Silvian Iosifescu biografia

Silvian Iosifescu


Silvian Iosifescu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

IOSIFESCU Silvian (prenumele la nastere: Sylvain), se naste la 21 ian. 1917, Bucuresti.
Critic si teoretician literar, traducator.

Fiul lui Pincu losifescu si al Tonyei (n.?). in tinerete a folosit si pseudonimul Sorin Irimie si Monica Serbanescu.

Absolva liceul in 1934; Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1934-l939).

Colaboreaza la Era noua (1936). Membru al P.C.R. din ilegalitate. Redactor la Scinteia si la Editura de Stat (1945-l949); cariera universitara (inceputa in 1948); prof. si sef al Catedrei de Teoria Literaturii de la Facultatea de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti.

Debut in revista Liceului „Matei Basarab", Preocupari literare si artistice (1934); debut editorial cu volum de critica Oameni si carti (1946). Dupa o intensa activitate publicistica in deceniul al saselea si dupa unele aparitii editoriale (Cara-giale, 1951; Probleme si opere contemporane, 1954; Oameni deosebiti, 1954; Drumuri literare, 1957; in jurul romanului, 1959), se dedica unor probleme preponderent teoretice si metodologice.

Publica numeroase art. de specialitate in revista din tara si strainatate (Franta, SUA, URSS, Polonia, Ungaria, Belgia, Olanda, Mexic, Finlanda etc). Alcatuieste (singur sau in colab.) diverse antologii: Proza umoristica engleza (1965), Proza satirica franceza (1963), Literatura marturisirilor de la Cellini la Malraux (1972); coordoneaza volum Analiza si interpretare (1972). Teoria literaturii (1965), Literatura de frontiera (1969), Constructie si lectura (1970), Configuratii si rezonante (1973), Proza si luciditate (1974), Mobilitatea privirii (1976), Texte si intrebari (1979), Reverberatii( 1981), Trepte (1988) sint citeva dintre titlurile ce alcatuiesc o vie activitate teoretica si critica asociata celei de traducator din operele lui Romain Rolland, Robert Graves, John Steinbeck, H. Taine.

A prefatat si editat scrieri de Al. Vlahuta", Silvian IosifescuL. Caragiale". H. Papadat-Bengescu. Premiul Uniunii Scriitorilor (1981).

Activitatea critica a lui Silvian Iosifescu din deceniul al saselea, cind a fost unul dintre principalii reprezentanti ai criticii de directie, este caracterizata de un bizar amestec de inteligenta speculativa, informatie bogata si atitudine dogmatica, derivata din sociologismul vulgar, adeseori marcata de excesele unei mentalitati simplificatoare, aplicata cu aceeasi vehementa scriitorilor straini, ca si celor autohtoni. Celebrul articol al lui Sorin Toma vizind desfiintarea poeziei lui Arghezi e calificat, conciliant, in pofida negativismului sau, ca o „contributie in combaterea decadentismului- literar", Camil Petrescu e acuzat de „izolare intelectualista", opera lui Lucian Blaga e considerata „intunecata, patrunsa in substanta ei de misticismul gindirist" etc.

Ulterior Silvian Iosifescu si-a revizuit spectaculos conceptiile despre actul critic, cartile sale mi-zind pe rigurozitatea informatiei, pe o luciditate ce inlatura „savantlicul inutil" si „informatia lautareasca", pe o intoarcere la primatul textului radiografiat printr-o convergenta de metode. Stilul seinteietor si justetea pledoariei, minutiozitatea lipsita de pedanterie, un permanent scrupul de obiectivare, o voluplate a lecturii paradoxala la teoreticianul literar riguros si doct fac farmecul noilor sale pagini de critica. Totul se cuvine recitit fara prejudecati profesorale, supus lucidei interogatii critice. Opera lui Silvian Iosifescu L. Caragiale este explorata sistematic in trei etape esentiale: Caragiale (1951), Momentul Caragiale (1963), Dimensiuni ca-ragialiene (1972), edificatoare nu numai pentru pasiunea exegetului fata de acest „geniu al mobilitatii", ci si pentru treptele maturizarii gindirii sale critice. Superior didactic, interesai de constructia teoretica ireprosabila, Silvian Iosifescu este totusi constient de relativitatea stadiului explicativ, „revizuirile si reactualizarile" la care supune autori si idei (cum ar fi, de pilda, cele referitoare la roman) fiind graitoare pentru flexibilitatea sistemului sau de lectura. Revendicindu-si „libertatea de miscare" a excursului critic ce risca printr-o fidelitate excesiva la metoda sa ignore realitatea vie a operei, Silvian Iosifescu inlatura divagatia impresionista „nebuloasa" si „geometrizarea simplificatoare" a metodelor de ultima ora.

Inca din Arta si arte (1965) se evidentiaza optiunea sa pentru o critica stiintifica si o simultaneitate a unghiurilor de cercetare, pentru un echilibru al spiritului pascalian, de finete, cu cel geometric. Pe fondul unei stimulatoare antiteze („mizerie si grandoare") se deruleaza si substanta cartii Proza si luciditate (1974), a carei unitate e data de ferma optiune critica: refuzul unei metode unice, dictatoriale. Fara scepticism sau eclectism metodologic, Silvian Iosifescu afirma in analizele efectuate asupra unor autori extrem de diversi (Laclos, Musil, H. Papadat-Bengescu", Buzzati, Cehov, Vol-taire. Camil Petrescu. Marguerite Yourcenar s.a.) convergenta criteriilor in decelarea structurilor arhitectonice, a temelor si metaforelor caracteristice operelor studiate. Se afirma astfel o trasatura esentiala a mobilitatii criticului care refuza lectura fragmentara, ca si fanatismul metodologic ce risca sa transforme textul in „pretext". Mobilitatea privirii (1976) este, de altfel, titlul unei remarcabile carti ce defineste structurile prozei contemporane din punctul de vedere al unghiului narativ. Limitele istorice ale cercetarii sint mobile, urcind pina la Dostoievski, Fielding si Diderot, la fel cum mobil este unghiul critic in analiza diverselor forme ale polifoniei romanului.

Un studiu revelator pentru disponibilitatile lui Silvian Iosifescu este Literatura de frontiera (1969), inglobind optiuni pentru teritorii literare deosebite ca geneza, structura si finalitate artistica: literatura stiinti-fico-fantastica, memorii, jurnale de calatorie, jurnale intime, biografii, povestire si drama istorica. De-a lungul unui secol (1983), Descoperirea cunoscutului (1986), Trepte (1988) reunesc studii despre scriitori romani si straini din diverse epoci, de la C. Negruzzi, Silvian Iosifescu L. Caragiale", Camil Petrescu si Nichita Stanes-cu la Lev Tolstoi, Thibaudet, Italo Svevo si John Fowles. Criticul se apleaca uneori asupra unei singure carti, a unui eveniment mai putin cunoscut din biografia autorului, adeseori asupra unui aspect mai putin discutat, alteori traverseaza intreaga opera a scriitorului, cautind originalitatea acestuia, incercind sa lumineze fatetele ascunse ale operei sau biografiei. Schimbind intrebarile si adaptindu-si metodele analitice dupa textele pe care le are in vedere, cautind structurile de adincime, etalind o eruditie impresionanta, Silvian Iosifescu porneste de la constatarea ca in critica nu exista adevaruri absolute, ci doar puncte de vedere mai mult sau mai putin justificate, pe acest temei preferind adeseori nuanta impresionista oricarui dogmatism metodologic.

OPERA:
Oameni si carti, Bucuresti, 1946: Alexandru Via/tufa. Bucuresti, 1949;
Vasite Cirlova si Grigore Alexandrescu, Bucuresti, 1949;
Caragiale, Bucuresti, 1951 (ed. II, 1952);
Probleme si opere contemporane. Bucuresti. 1954;
Oameni deosebiti. Bucuresti, 1954;
Eroi si conflicte in dramaturgia noastra actuala. Bucuresti, 1955;
Romantismul eroului revolutionar. Bucuresti, 1956;
Furtuna in cancelarie, piesa de teatru, in colab.. Bucuresti, 1956;
Drumuri literare. Bucuresti, 1957;
in jurul romanului. Bucuresti, 1959 (ed. II, 1961);
Grigore Alexandrescu, Bucuresti, 1960;
Momentul Cara-giale. Bucuresti, 1963;
Arta si arte. Bucuresti, 1965;
Teoria literaturii, Bucuresti, 1965;
Prelegeri de estetica. Curente artistice, Bucuresti, 1967;
Literatura de frontiera. Bucuresti, 1969 (ed. II, 1971);
Constructie si lectura, Bucuresti, 1970;
Dimensiuni caragialiene, Bucuresti, 1972: Configuratii si rezonante. Bucuresti, 1973;
Proza si luciditate, Bucuresti, 1974;
Mobilitatea privirii. Bucuresti, 1976;
Reintilniri cu France si Shaw, Bucuresti, 1978;
Texte si intrebari. Bucuresti, 1979;
Reverberatii, Bucuresti, 1981;
De-a lungul unui secol. Bucuresti, 1983;
Voltaire - 1983, Bucuresti, 1983;
Descoperirea cunoscutului. Bucuresti, 1986;
Trepte, Bucuresti, . Traduceri: R. Rolland, Calatorie in tara muzicii, in colab. cu Vera Calin, Bucuresti, 1947 (ed. II, 1964);
idem, Inima vrajita, in colab. cu Vera Calin, Bucuresti, MII, 1949-l956 (alte ed.: 1960;
1961;
1964);
J. Steinbeck, Batalia, Bucuresti, 1958;
H. Taine, Pagini de critica literara. Bucuresti, 1965;
R. Graves, Eu, Claudius imparat. Bucuresti, 1973.


REFERINTE CRITICE:
Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 25, 1977;
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 23, 1979;
FI. Mihailescu, Conceptul de critica literara in Romania, II, 1979;
M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 13, 1980;
Ov. S. Croh-malniceanu, ibidem, nr. 9,1982;
Gh. Grigurcu, intre critici, 1983;
V. Stanciu, in Steaua, nr. 3, 1984;
L. Raicu, Fragmente ;
E. Simion, in Romania literara, nr. 43,1986;
Al. Calinescu, in Cronica, nr. 49, 1986;
Ov. S. Crohmalniceanu, Al doilea suflu, 1989.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu


















Cauta referat
Scriitori romani