CHIMIA īn gospodărie referat






VOPSIREA
Noţiunea de culoare
Culoarea este o impresie a ochiului datorită luminii reflectate de obiecte. Dacă o ţesătură reflectă complet razele incidente, este albă, iar dacă absoarbe - neagră. Īn natură există 3 culori principale (roşu, albastru şi galben) şi 3 culori secundare (portocaliu, verde şi violet). Nuanţele culorilor sīnt foarte variate. Din 3 culori principale se formează numeroase culori, īn funcţie de cantitatea de coloranţi din amestec. Dacă se amestecă cantităţi egale de coloranţi, se obţine: roşu + albastru = violet, roşu + galben = portocaliu, galben + albastru = verde. Prin combinarea a cantităţilor egale de roşu, albastru şi galben se obţine culoarea neagră. Dacă se amestecă colorantul negru cu alte culori, se obţin următoarele culori: albastru + negru = albastru-cenuşiu, verde + negru = oliv, roşu + negru = brun-verzui. Astfel, prin amestecarea coloranţilor īn diferite proporţii se obţin diferite culori şi nuanţe.

Coloranţi
Coloranţii sīnt substanţe capabile să vopsească diferite obiecte (fibre de bumbac, līnă, mătase naturală, viscoze, piele, hīrtie, mase plastice, produse alimentare, cosmetice, prepararea lacurilor). Coloranţii se īmpart īn 2 grupe: naturali şi artificiali. Coloranţii naturali se diviză īn coloranţi de origine animală şi vegetală.
Coloranţi de origine vegetală se obţin din plante. Din lemnul de santal se obţine un colorant negru, din fructele de lemn cīinesc - colorant galben, din rădăcini de garanţă - alizarina etc.
Coloranţii de origine animală se obţin din insecte uscate. De exemplu, colorantul roşu carmin se obţine dintr-o insectă coşenila, uscată, din grupa insectelor Aphididae. Acest colorant se folosea īnainte pentru vopsirea līnii īn roşu.
Coloranţii sintetici sīnt substanţe care se obţin prin metode chimice; aceştea sīnt compuşi organici cu structură complicată (coloranţii de anilină). Cei mai utilizaţi coloranţi pentru vopsirea produselor textile sīnt coloranţii care se dizolvă īn apă şi vopsesc direct fibrele animale şi vegetale īn baie neutră sau slab alcalină. Pentru obiectele de līnă şi mătase artificială se folosesc de obicei coloranţi acizi care dau culori mai rezistente. Vopsirea cu coloranţi acizi se se face īn special īn prezenţa acizilor acetic, sulfuric etc. Fibrele de bumbac şi şi alte fibre vegetale nu se vopsesc cu coloranţi acizi, deoarece nu dau culori rezistente.
Coloranţii au diferite proprietăţi. Unii dintre ei sīnt rezistenţi la acţiunea luminii, alţii la spălat, adică la acţiunea solouţiilor alcaline şi de săpun. Coloranţii se aleg īn funcţie de destinaţia obiectelor. Pentru vopsirea obiectelor care se spală des se folosesc coloranţi rezistenţi la tratare cu săpun şi sodă, la fierbere. Obiectele care sīnt supuse acţiunii īndelungate a luminii solare (perdelele, īmbrăcămintea exterioară etc.) se vopsesc cu coloranţi mai rezistenţi la lumină.
Coloranţii trebuie păstraţi īn locuri uscate şi trebuie să corespundă următoarelor condiţii:
 culoarea obţinută trebuie să fie vie şi clară;
 să fie rezistenţi la lumină (la acţiunea razelor solare);
 să fie rezistenţi la umiditate (ploaie);
 să fie rezistenţi la spălat (la soluţii fierbinţi de sodă şi săpun);
 să fie rezistenţi la călcat, la frecare, la trnspiraţie etc.
Una din proprietăţile importante ale coloranţilor este capacitatea lor de a se absorbi uniform īn ţesătură, adică de a da o culoare uniformă pe īntreaga suprafaţă a produsului vopsit.

Pregătirea obiectelor pentru vopsire şi revopsire
Īnainte de vopsire obiectele se curăţă de murdărie, sau īn cazul revopsirii, obiectele se mai şi decolorează complet sau parţial. Obiectele se curăţă de murdărie prin spălare īn soluţii alcaline de săpun, prin curăţire chimică cu ajutorul dizolvanţilor pentru grăsimi sau cu alte preparate pentru scoaterea petelor. Petele se īndepărtează, pentru a evita obţinerea unei culori neuniforme. Pentru īndepărtarea mai bună a culorii precedente de pe obiectele de in şi bumbac, la soluţia de sodă şi săpun se adaugă o cantitate mai mare de sodă decīt pentru spălatul obişnuit (10-15g sodă de rufe la 1 l apă) şi apoi lucrurile se fierb 30 min. Lucrurile de līnă se spală īn mod obişnuit, adăugīndu-se amoniac, sau se curăţă cu neofalină.
Īnainte de vopsire obiectele confecţionate se pregătesc astfel: cusăturile de rezervă se descos, părţile care nu trebuie vopsite se depărtează, iar căptuşala se descoase īn cīteva locuri pentru ca obiectele să nu se ridice la suprafaţă datorită aerului care se găseşte sub căptuşală. Īndepărtarea culorii precedente se face cu o soluţie de hidrosulfit de sodiu (10-20 g la 1 l apă).

Regulile şi condiţiile principale de vopsire
1. Īn gospodărie vopsirea se face īn īncăperi nelocuite şi bine aerisite.
2. pentru vopsire se folosesc vase emailate sau zincate curăţite bine de crustă.
3. trebuie să se folosească apă de ploaie sau apă dedurizată.
4. coloranţii trebuie păstraţi īn locuri uscate, ferite de soare, praf şi murdarie.
5. īn cazul revopsirii diferitelor obiecte, trebuie să se cunoască regulile de combinare a culorilor.


Vopsirea obiectelor din ţesături de in şi bumbac
Pentru vopsire este bine să se folosească apă dedurizată sau apă īn care s-a adăugat mai īnainte sodă, fosfat trisodic sau alţi egenţi de dedurizare. La dizolvarea coloranţilor īn apă dură, sărurile de Ca şi Mg pot forma cu coloranţii reziduuri insolubile, care nu vopsesc rezistent fibrele, iar ţesăturile vopsite se decolorează foarte uşor. Īnainte de vopsire obiectele se īnmoaie īn apă, se storc, se īndreaptă şi se cufundă īn cazanul cu soluţia de vopsit īncălzită pīnă la 60oC. La īnceput se ia ½ din soluţia de vopsit. Vopsirea durează 30 min. cu o fierbere slabă a soluţiei. Apoi obiectele vopsite se scot, se introduce a doua jumătate a soluţiei de vopsit şi, după cufundarea obiectelor se fierbe īncă 30-60 min., amestecīnd continuu.

Fixarea coloranţilor pe ţesături
Pentru obţinerea unor culori mai rezistente se poate folosi, fie tratarea cu soluţie CuSO4 , fie tratarea cu soluţie de K2Cr2O7 . Nu toţi coloranţii pot fi fixaţi cu aceste substanţe. Ţesăturile vopsite cu unii coloranţi īşi schimbă culoarea (se īntunecă) şi din această cauză nu poate fi recomandată această metodă de fixare. De aceea, pentru fixarea coloranţilor trebuie să se facă īn prealabil probe de fixare.
Tratarea cu CuSO4 se face astfel: obiectul vopsit se spală cu apă de 2-3 ori şi apoi se cufundă pentru 10-15 min. īntr-o substanţă de CuSO4 , īncălzită pīnă la 60-70oC (25 l soluţie la 1 kg de obiecte vopsite). Se iau 10-20g sulfat la 1 l apă fierbinte, se dizolvă amestecīnd continuu şi se adaugă 10-20g esenţă de oţet. După tratare cu sulfat, obiectele se clătesc bine. CuSO4 măreşte rezistenţa culorilor la lumină.
Tratarea cu bicromat de K se face īn acelaşi fel ca şi tratarea cu sulfat de Cu. Pentru prepararea soluţiei se iau 20-30g bicromat la 1 l apă, īn funcţie de tăria culorii şi 5-10g esenţă de oţet. Soluţia se īncălzeşte pīnă la 75-80oC.

Vopsirea obiectelor de līnă
Pentru vopsire, este bine să se folosească un cazan emailat de cca. 20 l pentru 1kg de obiecte de vopsit, astfel īncīt acestea să poată fi uşor amestecate; īn caz contrar se obţine o culoare neuniformă, iar ţesăturile de līnă capătă dungi şi cute care nu pot fi călcate. Consumul de colorant variază de la 1 la 4% faţă de greutatea obiectelor, consuul de sare de bucătărie este de 5-10%, iar consumul de sare Glauber - 10-20% .
Soluţia pentru vopsire se īncălzeşte pīnă la 50oC, apoi se cufundă obiectele şi amestecīnd continuu se vopseşte īncălzind treptat pīnă la fierbere. Durata de fierbere variază īntre 1-1,5 ore. Dacă ţesătura nu s-a vopsit complet, se scot obiectele din soluţia de colorant, se adugă ½ pahar oţet şi se vopseşte din nou īncă 20 min. la 90oC. După vopsire obiectele se clătesc la īnceput īn apă caldă, apoi īn apă rece. Īn ultima apă de spălare se adaugă o cantitate mică de oţet pentru īnviorarea culorii şi mărirea rezistenţei ei. Pentru a fixa colorantul, uneori, după clătire, obiectele se tratează cu soluţie de K2Cr2O7 (20g la 1 l apă), sau cu CuSO4 (10-20g la 1 l apă) cu oţet (20g la 1 l apă), la 60-70oC. După tratare obiectele se clătesc bine cu apă. Tratarea cu bicromat şi sulfat se foloseşte umai pentru coloranţii carre nu-şi modifică culoarea.




Vopsirea obiectelor de līnă cu coloranţi ambalaţi. Pentru vopsire se foloseşte un colorant ambalat pe eticheta căruia este menţionat "pentru līnă" (1 pachet de colorant pentru 400g ţesătură). Colorantul se dizolvă īn 3-5 pahare apă fierbinte, se strecoară printr-o pīnză, se toarnă īn cazanul de vopsire şi se adaugă īncă 10-12 l apă. Īn baia de vopsire se introduc obiectele spălate (īn stare umedă). Se amestecă continuu, iar soluţia se īncălzeşte pīnă la 70oC timp de 20-30 min. obiectele se scot, se adaugă o soluţie de oţet (2 linguri la un pachet de colorant) şi se amestecă. Obiectele se introduc din nou şi se fierb īncă 30-40 min.

Vopsirea obiectelor de semilīnă
Vopsirea uniformă se obţine prin reglarea temperaturii băii de vopsire şi prin adăugarea anumitor substanţe. De ex. la 100oC se vopseşte mai bine līna, iar la temperatura mai joasă (80-90oC) se vopseşte mai bine bumbacul. Adăugarea acidului acetic grăbeşte vopsirea obiectelor din līnă, iar adăugarea amoniacului īncetineşte procesul. Adăugarea sărurilor grăbeşte vopsirea fibrelor de bumbac.
Astfel, la vopsirea obiectelor de semilīnă, la īnceput se vopseşte bumbacul, apoi la temperatură mai ridicată - līna. Astfel se poate vopsi uniform atīt līna cīt şi bumbacul. Vopsirea obiectelor din līnă se face prin 2 procedee:
1) īntr-o singură baie, cu coloranţi rezistenţi sau cu un amestec de coloranţi rezistenţi şi coloranţi acizi;
2) īn 2 băi, cu coloranţi acizi pentru vopsirea fibrelor de līnă, apoi se trec īn alt cazan şi se vopsesc cu coloranţi direcţi pentru - fibre de bumbac.
Vopsirea īntr-o singură baie cu coloranţi direcţi se face fără oţet, ca la vopsirea ţesăturilor de bumbac. Dacă după uscare culoarea līnii şi a bumbacului nu e uniformă, se vopseşte din nou. Īnainte de a 2 vopsire, obiectele se tratează cu o soluţie de amoniac la fierbere (50g amoniac la 10 l apă) sau sare Glauber, tot la fierbere (20g sare la 10 l apă), după care obiectele se clătesc cu apă caldă, apă rece şi se vopsesc a 2 oară.
Vopsirea īntr-o singură baie cu un amestec de coloranşi direcţi şi acizi se face la īnceput īn mediu acid, apoi īn mediu neutru astfel: īn cazan se adaugă 3-5% CH3COONH4 faţă de greutatea obiectului uscat, o parte sare glauber (sau sare de bucătărie) şi un amestec de coloranţi direcţi şi acizi, pīnă la 4%. Soluţia se īncălzeşte amestecīndu-se continuu, şi la 40oC obiectele se introduc īn cazan. Soluţia se aduce la fierbere şi se vopseşte 45 min. īn acest timp se vopseşte līna. După aceea soluţia se răceşte pīnă la 80oC, şi se adaugă restul de sare Glauber; pentru neutralizarea acidului se adaugă amoniac (5-10g la 10 l apă). Īncălzind la 80oC timp de 30-40 min., se vopseşte bumbacul.
Procedeul de vopsire īn 2 băi se utilizează pentru obiectele de semilīnă care conţin mai multă līnă decīt bumbac. La īnceput īn primul cazan se vopsesc obiectele de līnă cu coloranţi acizi. Īn soluţia de colorant se adaugă acid acetic, iar după decolorarea soluţiei obiectele se introduc īn alt cazan cu soluţie de colorant direct 2,5% şi 15% sare de bucătărie - din greutatea obiectelor uscate. Se vopseşte la 70oC timp de 30 min., după care se menţine īncă 15 min. pentru răcire. După vopsire, obiectele se spală cu apă īn care se adaugă oţet (5g la 10 l apă) pentru īmbunătăţirea şi fixarea culorii.

Vopsirea obiectelor de matase naturală
Vopsirea cu coloranţi direcţi. Pentru obţinerea unei culori deschise mai uniforme, la soluţia de colorant se adaugă 25g săpun la 1 l apă. Afară de săpun, uneori, se adaugă 3-4g gelatină la 1 l apă. Săpunul şi gelatina se fierb separat īn apă şi se adaugă la soluţia de colorant īnainte de vopsire. Īn cazul vopsirii īn culori īnchise se adaugă oţet şi acetat de amoniu.
Reţeta de vopsire īn culori deschise. Se folosesc 1-3% īn greutate colorant direct faţă de cantitatea de obiecte uscate; 10-15% săpun neutru şi 5-10% sare Glauber.
Reţeta de vopsire īn culori īnchise. Se folosesc 4-5% colorant faţă de greutatea obiectelor uscate, 2-4% acetat de amoniu, 5-10% sare de bucătărie şi 3-5% oţet de 9o.
Vopsirea cu coloranţi acizi. Vopsirea obiectelor de mătase cu coloranţi acizi este asemănătoare cu vopsirea obiectelor de līnă. Uneori, la vopsirea īn negru se foloseşte procedeul de vopsire īn 2 băi, adică la īnceput se vopseşte cu coloranţi direcţi, apoi cu coloranţi acizi.
Reţeta de vopsire cu coloranţi acizi: se folosesc 1-4% coloranţi din greutatea obiectelor uscate, 5-10% sare Glauber şi 15-30% oţet de 9o.
Vopsirea cu coloranţi bazici. Pentru obţinerea uor culori mai vii, la vopsirea mătăsii naturale se folosesc coloranţi bazici, care uneori se utilizează şi pentru vopsirea līnii. Vopsirea cu aceşti coloranţi se face īn prezenţa oţetului. Uneori se adauga o soluţie de săpun neutru de calitate superioară.
Reţeta de vopsire: se folosesc 0,5-3% coloranţi din greutatea obiectelor uscate şi 3-5% oţet de 9o.
Vopsirea obiectelor din semimătase
Obiectele din semimătase se vopsesc īn special cu coloranţi direcţi, care vopsesc aproape toate felurile de fibre textile (excepţie mătasea acetat). Coloranţii direcţi se folosesc de obicei pentru vopsirea obiectelor de semimătase compuse din fibre de mătase naturală şi artificială sau bumbac.
Reţeta de vopsire: 1-4% colorant direct, 4-10% săpun şi 10-20% sare Glauber.

Vopsirea obiectelor de mătase artificială
Vopsirea se face īn special cu coloranţi direcţi, la fel ca şi vopsirea ţesăturilor de bumbac. Coloranţii se dizolvă īn apă dedurizată cu sodă. Vopsirea se face la temperatura de 80oC. Se īncepe la 50oC cănd se vopseşte 15 min., apoi baia de vopsire se īncălzeşte pīnă la 80oC şi se continuă vopsirea īncă 10 min. După aceasta īncălzirea se īntrerupe şi se continuă vopsirea īncă 10 min. După terminarea vopsirii obiectele se spală obişnuit, se storc, se aşază īntre 2 straturi de ţesătură de bumbac şi se usucă.

Vopsirea obiectelor din līnă brută netoarsă
Vopsirea se face īn felul următor: īntr-un cazan de fontă, email sau ceramică se toarnă apă (30 l la 1kg material uscat) şi se adaugă, amestecīnd continuu, o soluţie de colorant acid preparată separat. Se folosesc 40-50g colorant la 1kg de līnă uscată. Se amestecă bine conţinutul cazanului şi se introduce la fiecare kg de material de vopsit 25-35g H2SO4 (cu mare atenţie) şi 100g sare Glauber (sau 50g sare de bucătărie). Acidul sulfuric trebuie īn prealabil diluat cu apă.
Soluţia de colorant se īncălzeşte şi apoi se introduc obiectele umede, curăţate şi spălate īn prealabil, după care soluţia se aduce treptat pīnă la fierbere, amestecīnd periodic obiectele. După 30 min. obiectele se scot din cazan, se adaugă īncă 35-50g acid sulfuric diluat cu apă rece. Vopsirea se continuă īncă 30-40 min. la fierbere, apoi obiectele se scot din cazan şi se clătesc cu apă caldă şi după aceea cu apă rece.

Vopsirea obiectelor de piele
Pentru vopsire se utilizează coloranţi acizi, bazici şi direcţi. Coloranţii acizi sīnt cei mai rezistenţi. Vopsirea cu aceşti coloranţi se face analog vopsirii līnii, īn prezenţa acidului acetic sau sulfuric. Coloranţii bazici dau culori mai vii. Aceştea se folosesc pentru vopsirea pielii care a fost vopsită īn prealabil cu coloranţi acizi sau direcţi. Vopsirea pielii se poate face īntr-o soluţie de colorant prin cufundarea obiectelor de piele sau prin vopsirea cu ajutorul periilor de păr. Dintre coloranţii negri, cel mai folosit este nigrozina.
Pentru īndepărtarea substanţelor grase, īnainte de vopsire pielea se curăţă cu benzină sau acetonă. Īnainte de vopsire cu coloranţii acizi sau bazici, pielea se umezeşte la īnceput cu apă caldă apoi cu soluţie de 3g esenţă de oţet la 1 l apă timp de 15 min. Pentru vopsire īn culoare īnchisă se iau 60g colorant acid la 1 l apă. Vosirea se face la 60oC. Pielea vopsită se finisează cu nitrolac diluat cu acetonă. La nitrolac se adaugă un colorant de nitroceluloză, acetonă şi o cantitate mică de ulei de ricin. Adaosul de colorant de nitroceluloză (sau colorant pentru piele) acetonă şi ulei de ricin depinde de starea pielii care urmează să fie vopsită. Se adaugă aproximativ: 5-10% acetonă, 20-25% ulei de ricin şi o cantitate de colorant care depinde de nuanţa dorită.









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani