Alexandru Simion biografia

Alexandru Simion




Alexandru Simion opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

SIMION Al.[exandru], se naste la 26 iun. 1925, Bacau.

Prozator.

Fiul lui Avram Simion, muncitor forestier, si al Simonei Eti (n. Rigler).

Studii elementare (1932-l936) si liceale (1936-l945) la Bacau. Urmeaza Facultatea de Drept a Univ. din Iasi (1945-l948) si Institutul de Literatura „M. Gorki" din Moscova (1949-l954). Lucrator timplar (194l-l944), apoi redactor la ziarul Luptatorul din orasul natal; redactor la Libertatea din Bucuresti (1948-l949). intre 1954 si 1971 este instructor la Sectia stiinta si cultura a CC al PCR, iar intre 1971 si 1985, functionar la Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste din capitala. Colaboreaza la Tinarul scriitor. Gazeta literara, Romania literara, Luceafarul, Viata Romaneasca, Contemporanul, Secolul 20, Ateneu etc.

Debuteaza cu o schita in ziarul inainte din Bacau (1955; cu pseudonimul Alexandru Simion Sandu). Debut editorial cu romanul La marginea orasului (1962), inspirat din viata muncitorilor forestieri.

Evocarea mediilor muncitoresti, viata activistilor de partid surprinsi in examenul, retrospectiv, al primilor ani de dupa 1944 sau conflictele dintre generatii alcatuiesc obiectul romanelor Anotimpul posibil (1971), Grauntele de griu cind cade pe pamint (1974), Blocul de marmura (1975), Sansa (1977), Despartirea (1981), toate caracterizate printr-o acuta dezbatere politico-morala. Alte romane: Presimtirea zapezilor (1967), Singele unei virste (1973), Gemenii (1983), Orasul lunar (1985), Coridorul (1988). Autor al unui volum de nuvele: Accident banal (1966). Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti pe 1974.

La marginea orasului (1962) deschide seria, putin spectaculoasa din punct de vedere formal, a romanelor inspirate din viata social-politica a primelor decenii postbelice. Debutul editorial al lui Alexandru Simion fixeaza astfel, pe linia epicii traditionale, intimplari si tipologii din mediul forestier, evocat de altfel si in culegerea de nuvele si schite Accident banal (1966). Schematismul momentelor (Dimineata) sau al caracterelor (Nocturna) il decid probabil pe autor sa renunte la forma prozei scurte. Volumele urmatoare, Presimtirea zapezilor (1967) si Anotimpul posibil (1971) ilustreaza mai adecvat posibilitatile unui evocator liric si ale romancierului reconstitutiv al atmosferei si evenimentelor din anii „romantici". Activistul de partid se situeaza in centrul acestor naratiuni ce aluneca nu o data in eseul politico-moral.

In Anotimpul posibil, moartea unui vechi militant provoaca spovedaniile unor personaje al caror destin s-a intersectat pe parcursul citorva decenii in confruntari dramatice. Personajele (Velescu, Neag, Nicolae) ilustreaza ipostaze si atitudini constitutive procesului, nu scutit de erori, al mutatiilor sociale si psihologice. Alexandru Simion incearca aici si o modernizare a mijloacelor narative: interesul pentru biografia spirituala, aprofundarea tehnicii introspective. Ambele vor fi valorificate mai ales in romanul urmator, Singele unei virste (1973), unde actiunea se muta in anii premergatori primei conflagratii mondiale, dar cu intentia unui avertisment, caci, asa cum arata autorul insusi, „sa nu uitam ca framintarile acelei epoci au prevestit si au determinat, intr-un fel, destinul neobisnuit si, de atitea ori, uluitor al eroului timpurilor noastre". Imaginea razboiului si secvente din miscarea socialista si muncitoreasca sint rememorate de locotenentul muribund Iulian - o reusita ilustrare a tipologiei traditionale a „inadaptabilului": umanitarism livresc, deziluzii in contactul cu realitatea brutala, inclusiv acelea legate de un episod erotic, fluxul constiintei eroului le restituie nu fara seductia paginilor digresive, nici fara primejdia - pentru autor - a prolixitatii in analiza. Mult mai convingator, cu un coeficient ridicat al emotiei, ramine Grauntele de griu cind cade pe pamint (1974), unde eroina, veche militanta atinsa de o boala incurabila, isi rememoreaza existenta in furtuna prefacerilor istorice. Lungul monolog are o tensiune si o rotunjire a discursului aproape clasica.

Linearitatea narativa va fi inlocuita in Blocul de marmura (1975) cu tentatia frescei: roman-cronica a unui oras de provincie in perioada 1944-. Cel mai bun roman al lui Alexandru Simion este insa Sansa (1977), unde autorul realizeaza un echilibru (mereu amenintat in scrierile precedente) intre dezbaterea de idei si fictiunea epica. Confruntarea vechiului activist Praida cu mentalitatea si profilul tinerei generatii primeste acum timbrul dramatic autentic. Nexul tragicului individual e apoi amplificat in Despartirea (1981), unde protagonistul se angajeaza intr-un adevarat periplu european pentru a-si cauta copilul disparut in timpul razboiului. Dialectica social/individual, istorie/destin - mereu readusa in prim-planul tematic - face din Alexandru Simion un prozator pasionat de dezbaterea unor situatii complexe, aproape de limita. El nu are insa nici suficienta forta si nici destula profunzime in sondarea psihologiilor alunecind de cele mai multe ori in discursivitate.

OPERA:
La marginea orasului, roman, Bucuresti, 1962;
Accident banal, povestiri, Bucuresti, 1966;
Presimtirea zapezilor. roman, Bucuresti, 1967;
Anotimpul posibil, roman, Bucuresti, 1971;
Singele unei virste, roman, Bucuresti, 1973;
Grauntele de griu cind cade pe pamint. Bucuresti, 1974;
Blocul de marmura, roman, Bucuresti, 1975;
Sansa, roman, Bucuresti, 1977 (ed. II, 1989);
Despartirea, roman, Bucuresti, 1981;
Gemenii, roman, Bucuresti, 1983;
Orasul lunar, roman. Bucuresti, 1985;
Coridorul, roman, Bucuresti, 1988.


REFERINTE CRITICE:
I. D. Balan, Delimitari critice, 1964;
D. Micu - N. Manolescu, Literatura romana de azi, 1965;
R Georgescu, Printre carti, 1973;
N. Ciobanu, Incursiuni critice, 1975;
V. Cristea, in Romania literara, nr. 39, 1975;
V. Tascu, in Steaua, nr. 3, 1978;
I. Vlad, in Tribuna, nr. 2, 1978;
S. Titel, in Romania literara, nr. 17, 1979;
Z. Sangeorzan, in Romania literara, nr. 1, 1981;
I. Holban, in Cronica, nr. 51, 1981;
Vasile Chifor, in Transilvania, nr. 4, 1982;
R Mareea, in Contemporanul, nr. 6, 1982;
M. Odangiu, in Orizont, nr. 13, 1982;
V. Sorianu, in Ateneu, nr. 1, 1982;
Adriana Iliescu, in Romania literara, nr. 31, 1983;
I. Vlad, Lectura romanului, 1983;
V. Sorianu, in Ateneu, nr. 1, 1984;
Al. Fridus, in Cronica, nr. 33, 1986;
L. Chisu, in Luceafarul, nr. 23, 1988;
V. Cristea, in Romania literara, nr. 44, 1988;
V. Sorianu, in Ateneu, nr. 23, 1989.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani