatie de urgenta (). iute estompata de constiinta retoricii, a procedeului ce limiteaza spontaneitatea. () Pocta isi construieste o biografie / o conditie de loser, care-si cultiva cu obstinatie conditia si reuseste sa convinga. () O incredere fara margini in puterea mintuitoarc / eliberatoare a poeziei, dincolo de orgolii, de complexe, de disputele dintre generatii, insusindu-si de la optzecistii acum maturi, acum (vai!) respectabili, esenta gestului de la virsta de douazeci de ani."
(Romuius Bucur. .'Arca", nr. 4-5-6/1997) |
