Caracterizarea lui Marin Miroiu personajul principal al piesei Steaua fara nume (1944) referat






Este personajul principal al piesei, profesor de matematica intr-un modest oras de provincie, dedicat in intregime profesiunii sale, studiului, pasionat de cercetarea universului stelar. Miroiu este un idealist, o structura romantica, predispusa la visare, un iubitor al nocturnului, fascinat de frumusetea, intraductibila in cuvinte, a spatiilor siderale.

Intr-o lume inchisa, limitata, redusa la automatisme zilnice, la rutina, Miroiu poarta stigmatul singuratatii si izolarii, datorita preocuparilor sale si felului sau de a fi. intre el si lume se produce un hiatus, deoarece lumea nu poate sa-l inteleaga si sa-l aprecieze. Indivizii limitati si ingusti din punct de vedere intelectual, de tipul d-rei Cucu, vad in profesorul Miroiu un ins bizar, traind intr-o lume modesta din punct de vedere material - dar, adaugam noi, bogata din punct de vedere spiritual -, fiind capabil sa plateasca o suma exorbitanta pentru o carte veche. Micul oras de provincie are o existenta banala, pragmatica, exceptie facand Miroiu, insetat de absolut, fiind atras parca hipnotic in fiecare noapte de studiul galaxiilor. Se poate spune ca nocturnul reprezinta pentru Miroiu un univers compensativ, un refugiu din realitatea meschina.

Viata lui Miroiu va iesi din fagasul obisnuit datorita intalnirii cu Mona, o femeie frumoasa, atragatoare, venita parca dintr-o alta lume. Mona este coborata din acceleratul de Bucuresti, fiindca nu avea bilet, iar Miroiu se ofera sa o gazduiasca peste noapte. Prin vestimentatie, prin limbaj, prin gesturi, Mona il fascineaza pe Miroiu. La randu-i, Mona este fascinata de lumea in care profesorul traieste, de pasiunile acestuia. De retinut faptul ca Miroiu si Mona se intalnesc in gara, gara fiind considerata de profesor "marea", "portul, necunoscutul, departarea". Ea pare a fi o ispita pentru Miroiu, dar nu poate gasi puterea de a evada din orasul provincial. Tentatia garii o au si elevele, aspru sanctionate de d-ra Cucu.

Miroiu si Mona petrec o singura noapte impreuna, privind cerul instelat si descifrand cifrul secret al stelelor. Desi apartin unor lumi diferite, eroii sunt doua fiinte neintelese, introvertite, care, formand un cuplu, ar reusi sa se implineasca spiritual. Eroinei, aceasta intalnire ii releva faptul ca nu este fericita, ca lumea ei, a luxului si banilor este una artificiala, falsa, care anuleaza micile bucurii ale vietii. Ca Bogoiu din
Jocul de-a vacanta, care se imagineaza navigand peste mari si oceane,
Miroiu simte "acele chemari tainice ale necunoscutului" (Adrian Anghelescu). Este atras de infinitul cerului, de mirajul stelelor: "Sunt seri cand tot cerul mi se pare pustiu, cu stele reci, moarte, intr-un univers absurd, in care numai noi, in marea noastra singuratate, ne zbatem pe o planeta de provincie, ca intr-un targ in care nu curge apa, nu arde lumina si unde nu opresc trenurile rapide. Dar sunt seri cand tot cerul fosneste de viatacand pe ultima stea, daca asculti bine, auzi cum freamata paduri si oceane -fantastice paduri si fantastice oceane - seri in care tot cerul e plin de semne si de chemari, ca si cum de pe o planeta pe alta, de pe o stea pe alta, fiinte care nu s-au vazut niciodata, se cauta, se presimt, se cheama"

Teatrul lui Mihail Sebastian este plin de lirism, dupa cum noteaza insusi scriitorul: "Singura poezia, un suflu rascolitor de poezie, care sa doboare la pamant toate retelele de tehnica, toate poncifele actoricesti, toate procedeele mecanice - singura poezia este in stare sa salveze teatrul". Personajele lui Mihail Sebastian isi creeaza niste modalitati de evaziune din realitatea imediata, multumindu-se uneori si cu franturi de fericire. Noaptea petrecuta de Miroiu cu Mona pare a compensa toate noptile de singuratate ale profesorului. Eroii se intalnesc prin hazard, iar noaptea lor este unica: cunoscandu-se intr-o gara provinciala, doi oameni care privesc cerul in miez de noapte, care viseaza la fericire, si care se despart bizar, asa cum s-au cunoscut. Doua destine unite pentru o noapte in efemeritatea unei calatorii galactice.





MONA - caracterizare



Teatrul lui Mihail Sebastian aduce in prim plan personaje predispuse la visare, introvertite, neintelese, traind intr-o lume limitata, bazata pe pragmatism. incarcata de lirism, dramaturgia lui Mihail Sebastian atentioneaza si asupra crizelor lumii modeme, si anume criza de comunicare si alienarea individului.

Personajul feminin, Mona, devine reprezentativ pentru opera dramatica a scriitorului, daca se are in vedere ruptura intre lumea exterioara si cea interioara, conflictul intre aparenta si esenta. Firi meditative, eroii lui Mihail Sebastian devin niste neintelesi, construindu-si o lume a lor, inaccesibila celorlalti.

Actiunea piesei Steaua fara nume este plasata intr-un oras de provincie, unde nu se intampla nimic, unde totul se reduce la rutina, la o existenta sterila, lipsita de orice alt orizont. Face exceptie profesorul Miroiu, pasionat de spatiile infinite si de contemplarea cerului. Mona va intra in viata lui Miroiu pe neasteptate, fiind coborata din tren, fiindca nu avea bilet. Miroiu se ofera sa o gazduiasca peste noapte, fiindu-i in acelasi timp teama sa nu fie vazut cu o persoana de sex feminin in casa, si astfel sa fie compromis. Mona socheaza de la inceput prin vestimentatie, prin rafinament, fiind, de fapt, o intrusa in lumea orasului provincial. Parfumul, rochia decoltata, subliniaza apartenenta femeii la o alta lume, una a luxului, a banilor, a jocurilor de noroc. Gazduita de Miroiu in modesta-i locuinta, Mona va avea acces la o alta lume, una necunoscuta ei, dar, totusi, fascinanta. O lume simpla, modesta material, insa incarcata de sensibilitate, lucruri ce ii lipsesc Monei. Ea si Miroiu vor contempla cerul impreuna, avand la dispozitie o noapte unica in viata lor. Mona va avea revelatia tragica a faptului ca nu este fericita, ca nu este inteleasa de cei din jur, ca este doar o femeie cocheta, un "animal de lux", cum o numeste Grig. Desi apartin unor lumi diferite, pesonajele sufera de aceeasi drama a alienarii. Eroii sunt introvertiti, dar nu au puterea de a intreprinde ceva, le lipseste puterea de initiativa. Mona nu are puterea de a se impotrivi lui Grig, i se supune docila, purtand in ea o doza de ratare. Ea ii spune lui Grig ca nu sunt fericiti, dar acesta o readuce cu brutalitate la realitate: "Mona, tu esti un animal de lux. Esti facuta din putin parfum, din multa lene, din oarecare fantezie". Sensibilitatea si rafinamentul eroinei palesc si se supun cu docilitate sub apasarea evidentei continute de spusele lui Grig.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani