Referate Meniu
Astronomie
Biologie
Chimie
Desen
Diverse
Drept
Economie
Engleza
Filozofie
Fizica
Franceza
Geografie
Germana
Informatica
Istorie
Italiana
Marketing
Matematica
Medicina
Muzica
Psihologie
Romana
Romana1
Spaniola


 


referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre: IONA de Marin Sorescu

IONA de Marin Sorescu

Marin Sorescu s-a nascut la 18 februarie1936 in comuna Bulzesti din judetul Dolj.A urmat cursurile liceului di Predeal si a absolvit Facultatea de Filologie di Iasi. Debutul la avut prin volumul ‘’Singur printre poeti,,,ca apoi in 1990 sa primeasca Premiul International Herder,iar in 1991sa devina membru al Academiei Romane.S-a stins din viata in 1997.
Iona , subintitulata de Marin Sorescu „tragedie in patru tablouri” , a fost publicata in 1968 in revista „Luceafarul” si face parte , alaturi de Paraclisierul si Matca , dintr-o trilogie dramatica , intitulata sugestiv Setea muntelui de sare . Titlul trilogiei este o metafora care sugereraza ideea ca setea de adevar de cunoastere si de comunicare sunt caile de care omul are nevoie pentru a iesi din absurdul vietii , din automatismul istovitor al existentei , iar cele trei drame care o compun sunt meditatii-parabole , realizate prin ironie. Simbolice pentru titlul volumului din care fac parte , dramele Iona , Paraclisierul si Matca sunt parabole pe tema destinului uman , parafrazand trei mituri fundamentale: mitul biblic (Iona) , mitul mesterului Manole (Paraclisierul) , si mitul potopului (Matca).
Piesa de debut a autorului , Iona (1968) reprezinta capodopera sa dramatica si unul dintre evenimentele vietii noastre teatrale. In ea , autorul a simbolizat drama ontologica a omului modern (si a omului ca fiinta) aflat sub puterea destinului orb. Inspirata din mitul biblic al omului inghitit de un peste , opera nu prezinta o drama individuala , ci una general umana , nascuta din framantarile si nelinistile fiintei pamantene in fata propriului destin. De-a lungul celor patru tablouri , Iona da nastere la interogatii existentiale grave , privitoare la viata , moarte , singuratate , destin; prin aceasta trasatura , ea se incadreaza inteatrul de idei devenind un adevarat poem dramatic al nelinistiimetafizice.
Drama "Iona" are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona, fiul lui Amitai.Iona este insarcinat sa propavaduiasaca cuvantul Domnului in cetatea Ninive,caci pacatele omenirii ajunsesera pana la cer.Iona primeste misiunea,dar se razgandeste si se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis.Dumnezeu il pedepseste pentru nesupunere trimitand un vant puternic care provoaca o furtuna pe mare. Corabierii banuiesc faptul ca Iona este cel care a atras mania cereasca,asa il arunca in valuri. Din porunca divina ,Iona este inghitit de un monstru marin si dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui in pocainta,"Domnul a poruncit pestelui s ipestele a varsat pe Iona pe uscat ". Subiectul acestei fabule biblice se intalneste in piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext,personajul deosebindu-se de biblicul Iona prin aceea ca acesta din urma este inghitit de chit pentru ca voia sa fuga de o misiune,pe cand eroul lui Sorescu nu savarseste nici un pacat,se afla inca de la inceput"in gura pestelui" si nici nu are posibilitatea eliberarii de fapt .
Rezumatul operei literare

Personajul Iona este un pescar supus legilor destinului ce in cazul sau nu a fost prea darnic de aici puternicul pesimism ce il cuprinde ajungand chiar pana a pescui intr un acvariu pe care il ia mereu cu el pentru zilele negre cand nu prinde nimic.Intriga are ca punct de plecare mitul lui Iona unde un chit ii va fi pe post de casa timp de cateva zile.Aici are loc marea schimbare ce este cuprinsa in desfasurarea actiunii.
Tabloul II se petrece in „interiorul pestelui I” in intuneric , ceea ce il determina pe Iona sa constate ca „incepe sa fie tarziu in mine. Uite , s-a facut intuneric in mana dreapta si-n salcamul din fata casei”(simte ca se apropie sfarsitul). Iona vorbeste mult , logosul fiind expresia supravietuirii , „si-am lasat vorba in amintirea mea , macar la soroace mai mari ca universul intreg sa fie dat lumii de pomana.” Monologul continua cu cele mai variate idei existentiale , „De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii?” ori cugetari , „de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte?”. Iona doreste sa se simta liber , incearca sa dovedeasca ca omul este liber sa-si faca propriul sau drum in viata „pot sa merg unde vreau , fac ce vreau , vorbesc. Sa vedm daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura. Nu mi-e frica” , dar intarind ideea de mai sus(logosul este expresia supravieturii) el continua sa vorbeasca.
Eroul isi aminteste povestea chitului dar nu il intereseaza decat in masura in care ar fi ancorata in real pentru ca nu cunoaste solutia iesirii din situatia limita , reprezentata de „vesnica mistuire” a pantecului de peste. Iona gaseste un cutit , semn al libertatii de actiune si constata lipsa de vigilenta a chitului , si recomanda ca „artrebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet” de unde reiese ideea de necesara selectie lucida a lucrurilor importante din viata. El isi pune intrebarea „daca ma sinucid?” si intelege imprudenta care e tanar , „fara experienta” cutitul exprimand o cale de iesire din aceasta situatie anormala , „sunt primul pescar pescuit pescuit de el”.In finalul tabloului , Iona devine visator si este ispitit sa construiasca „o banca de lemn in mijlocul marii” pe care sa se odihneasca „pescarusii mai lasi” si vantul. Singururl lucru bun pe care l-ar fi facut in viata lui ar fi „aceasta banca de lemn” avand „de jur-imprejur marea” comparabila cu„un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului”.
Drama continua „in interiorul pestelui II” , care l-a inghitit pe primul peste. In acest peste se afla „o mica moara de vant” , simbol al zadarniciei.Iona mediteaza asupra vietii , conditiei umane , si la ciclicitatea vietii cu moartea: „daca intr-adevar sunt mort si acum se pune problema sa vin iar pe lume ?”. Oamenii uita ca sunt semeni si sunt supusi aceleiasi conditii de muritori , „neglijezi azi , neglijezi maine , ajungi sa nu-ti mai vezi fratele”. Punctul culminant este subliniat prin aparitia celor doi figuranti cu barne in spate care „nu scot nici un cuvant” surzi si chiar muti , acestia simbolizand oamenii ce-si duc povara data de destin , dar care nici nu se framanta sa gaseasca o motivatie. ca apoi sa continue im burta celui de al treilea peste unde Iona are o ultima confruntare cu propria constiinta .Deznodamantul desi socant are in esenta ideea de libertate din nebunia proprie precum si ciclicitatea vietii stagnante la un nivel inferior al unor consecutive reincarnari pe care Iona incearca sa o inteleaga ca apoi sa i se conformeze.

Tipologia personajului( lor )
Iona este pescar,este omul aflat in fata intinderii imense de apa,marea,care sugereaza libertate,aspiratie,iluzie si chiar deschidere spre un orizont nelimitat.
Iona, pescar pasionat,semnifica omul ce aspira spre libertate,aspiratie s iiluzie,idealuri simbolizate de marea care-l fascineaza.El incearca sa-si controleze destinul , sa-l refaca.Fiindca nu-si poate implini idealul,prinderea miticului peste,el este inghitit de un peste urias,intrand astfel intr-un spatiu inchis la infinit,care este si unica ratiune de a lupta pentru existenta,unde mereu pestele cel mare il inghite pe cel mic.Lumea este simbolizata de acest univers piscicol,in care pestii se inghit unii pe altii,Iona insusi fiind un abdomen de peste.Incercand sa se elibereze,el spinteca peretii pantecelor mistuitori ai sirului nesfarsit de pesti,intr-o succesiune concentrica,sugerand ca eliberarea dintr-un cerc a lexistentei este posibila numai prin inchiderea in altul,iesirea din limitele vechi inseamna intrarea in limite noi.
Metafora pestelui este viziunea centrala a piesei: in pantecele chitului,Iona se descopera pe sine,ca ins captiv intr-un labirint in care omul este vanat si vanator,condamnat la eterna conditie de prizonier.Iona este constrans la un exil fortat in spatiul singuratatii absolute si cautamereu comunicarea cu ceilalti,solidaritatea umana,identitatea sinelui in setea sa pentru libertatea de exprimare si de actiune.Imbatranit , Iona iese la lumina dupa ce spiteca ultimul peste,pe o plaja pustie,dar orizontul care i se arta il inspaimanta,pentru ca si acesta este alcatuit dintr-un alt sir nesfarsit de burti de peste,desi crezuse ca e liber.Intelege ca vinovat este"drumul,el a gresit-o" si gandeste o cale inversa petru a "iesi la lumina".Isi sriga numelesi, in loc de a mai taia burti de peste,in speranta unei libertati iluzorii,isi spinteca propriul abdomen,cu sentimentul de a fi gasit,nu in afara,ci in sine,deplina libertate:"Razbim noi cumva la lumina".
Gestul sinuciderii si simbolul luminii din final sunt o incercare de impacare intre omul singur si omenirea intreaga,o salvare prin cunoasterea de sine,ca forta purificatoare a spiritului,ca o primire sufleteasca.
Acte

Tragedie in patru tablouri
,,TABLOUL I
Scena e impartita in doua. Jumatate din ea reprezinta o gura imensa de peste. Cealalta jumatate - apa, niste cercuri facute cu creta. Iona sta in gura pestelui nepasator, cu navodul aruncat peste cercurile de creta. E intors cu spatele spre intunecimea din fundul gurii pestelui urias. Langa el, un mic acvariu, in care dau veseli din coada cativa pestisori.

TABLOUL II
Asemenea celei consecutive se desfasoara in interiorul pestelui II unde Iona incearca sa si inteleaga propria existenta si misterele mortii.
TABLOUL III
Interiorul pestelui II. Decor asemanator, in mare, celui din tabloul anterior. Poate cateva elemente in plus, spre a remarca evolutia. Iar intr-o parte a scenei - important! - o mica moara de vant. Poate sa se invarteasca, poate sa nu se invarteasca. Atras de ea ca un vartej, Iona se va feri tot timpul sa nu nimereasca intre dintii ei de lemn.
TABLOUL IV
O gura de grota, spartura ultimului peste spantecat de Iona. In fata, ceva nisipos, murdar de alge, scoici. ceva ca o plaja. in dreapta o movila de pietroaie, case, lemne. la inceput, scena e pustie. liniste. la gura grotei rasare barba lui Iona. lunga si ascutita, vezi barba schivnicilor de pe fresce. barba falfaie afara. Iona inca nu se vede.,,

Finalul operei
Finalul pe cat de imprevizibilascunde lumini subtiri si spatii neatinse ale existentei personajului contureaza un monolog de inspiratie biblica (Eva sarpele) solutia unei evadari de sub jugul lui Dumnezeu prin cunoasterea si ciclicitatea vietii Solutia de iesire pe care o gaseste Iona este aceea a spintecarii propriei burti care ar semnifica evadare din propria carcera , din propriul destin din propria captivitate. Drama se termina cu o replica ce sugereaza increderea pe care i-o da regasirea sinelui , pentru ca „e greu sa fii singur” , simbolizand un nou inceput: „Razbim noi cumva la lumina”. Gestul final este un elogiu adus idei de sinucidere lumina si purificarea facand parte din acelasi plan de regenerare si ciclicitate.


Conflict
Conflictul este repartizat pe doua planuri unul fizic si celalalt emotional al constiintei personajului.Cel fizic material este rezultatul nenumaratelor framantari ale constiintei personajului ce are ca baza si rezultat nenumaratele repercursiuni ale unei lumi meschine si frauduloase condusa de incultura.Gestul de sinucidere este mai de graba raspunsul emotional al unei incursiuni in misterele genezei si mortii prea puternice spre a fi suportate de mintea umana.desi ca orice fiinta umana personajul are dorinta de cunoastere,uneori ce intrece barierele umanitatii.

Citate de critica
„Poezia lui Marin Sorescu este , in fond , o meditatie trista , insa meditatia imbraca o haina de fantezie inselator surazatoare”(Eugen Simion);
”gluma delicat trista fara clovneria sau sarcasmul altora , e identitatea lui in a gandi ideea de viata si moarte”(Vladimir Streinu).
,,Iona devine nu forma biblica de inspiratie sacra ci negura gnostica a mortii luminata de demonul cunoasterii » .