Caracterizarea mediului economic din Romania - referat



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre: Caracterizarea mediului economic din Romania

Caracterizarea mediului economic din România

1.1 Mediul economic românesc

Evolutia indicilor compoziti ai B.V.B. pe perioada a existentei lor

Pentru a integra scopul si rezultatele studiului de fata în realitatea controversata a tarii noastre, este necesara o privire de ansamblu asupra tuturor aspectelor din viata economica a României anilor 2000, fara a ne feri sa facem referire la conditiile politice, sociale sau culturale atunci când acestea pot contribui la obtinerea unor explicatii fundamentate asupra fenomenelor analizate. Aceasta ultima remarca am inserat-o în convingerea ca nu conditiile strict economice influenteaza dezvoltarea economiei românesti. Problemele existente în societatea noastra la nivel global, adânc înradacinate dupa jumatate de secol de întuneric sunt lipsa interesului pentru rezultatele muncii proprii, coruptia generalizata la toate nivelurile, lipsa culturii pe scara larga. Slaba asimilare a progresului economic la nivelul productiei si lipsa promovarii si asimilarii progreselor realizate de tehnologia informatiei completeaza imaginea generala care ofera un fundament pentru afirmatiile anterioare despre problemele de natura diferita pe care le are România.
Cu aceste argumente nu putem începe fara analiza evolutiei politice postdecembriste, aceasta putând duce la gasirea de explicatii importante privitoare la caracteristicile mediului economic actual. Pe lânga evolutiile în spiritul democratiei inerente miscarii revolutionare, s-au creat o serie de conditii care au favorizat dezvoltarea unor noi structuri care au afectat în primul rând mediul de afaceri. Gestiunea averii statului a fost preluata de noii cond



ucatori care au adus de-a lungul a peste zece ani (situatie care persista si în momentul de fata) la recrudescenta coruptiei si a clientelismului politic. Pe lânga acestea, ezitarile puterii au dus la perpetuarea unor stari dezastruoase ale întreprinderilor de stat si la o depreciere a monedei nationale de peste 1000 de ori în timpul a zece ani. Întârzierea reformelor si restructurarii macroeconomice si situatia politica tot mai confuza au dus la pierderea încrederii si a deteriorarii imaginii tarii noastre pe plan extern, manifestata prin scaderea continua a ratingului de tara publicat periodic de marile agentii de evaluare.
Actiunea conjugata a acestor factori a adus tara noastra la o stare sociala grava macinata de saracie si neîncredere, care necesita multi ani de actiune la nivel global pentru înlaturarea acestor dezechilibre. Pe plan economico-financiar statul a trecut la un pas de incapacitatea de plata a datoriei publice, sistemul bancar a fost aproape de colaps în repetate rânduri, fondurile mutuale s-au prabusit înghitind economiile a sute de mii de români. Sectorul productiv necesita o retehnologizare fundamentala, dar si un cadru legal stabil pentru definirea unor politici economice pe termen lung care sa favorizeze investitiile productive si intrarile de capital strain necesare sustinerii balantei de plati externe.
Prezentul demers de analiza va încerca sa introduca în modelele financiare grevate de ipoteze restrictive, conditii specifice economiei românesti: cadru legislativ caracterizat de volatilitate, blocaj financiar generalizat datorita finantarii prin datorii de exploatare, piata de capital caracterizata prin lichiditate slaba si acoperire restrânsa a agentilor economici din economie, slab dezvoltata si lipsita de încrederea investitorilor, caracterizata de o eficienta informationala slaba, sistem bancar lipsit de credibilitate, autoritati publice aflate în dificultate financiara, etc. Elementele acestei enumerari vor face obiectul discutiei prezentei lucrari si influenta lor va fi analizata pe larg în subcapitolele dedicate analizei conditiilor specifice României.

1.2 Cadrul legislativ românesc

1.2.1 Cotele de impozitare

Precursorii finantelor moderne Modigliani-Miller (1958) au construit primul model de arbitraj privind modul de finantare al întreprinderii. Acest model, elaborat în conditii restrictive, sustinea indiferenta fata de structura capitalurilor, lipsa ei de influenta asupra valorii. Efectul de levier ca raport între datorii si capitaluri proprii, era indicatorul care marca o „compensare” a câstigurilor privind cresterea îndatorarii cu cresterea remunerarii cerute de actionari, datorata riscului de faliment.
Într-un nou articol , cei doi profesori renunta la una din ipotezele modelului, cea de absenta a fiscalitatii. Introducând fiscalitatea si calculând prelevarile statului din veniturile investitorilor de capital, ei au gasit o plus-valoare în cazul unei întreprinderi îndatorate, datorita neimpozitarii venitul realizat de creditori prin dobânzi. Dobânda a fost astfel privita ca o cheltuiala deductibila, care micsora masa profitului brut si implicit micsora si impozitele platite. Astfel s-a emis ipoteza ca îndatorarea în limitele credibile si rezonabile este o politica de crestere a valorii firmei datorata economiilor fiscale. Asta considerând ca valoarea firmei creste cu acele economii care se realizeaza datorita îndatorarii si nu se distribuie creditorilor.
Desi aceste calcule au fost efectuate la începutul enuntarii modelelor arbitrajiste, ele pot fi folosite, cu adaptarile de rigoare, în estimarea unor economii fiscale în cazul întreprinderilor actuale, mai precis în cazul celor românesti. Pentru o integrare a acestor calcule în realitatea economica româneasca, trebuie sa urmarim evolutia cadrului legislativ si prevederile actuale. Pentru legile care ne intereseaza avem de analizat doua schimbari majore: introducerea impozitului pe venitul global si modificarea cotei impozitului pe profit de la 38% la 25%.
Impozitarea legala a profitului, ca si cea reala au constituit de-a lungul perioadei post decembriste instrumente de politica fiscala, pârghii economice (stimulente sau impedimente pentru dezvoltarea anumitor tipuri de întreprindere) cât si indicatori principali analizati de institutiile internationale pentru a avea o imagine despre economia româneasca.
Prin termenul de impozitare reala a profitului întelegem alte prevederi legale auxiliare din legea impozitului pe profit, care stabilesc încadrarea cheltuielilor în deductibile sau nedeductibile, cât si includerea unor venituri obtinute în categoria celor impozabile. Astfel, acum trei ani, într-un cadru politic confuz, unele ordonante privind schimbarea încadrarii veniturilor si cheltuielilor, sau cele privind suspendarea unor facilitati au adus cota reala a impozitului pentru veniturile asimilate profitului la peste 80% pentru unele întreprinderi cu un anumit profil de activitate.
De la adoptarea legii privind impozitul pe venitul global si punerea ei în aplicare s-a schimbat si modul de impozitare a dobânzilor si a dividendelor. Ele sunt prevazute special în articolele 37-40, impunerea lor facându-se la sursa si fiind finala. Cota pentru dobânzi este 1% si cea pentru dividende 10%. Ele se calculeaza separat si nu se includ în masa venitului global.
Urmarind doar cotele aplicabile observam o asemanare serioasa între conditiile primului model de arbitraj si cele mentionate în legile românesti: dobânzile beneficiaza de o cota simbolica de 1%, profitul este impozitat cu 1/4 din valoarea sa bruta (dupa ce a fost mult timp impozitat cu mai mult de 1/3), iar dividendele au suferit o alta prelevare, fiind practic dublu impozitate. Tinând cont ca evaluarea unei întreprinderi se bazeaza pe fluxurile nete, ajungem la idealul unei întreprinderi complet îndatorate, luând în calcul ipotezele de lucru.

1.2.2 Facilitatile fiscale acordate investitorilor

Un alt aspect privind posibilitatile de arbitraj prin prisma fiscalitatii sunt facilitatile fiscale.
În România ele pot fi încadrate în trei tipuri generale:
- facilitatile acordate marilor investitori;
- facilitati acordate pentru dezvoltarea sectorului productiv;
- facilitati în scopul înlaturarii dezavantajelor zonelor defavorizate de reforma, tranzitie sau alti factori.
Primele au fost obtinute initial de marele investitor sud-coreean Daewoo si negociate apoi de mari investitori strategici care au câstigat privatizarile prin licitatie a marilor întreprinderi românesti. Ultimul caz este Renault, care a investit în Dacia.
Statul ofera acest tip de reduceri unor întreprinderi de mare importanta strategica care ofera perspective de investitii si dezvoltare unor sectoare de productie vitale pe care statul are tot interesul sa le impulsioneze si sa le dirijeze, iar pe unele sa le sustina, constituind adevarate „noduri” sociale si strategice.
Facilitatile sunt de tipul: scutire de impozit pe profit pe o perioada de gratie de 1-10 ani, amânarea platii T.V.A. si alte dispozitii care se concretizeaza în economii de impozit sau surse de finantare temporara a cresterii. Astfel investitorul poate suporta costur

ile intrarii pe o piata dificila, ca cea româneasca, iar statul beneficiaza de un potential mare contribuabil, de crearea de lucruri de munca si de investitii straine menite sa echilibreze deficitele balantei de plati.
Facilitatile pentru dezvoltarea sectorului productiv sunt menite sa încurajeze dezvoltarea sectorului de întreprinderi mici si mijlocii cu influente importante pentru dezvoltarea de ansamblu a economiei, acoperirea masei monetare prin bunuri si servicii reale, marirea pe termen lung a veniturilor fiscale, cresterea nivelului ocuparii. În România, aceste facilitati au avut un regim de-a dreptul straniu, ele fiind mentionate în ordonante, anulate prin alte ordonante, reconfirmate, iar statutul lor a fost clar nici un moment, contribuabilii putând avea surpriza sa actioneze legal si sa nu actioneze conform legii. Ministrul finantelor nu a permis aplicarea acestor facilitati invocând nevoia de lichiditate pentru minister, datorita unui vârf de plata a datoriei publice. Schimbarea puterii politice a marcat modificari importante, rezolvând favorabil problema facilitatilor. Astfel guvernul Nastase a respectat promisiunile preelectorale de încurajare a întreprinderilor mici si mijlocii care fac parte din sectorul productiv, introducând facilitati ferme. Acestea se adreseaza exclusiv întreprinderilor din comert, care se încadreaza în categoria IMM-urilor si constau în:
· impozit pe profit zero sau redus- impozitul pe profit va fi zero pentru partea din profit care este reinvestita. Impozitul aferent profitului reinvestit se va calcula potrivit ordonantei privind impozitul pe profit, suma maxima asupra careia se va acorda scutirea fiind data de soldul creditor al contului de profit si pierderi; în plus, se va acorda o reducere de impozit pe profit de 20% daca au fost create noi locuri de munca, cel putin o zecime din cele existente anterior;
· scutire de taxe vamale pentru importurile de masini, instalatii, echipamente industriale, know-how, în cazul în care au fost utilizate pentru producerea de bunuri si servicii. Scutirea se aplica si pentru materiile prime publicate daca produsele la realizarea carora sunt fabricate sunt importate fara taxe vamale;
· acces prioritar la achizitiile publice, prima licitatie organizându-se exclusiv pentru IMM-uri când valoarea contractelor se încadreaza în anumite limite de suma în functie de specificul lor (500 de milioane pentru procurari de material, 1 miliard de lei pentru procurari de echipamente, 2 miliarde pentru reparatii, 3 miliarde pentru cererile de oferta pentru constructii).
Observam o noua orientare a politicilor fiscale: daca în trecut puterea punea accent pe atragerea marilor investitori, scopul de crestere economica fiind subordonat celui de atragere a investitiilor straine, acum statul a înteles ca dezvoltarea economica reala poate fi obtinuta numai prin dezvoltarea si retehnologizarea producatorilor autohtoni. Vechile politici nu dadeau importanta riscului ca România sa devina doar o piata de desfacere pentru tarile dezvoltate, ramânând din ce în ce mai accentuat în urma progreselor economice globale si accentuându-se discrepantele deja existente pe toate laturile dezvoltarii. În plan practic, ca raspuns la prevederile legii privind facilitatile pentru sectorul productiv, se anticipeaza o adaptare a marilor producatori prin scindari în unitati de talie mijlocie, împartirea facându-se dupa specificul productiei.
Al treilea tip de facilitati sunt mai nou aparute , odata cu desfiintarea minelor de carbune din Valea Jiului, care a condus la miscari sociale ample si la distrugerea economiei unei zone destul de mari din zonele învecinate celei miniere. Cu aceasta ocazie au capatat acest statut si alte zone, de mai mica întindere care sufereau de mai multe dezechilibre economice reale, fiind asa-zise „orase moarte”. Aceste zone beneficiaza de multiple reduceri de taxe si impozite asemanatoare zonelor libere. Pentru aceste facilitati rezultatele s-au vazut imediat, multi investitori urmarind câstiguri prin investitii pe termen lung.
Din pacate pe lânga rezultatele economice pozitive produse ca efect al facilitatilor, unii întreprinzatori au folosit premisele speculative create. Astfel a fost distrusa economia existenta în zonele limitrofe prin importuri scutite de taxe din statele vecine si revânzare la preturi sub costurile concurentei în zonele
sus-mentionate. În prezent exista multe dosare penale pentru investitori care au schimbat destinatia bunurilor importate, fiind nevoiti la returnarea cu penalitati a tuturor taxelor neplatite ca urmare a declaratiilor false privind intentiile de investitii. Solutia ar fi un control ferm asupra traficului de marfuri din aceste zone si sanctiuni aspre asupra acestor veritabili „arbitrajisti” ai facilitatilor.
În prisma cadrului legislativ existent în România, ar fi interesant un studiu de evaluare asupra întreprinderilor existente în economia româneasca care actioneaza prin toate mijloacele pentru a „naviga” prin tesatura de legi care reglementeaza impozitarea veniturilor din investitii. Se poate determina un randament pentru fiecare tip de investitii, se pot calcula costuri si valori reale nete ale proiectelor de investitii, costuri si randamente globale, si toate acestea în cadrul unei economii în formare.
Economia româneasca poate fi comparata din acest punct de vedere cu teoria financiara: o generalizare nu poate fi facuta decât cu dezvoltarea ulterioara a unui model restrictiv, fiind necesar construirea unui sistem de ipoteze de lucru si neîncorporarea în rezultatul evaluarii a anumitor factori de influenta. Astfel analiza influentei fiscalitati poate fi facuta netinând cont de subiectivismul utilizatorilor de indicatori în evaluarea acestora .Scopul este gasirea unei evaluari semnificative a unei constructii cât mai complexe care sa surprinda toate tendintele evolutiei întreprinderii.

1.3 Analiza pietei de capital

Piata de capital din România a cunoscut prima reglementare post-decembrista prin Legea nr. 52/1994, care, printre altele, reglementa conditiile de înfiintare ale unei Burse de Valori. Astfel, în baza deciziei numarul 20 din 21.04.1995 a C.N V.M. este înfiintata Bursa de Valori din România. Decizia a fost luata conform legii la solicitarea a 24 de societati de valori mobiliare membre ale Asociatiei Bursei de a negocia actiuni emise de 6 societati. Ulterior, datorita nevoii de libera tranzactionare a altor valori mobiliare neadmisibile la Bursa, s-a creat o piata extrabursiera numita RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers Automatic Quotations). Piata a fost deschisa oficial pentru operare la 27.09.1996.
Indicii pietelor de capital din România sunt BET(19.09.1997) si BET-compozit (16.04.1998), iar pe RASDAQ se calculeaza indicele RASDAQ-compozit (31.07.1998). Toti indicii au avut valori initiale de 1000 de puncte.
Indicele BET a avut o evolutie marcata de cresteri si scaderi de durata, cea mai accentuata scadere fiind de 500 de puncte în decursul a 12 luni (aprilie 1998- aprilie 1999). În prezent indicele se mentine în jurul valorii de 650 de puncte.